bunuri pe care guvernul le impune sau încurajează consumarea lor, ca rezultat al clasificării lor în raport cu aprobarea sau dezaprobarea socială. Se ia în considerare necesitatea anumitor corecţii ale preferinţelor individuale distorsionate, pornind de la supoziţia ca individul poate să nu acţioneze cel mai bine în favoarea propriului interes. Cazurile semnificative ce generează apariţia bunurilor de merit sunt cele pentru care mulţi dintre consumatorii individuali nu exprimă preferinţe pentru bunurile cu efecte externe pozitive importante. Insuficienţa alocării se produce când indivizii subevaluează beneficiile personale derivate din consumul unui bun. Faţă de aceste bunuri (pe care economiştii le-au numit bunuri de merit) societatea îşi exprimă dorinţa – distinct de preferinţele consumatorului individual – de a încuraja sau impune procurarea lor (de exemplu, educaţia elementară sau centurile de siguranţă pentru şoferi). Problema impunerii de către societate a unor preferinţe în alegerea anumitor categorii de bunuri de către indivizii consumatori face abstracţie de postulatul potrivit căruia fiecare individ este cel mai bun judecător al propriei sale bunăstări.
