BANI SCRIPTURALI
ianuarie 16, 2014
(bani de cont), bani apar- ţinând unităţilor economice, persoanelor fizice sau juridice, aflaţi în cont la diferite bănci şi instituţii financiare sub forma depozitelor la vedere,
(bani de cont), bani apar- ţinând unităţilor economice, persoanelor fizice sau juridice, aflaţi în cont la diferite bănci şi instituţii financiare sub forma depozitelor la vedere,
factori care conferă unei unităţi economice avantaje relative de cost atât timp cât se află într-o activitate de un anumit gen şi pe care le pierde atunci când
instrumente ale politicilor comerciale folosite de către stat pentru a proteja economia naţională împotriva concurenţei din partea altor ţări, mai ales a celor mai dezvoltate. B.n. fac parte
(1812-1893) economist, membru al Academiei Române, om politic român din Transilvania, cu contribuţii majore în privinţa dezvoltării economiei de schimb, a industriei şi comerţului. A fost
schimb direct de bunuri, fără mijlocirea banilor. Este forma cea mai veche de comerţ. B. este posibil numai dacă părţile îşi doresc reciproc bunurile oferite, respectiv, cerinţe. B. are o extensie
(1801-1890), eco- nomist, adept al liberului schimb, având preocupări majore în analiza economică. Plecând de la o reflecţie asupra drepturilor de proprietate, asociată experienţei sale de
(1) termen ce se foloseşte pentru a desemna depozitele la vedere, existente în medie într-o perioadă de timp, pentru a desemna cantitatea de bani numerar intraţi
(v. TABELUL INPUT-OUTPUT) Balanţa mişcărilor de capital sau Contul de capital (v. BALANŢA DE PLĂŢI EXTERNE) Balanţă curentă sau contul curent (v. BALANŢĂ DE PLĂŢI EXTERNE) BALANŢĂ DE LICHIDITĂŢI, situaţie
instrument metodologic de planificare; tablou statistico-economic cu ajutorul căruia se compară resursele necesare producerii de bunuri, cu destinaţiile acestora în vederea asigurării echilibrului fizic al producţiei.
situaţie financiară a unei firme la un anumit moment, de regulă la finele unui an fiscal. B.p. cuprinde următoarele elemente principale: activul, pasivul şi activul net. Activul include stocul
insti- tuţie financiară internaţională, având scopul de a finanţa unele proiecte de dezvoltare ale Uniunii Europene. A fost înfiinţată în 1958, în conformitate cu prevederile Tratatului de
(B.E.R.D.), instituţie financiară internaţională, cu scopul acordării de împrumuturi, asistenţă pentru privatizări, fuzionări, achiziţii şi crearea de societăţi mixte. A fost înfiinţată în 1991, în cadrul Consiliului European de
sistem bancar format din Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.), Corporaţia Financiară Internaţională (I.F.C.), Asociaţia pentru Dezvoltare Internaţională (I.D.A.) şi Asociaţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor (M.I.G.A.). Obiectivul principal al B.M. este
bancă centrală a statului român, care, în cadrul politicii economice şi financiare generale, stabileşte şi conduce politica monetară şi de credit a ţării, cu scopul de a menţine stabilitatea leului. B.N.R. este
unitate economică funcţional-insti- tuţională, a cărei funcţie principală este de a colecta, de a transfera şi de a repartiza disponibilităţile financiare. Rolul b. este deci acela de a pune în
tip de întreprindere lucrativă specializată, care oferă bani – capital – celorlalte unităţi economice (persoane fizice şi juridice). Resursele lor constau din capitalurile proprii şi din obligaţiunile şi acţiunile
bancă specializată în operaţiuni de clearing. Sistemul este propriu operaţiunilor bancare din Marea Britanie şi presupune decontarea reciprocă a cecurilor între bănci. În sistemul bancar al S.U.A., acest sistem
bancă comercială care îşi procură resursele financiare de pe piaţa monetară, prin depunerile clienţilor lor, depuneri la vedere şi pe termene scurte; în baza acestora şi a capitalurilor proprii, b. de d. oferă credite pe
bilet de bancă pus în circulaţie de bănci comerciale care exprimă angajamentul băncii emitente de a plăti purtătorului, la cerere, suma de bani înscrisă pe el. Este un
monedă scripturală internaţională, a cărei constituire a fost propusă de către delegaţia Marii Britanii (condusă de J.M. Keynes) la conferinţa monetară internaţională din 1944 de la Bretton Woods. Banca “centrală” mondială care
