BUGETUL GENERAL CONSOLIDAT
instru- ment al politicii fiscal-bugetare prin care sunt corelate nu numai veniturile şi cheltuielile bugetului de stat (buget central şi bugete locale), ci şi legăturile acestora, îndeosebi deficitul
instru- ment al politicii fiscal-bugetare prin care sunt corelate nu numai veniturile şi cheltuielile bugetului de stat (buget central şi bugete locale), ci şi legăturile acestora, îndeosebi deficitul
(n. 1930) economist american, profesor universitar. A urmat cursurile universităţilor Princeton şi Chicago. A fost profesor la Universitatea Columbia, între 1960 şi 1970, după care, din 1970, a
şcoală (curent) de gândire care include diferitele abordări ale comportamentului economic, vizând în principal procesul decizional. Unii dintre reprezentanţii acestei şcoli economice, de orientare post-keynesiană, au oferit
>, rezultat financiar pozitiv al unei activităţi lucrative, a cărui mărime o reprezintă diferenţa dintre veniturile încasate şi cheltuielile efectuate de firmă. Maximizarea b. constituie un criteriu esenţial
avantaj ce revine în egală măsură populaţiei unei ţări ca urmare a utilizării unor elemente ale infrastructurii învăţământului culturii, sportului, transportului etc., prin care se satisfac unele
parte a veniturilor bugetare prin care puterea publică centrală intervine în sporirea veniturilor unor anumite categorii sau grupuri de salariaţi, care se confruntă cu riscuri mai mari, de
JEREMY (1748-1832), sociolog, jurist şi filosof englez, teoretician al liberalismului şi promotor al principiului utilitarist în etică. A fost un pasionat susţinător al metodelor cantitative de observare şi
(v. BANCA EUROPEANĂ PENTRU RECONSTRUCŢIE ŞI DEZVOLTARE) BET – Bucharest Exchange Trading (v. INDI- CELE BURSEI DE VALORI BUCUREŞTI) BIG BANG, expresie ce provine din teoria apariţiei universului printr-o mare
document contabil de sinteză, întocmit de firme pentru anumite perioade de timp, pe baza respectării unor norme legale elaborate de organele financiare. B.c. se prezintă sub forma
document sintetic elaborat de un grup de societăţi comerciale organizate în societăţi tip holding, care reflectă situaţia de ansamblu a acestuia, prin cumularea bilanţurilor societăţilor
titlu de credit negociabil, utilizat ca instrument de plată, prin care o persoană numită emitent (subscriitor) îşi asumă obligaţia de a plăti, într-un anumit loc şi la un
termen ce semnifică rezultatul aplicării în domeniul ştiinţei economice a sociobiologiei. Primele încercări de acest gen aparţin laureatului Premiului Nobel pentru economie Gary S. Becker în 1979.
stare a unei economii naţionale caracterizate printr-un volum ridicat al creanţelor neachitate dintre unităţile economice. Astfel, există multe întreprinderi care au datorii mari către furnizori, dar
evaluarea monetară a pământului (fond funciar în sens larg, inclusiv fondul silvic, cinegetic, piscicol etc), capitalului fix şi circulant (în funcţiune şi în rezervă), bunuri durabile (de
infracţiune economică complexă, constând din acte şi fapte voite, săvârşite cu rea-credinţă pentru a aduce prejudicii partenerului sau partenerilor de afaceri, creditori. În accepţiunea dreptului român şi de pretutindeni,
activ special care, în baza unei convenţii general acceptate, este folosit ca mijloc de intermediere a schimbului şi de măsură a activităţii economice; denumire generică pentru toate felurile
semne ale valorii, bani de hârtie, bilete de bancă sau bancnote, la început convertibile în aur şi apoi neconvertibile în aur (v. Bancnotă, Bani de hârtie).
semne ale valorii denumite astfel datorită materialului din care sunt con- fecţionate. Sunt rezultatul unui proces în decursul căruia b. de h. au înlocuit în circulaţie banii cu valoare deplină.
denumire sugestivă a funcţiei arieratelor într-o economie slab structurată instituţional, bântuită de fenomenul indisciplinei financiare, de a se subtitui monetarizării fluxurilor de bunuri şi servicii.
