acele bunuri care în- deplinesc cumulativ două condiţii: capacitatea indivizilor de a realiza o legătură între trebuinţele lor şi bunul apt să o satisfacă; raritatea-cantitate limitată, insuficientă comparativ cu nevoile nelimitate, în condiţii determinate de loc şi timp. Există astfel o stare permanentă de tensiune între trebuinţe şi b.e. privite atât separat, luate pe categorii, cât şi pe ansamblu. Teoria şi analiza economică se concentrează asupra diferitelor laturi ale activităţilor umane care într-o formă sau alta sunt legate de b.e. B.e. sunt foarte diverse, iar din perspectiva analizei economice sunt clasificate după mai multe criterii. După forma de existenţă: materiale (corporale); imateriale, mai ales serviciile – prestaţii utile pentru consumator. În această categorie se pot include şi
unele drepturi care concretizează un avantaj economic (ex., proprietate comercială), informaţiile. După destinaţie: b.e. de consum (satisfactori) şi b.e. de producţie (prodfactori). După gradul de prelucrare: b.e. primare, b.e. intermediare, b.e. finale. După gradul de individualizare: b.e. fungibile şi b.e. nefungibile. Bunurile fungibile sunt cele la care orice speţă (doză) reproduce toate caracteristicile genului; exclud orice diferenţieri între speţele (dozele) unei clase date (ex., toate boabele de cafea, din soiul x şi calitatea I au aceleaşi caracteristici); formează fondul principal de mărfuri tranzacţionate la bursele de mărfuri. Bunurile nefungibile – cele la care speţele păstrează caracteristicile definitorii ale genului (clasic), dar fiecare are unele trăsături, chiar şi neesenţiale prin care sunt particularizate şi individualizate (ex., strun- guri, pantofi, de regulă bunuri ale industriei prelucrătoare). După modul în care circulă în economie: b.e. marfare (comerciale), b.e. nonmarfare, b.e. mixte; În raport de scopul urmărit prin procesul tehnologic există: bunuri principale şi bunuri secundare. B.e. secundare (conexe) rezultă, inevitabil, din activitatea care-l urmăreşte pe cel prin- cipal (ceara în apicultură). Volumul producţiei şi al ofertei de bunuri secundare este determinată de evo- luţia producţiei principale, natura tehnologiilor de fabricaţie, gradul de integrare a producţiei etc. B.e. se mai grupează în bunuri publice pure şi private. Din punct de vedere juridic, b.e. se împart în: mobiliare (active monetare, financiare, alte categorii de bunuri marfare) care sunt tranzacţionate pe piaţă şi trec de la un posesor la altul cu mare uşurinţă; imobiliare (clădiri, terenuri pe care sunt încorporate investiţii, obiective economice), bunuri care sunt greu divizibile în tranzacţii, iar trecerea de la un posesor la altul se face fără modificarea locului geografic) (v. Bunuri libere, Bunuri capital, Bunuri marfare).
