Definitii

bunuri pe care guvernul le impune sau încurajează consumarea lor, ca rezultat al clasificării lor în raport cu aprobarea sau dezaprobarea socială. Se ia în considerare

bunuri de consum de folosinţă îndelungată, cum sunt: locuinţele, auto- turismele, mobila, frigiderele, televizoarele, maşinile de spălat  şi alte aparate de uz gospodăresc. Achiziţionarea lor necesită (ca şi în

acele bunuri care în- deplinesc cumulativ două condiţii: capacitatea indivizilor de a realiza o legătură între trebuinţele lor  şi bunul apt să o satisfacă; raritatea-cantitate limitată, insuficientă comparativ cu nevoile

acele bunuri care intră în consum fără a mai fi supuse prelucrării (transformării) în peri- oada analizată. B.f. nu se confundă cu b. finite.

bunuri care nu pot fi deplasate în spaţiu. Alături de bunurile mobiliare (bunuri mobile), formează o clasă specifică determinată după criterii juridice. B.i. se împart după mai multe criterii, astfel: a. după natura

acele bunuri de consum sau de producţie care pot fi divizate doar până la un anume punct în vederea combinării şi substi- tuirii lor în cadrul programelor

bunuri de consum care înregistrează o elasticitate negativă a cererii în funcţie de venit. Aceasta înseamnă  că de la un anumit nivel al venitului real, dacă acesta creşte (scade), cererea

acele bunuri care servesc la producerea altor bunuri şi care se consumă integral sau se transformă profund cu fiecare proces de producţie (v. Capital circulant).

sancţiune economică impusă unilateral de anumite ţări sau agenţi economici şi care constă din refuzul total sau parţial de participare a unor ţări sau agenţi economici la tranzacţiile bilaterale de piaţă.

denumire generică dată titlurilor de stat, adică instrumentelor financiare emise de autoritatea fiscală, pentru finanţarea temporară a deficitului bugetar. Tipurile de instrumente financiare guvernamentale sunt definite prin lege,

apreciere dată unui agent economic în cazul în care acesta solicită un credit de la o bancă. Banca comercială apreciază capacitatea de rambursare a creditului de către client

ciclu economic pe termen scurt ce se manifestă printr-o creştere bruscă a activităţii economice (lipsită de consistenţă), urmată de o descreştere la fel de precipitată. Fluctuaţia este

  FERNAND (1902-1985), istoric francez, unul din cei mai mari istorici umanişti din lume, specialist remarcabil în istoria economică europeană. Membru al Academiei Franceze. Tematica preocupărilor sale ştiinţifice,

document eliberat de o autoritate guvernamentală prin care se confirmă inventatorului sau legatarilor săi originalitatea, noutatea care formează obiectul invenţiei  şi prioritatea acesteia. B. de i. este actul juridic ce confirmă deţinătorului său

 (1) agent de bursă care lucrează ca angajat al unei firme de brokeraj sau ca independent, pentru executarea ordinelor clienţilor privind operaţiuni bursiere, asumându-şi rolul de intermediar

 (1) operaţiune de intermediere la bursă, efectuată de broker. (2) Comision însuşit de broker, calculat ca o cotă parte din valoarea contractului, operaţiunilor intermediate de acesta (v.

(n. 1919, S.U.A.), economist, profesor universitar. A absolvit colegiul Middle Tennessee State (Bachelor of Science, 1940), Universitatea din Tennessee (1941) şi a obţinut titlul de doctor

sistem de evidenţă, înregistrare sistematică şi cronologică (de obicei un an) a veniturilor unei familii (după natura şi provenienţa lor), precum şi a cheltuielilor acesteia (după destinaţiile acestora). Calculul B.  de  f.  se fundamentează în funcţie

sau buget al administraţiei centrale de stat, principalul instrument financiar care cuprinde veniturile mobilizate la dispoziţia statului şi repartizarea acestora pe categorii de cheltuieli. B. de s. se

bugete ale unităţilor admi- nistrativ-teritoriale care au personalitate juridică: comune, oraşe, municipii, sectoarele Municipiului Bucureşti.  B.l. cuprind, pe de o parte, veniturile constituite din impozite, taxe etc. şi,