semne ale valorii existente în mod efectiv sub formă de bani de hârtie sau bancnote şi bani metalici sau monede. Constituie o componentă fundamentală a masei monetare
instru- ment al politicii fiscal-bugetare prin care sunt corelate nu numai veniturile şi cheltuielile bugetului de stat (buget central şi bugete locale), ci şi legăturile acestora, îndeosebi deficitul
(n. 1930) economist american, profesor universitar. A urmat cursurile universităţilor Princeton şi Chicago. A fost profesor la Universitatea Columbia, între 1960 şi 1970, după care, din 1970, a
şcoală (curent) de gândire care include diferitele abordări ale comportamentului economic, vizând în principal procesul decizional. Unii dintre reprezentanţii acestei şcoli economice, de orientare post-keynesiană, au oferit
>, rezultat financiar pozitiv al unei activităţi lucrative, a cărui mărime o reprezintă diferenţa dintre veniturile încasate şi cheltuielile efectuate de firmă. Maximizarea b. constituie un criteriu esenţial
avantaj ce revine în egală măsură populaţiei unei ţări ca urmare a utilizării unor elemente ale infrastructurii învăţământului culturii, sportului, transportului etc., prin care se satisfac unele
parte a veniturilor bugetare prin care puterea publică centrală intervine în sporirea veniturilor unor anumite categorii sau grupuri de salariaţi, care se confruntă cu riscuri mai mari, de
JEREMY (1748-1832), sociolog, jurist şi filosof englez, teoretician al liberalismului şi promotor al principiului utilitarist în etică. A fost un pasionat susţinător al metodelor cantitative de observare şi
(v. BANCA EUROPEANĂ PENTRU RECONSTRUCŢIE ŞI DEZVOLTARE) BET – Bucharest Exchange Trading (v. INDI- CELE BURSEI DE VALORI BUCUREŞTI) BIG BANG, expresie ce provine din teoria apariţiei universului printr-o mare
document contabil de sinteză, întocmit de firme pentru anumite perioade de timp, pe baza respectării unor norme legale elaborate de organele financiare. B.c. se prezintă sub forma
document sintetic elaborat de un grup de societăţi comerciale organizate în societăţi tip holding, care reflectă situaţia de ansamblu a acestuia, prin cumularea bilanţurilor societăţilor
titlu de credit negociabil, utilizat ca instrument de plată, prin care o persoană numită emitent (subscriitor) îşi asumă obligaţia de a plăti, într-un anumit loc şi la un
termen ce semnifică rezultatul aplicării în domeniul ştiinţei economice a sociobiologiei. Primele încercări de acest gen aparţin laureatului Premiului Nobel pentru economie Gary S. Becker în 1979.
stare a unei economii naţionale caracterizate printr-un volum ridicat al creanţelor neachitate dintre unităţile economice. Astfel, există multe întreprinderi care au datorii mari către furnizori, dar
evaluarea monetară a pământului (fond funciar în sens larg, inclusiv fondul silvic, cinegetic, piscicol etc), capitalului fix şi circulant (în funcţiune şi în rezervă), bunuri durabile (de
infracţiune economică complexă, constând din acte şi fapte voite, săvârşite cu rea-credinţă pentru a aduce prejudicii partenerului sau partenerilor de afaceri, creditori. În accepţiunea dreptului român şi de pretutindeni,
activ special care, în baza unei convenţii general acceptate, este folosit ca mijloc de intermediere a schimbului şi de măsură a activităţii economice; denumire generică pentru toate felurile
semne ale valorii, bani de hârtie, bilete de bancă sau bancnote, la început convertibile în aur şi apoi neconvertibile în aur (v. Bancnotă, Bani de hârtie).
semne ale valorii denumite astfel datorită materialului din care sunt con- fecţionate. Sunt rezultatul unui proces în decursul căruia b. de h. au înlocuit în circulaţie banii cu valoare deplină.
denumire sugestivă a funcţiei arieratelor într-o economie slab structurată instituţional, bântuită de fenomenul indisciplinei financiare, de a se subtitui monetarizării fluxurilor de bunuri şi servicii.
semne ale valorii existente în mod efectiv sub formă de bani de hârtie sau bancnote şi bani metalici sau monede. Constituie o componentă fundamentală a masei monetare