FERNAND (1902-1985), istoric francez, unul din cei mai mari istorici umanişti din lume, specialist remarcabil în istoria economică europeană. Membru al Academiei Franceze. Tematica preocupărilor sale ştiinţifice, a lucrărilor sale s-a înscris pe un diapazon foarte larg, el studiind marile spaţii social-economice şi politice pe termen lung, ca şi economia Europei preindustriale, pentru ca apoi să studieze istoria economică a Franţei. Întreaga sa operă pune în evidenţă o concepţie originală de studiere a trecutului şi de reconstituire a lumii apuse pentru a-i restabili relaţiile cu lumea contemporană. În mod tradiţional, istoria descifrează efemerul şi permanenţa, declaraţia oficială şi plămădirea acţiunii, unitatea şi diversitatea modului de trai mai ales sub aspect material. O astfel de istorie economică este (era) acceptată pentru motivul că arăta ce s-a întâmplat în trecut, respectiv, ce se poate învăţa de la înaintaşi. Depăşind o asemenea optică asupra istoriei, F. Braudel apreciază şi demonstrează prin lucrările sale că istoria trebuie să dezvăluie felul în care trecutul se insinuează în viaţa cotidiană actuală şi îndeamnă pe contemporani să-şi depăşească statutul. În acest fel, istoria economică devine o ştiinţă a prezentului. Aceasta decurge din dinamismul confruntării, adesea dramatice, între economie şi civilizaţie, între viaţa materială, cotidiană a indivizilor şi grupurilor umane şi viaţa lor spirituală. El a putut demonstra acest lucru aplicând metoda comparativă de analiză a datelor şi evenimentelor pe coordonatele spaţiului larg şi ale timpului lung. Op.: “Mediterana şi lumea mediteraneană în epoca lui Filip al II-lea” (6 volume); “Civilizaţie materială, economie, capitalism, sec. XV- XVIII” (4 volume, din care “Structurile cotidianului” – 2 volume şi Jocurile schimbului – 2 volume); “Timpul lumii” (2 volume); “Identitatea Franţei” (lucrare apărută postum, 1986).