(bani de cont), bani apar- ţinând unităţilor economice, persoanelor fizice sau juridice, aflaţi în cont la diferite bănci şi instituţii financiare sub forma depozitelor la vedere,
factori care conferă unei unităţi economice avantaje relative de cost atât timp cât se află într-o activitate de un anumit gen şi pe care le pierde atunci când
instrumente ale politicilor comerciale folosite de către stat pentru a proteja economia naţională împotriva concurenţei din partea altor ţări, mai ales a celor mai dezvoltate. B.n. fac parte
(1812-1893) economist, membru al Academiei Române, om politic român din Transilvania, cu contribuţii majore în privinţa dezvoltării economiei de schimb, a industriei şi comerţului. A fost
schimb direct de bunuri, fără mijlocirea banilor. Este forma cea mai veche de comerţ. B. este posibil numai dacă părţile îşi doresc reciproc bunurile oferite, respectiv, cerinţe. B. are o extensie
(1801-1890), eco- nomist, adept al liberului schimb, având preocupări majore în analiza economică. Plecând de la o reflecţie asupra drepturilor de proprietate, asociată experienţei sale de
(1) termen ce se foloseşte pentru a desemna depozitele la vedere, existente în medie într-o perioadă de timp, pentru a desemna cantitatea de bani numerar intraţi
(v. TABELUL INPUT-OUTPUT) Balanţa mişcărilor de capital sau Contul de capital (v. BALANŢA DE PLĂŢI EXTERNE) Balanţă curentă sau contul curent (v. BALANŢĂ DE PLĂŢI EXTERNE) BALANŢĂ DE LICHIDITĂŢI, situaţie
instrument metodologic de planificare; tablou statistico-economic cu ajutorul căruia se compară resursele necesare producerii de bunuri, cu destinaţiile acestora în vederea asigurării echilibrului fizic al producţiei.
situaţie financiară a unei firme la un anumit moment, de regulă la finele unui an fiscal. B.p. cuprinde următoarele elemente principale: activul, pasivul şi activul net. Activul include stocul
insti- tuţie financiară internaţională, având scopul de a finanţa unele proiecte de dezvoltare ale Uniunii Europene. A fost înfiinţată în 1958, în conformitate cu prevederile Tratatului de
(B.E.R.D.), instituţie financiară internaţională, cu scopul acordării de împrumuturi, asistenţă pentru privatizări, fuzionări, achiziţii şi crearea de societăţi mixte. A fost înfiinţată în 1991, în cadrul Consiliului European de
sistem bancar format din Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (B.I.R.D.), Corporaţia Financiară Internaţională (I.F.C.), Asociaţia pentru Dezvoltare Internaţională (I.D.A.) şi Asociaţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor (M.I.G.A.). Obiectivul principal al B.M. este
bancă centrală a statului român, care, în cadrul politicii economice şi financiare generale, stabileşte şi conduce politica monetară şi de credit a ţării, cu scopul de a menţine stabilitatea leului. B.N.R. este
unitate economică funcţional-insti- tuţională, a cărei funcţie principală este de a colecta, de a transfera şi de a repartiza disponibilităţile financiare. Rolul b. este deci acela de a pune în
tip de întreprindere lucrativă specializată, care oferă bani – capital – celorlalte unităţi economice (persoane fizice şi juridice). Resursele lor constau din capitalurile proprii şi din obligaţiunile şi acţiunile
bancă specializată în operaţiuni de clearing. Sistemul este propriu operaţiunilor bancare din Marea Britanie şi presupune decontarea reciprocă a cecurilor între bănci. În sistemul bancar al S.U.A., acest sistem
bancă comercială care îşi procură resursele financiare de pe piaţa monetară, prin depunerile clienţilor lor, depuneri la vedere şi pe termene scurte; în baza acestora şi a capitalurilor proprii, b. de d. oferă credite pe
bilet de bancă pus în circulaţie de bănci comerciale care exprimă angajamentul băncii emitente de a plăti purtătorului, la cerere, suma de bani înscrisă pe el. Este un
monedă scripturală internaţională, a cărei constituire a fost propusă de către delegaţia Marii Britanii (condusă de J.M. Keynes) la conferinţa monetară internaţională din 1944 de la Bretton Woods. Banca “centrală” mondială care
