Demisia fără preaviz este posibilă. Codul Muncii prevede că, în unele situații, un angajat își poate da demisia și nu este obligat să mai lucreze un anumit număr de zile la respectivul loc de muncă.
Ce este demisia
Potrivit Codului Muncii, „prin demisie se înțelege actul unilateral de voință a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz”.
Secțiunea 8 din Capitalul V din Codul Muncii, Articolul 81, punctele 2 și 3 arată că „angajatorul este obligat să înregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă. Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia”.
Demisia fără preaviz dacă angajatorul nu-și îndeplinește obligațiile
1. Punctul 8 al aceluiași articol menționează că „salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contractul individual de muncă”.În mod normal, termenul de preaviz este cel convenit de părți în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă. Conform Codului Muncii, termenul de preaviz nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariații cu functii de execuție, sau mai mare de 45 de zile lucrătoare pentru salariații care ocupă funcții de conducere.
Așadar, demisia fără preaviz nu este posibilă în orice situație, însă dacă angajatorul nu și-a respectat obligațiile pe care le are față de angajat, atunci acesta din urmă poate părăsi foarte rapid locul de muncă.
Orice încălcare a prevederilor din contractul de muncă poate sta la baza demisiei fără preaviz. De exemplu, dacă nu și-a primit salariul în anumite luni, dacă a primit mai puțini bani, dacă nu i-au fost plătite orele muncite în zilele de sărbătoare, dacă nu a benefiat de concediu de odihnă, dacă orele suplimentare nu i-au fost compensate prin zile libere plătite sau prin adăugarea unui spor de 75% din salariul de bază, dacă nu a primit salariul la timp, dacă nu a primit echipamentele de protecție corespunzătoare etc, angajatul își poate da demisia fără preaviz.
Bineînțeles, angajatul își poate da în judecată angajatorul dacă el consideră că i-au fost încălcate drepturile. Chiar dacă își dă demisia fără preaviz, fostul angajat își poate căuta dreptatea în instanță.
Care sunt drepturile salariatului
Conform Articolului 39 din Codul Muncii, salariatul are, în principal, următoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;
b) dreptul la repaus zilnic și săptămânal;
c) dreptul la concediu de odihnă anual;
d) dreptul la egalitate de șanse și de tratament;
e) dreptul la demnitate în muncă;
f) dreptul la securitate și sănătate în muncă;
g) dreptul la acces la formarea profesională;
h) dreptul la informare și consultare;
i) dreptul de a lua parte la determinarea și ameliorarea condițiilor de muncă și a mediului de muncă;
j) dreptul la protectie în caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectivă și individuală;
l) dreptul de a participa la acțiuni colective;
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat;
n) alte drepturi prevăzute de lege sau de contractele colective de muncă aplicabile.
Demisia fără preaviz – Care sunt obligațiile angajatorului
Cât despre angajator, Articolul 40 din Codul Muncii specifică următoarele obligații ale acestuia:
a) să informeze salariații asupra condițiilor de muncă și asupra elementelor care privesc desfășurarea relațiilor de muncă;
b) să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă și condițiile corespunzătoare de muncă;
c) să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă;
d) să comunice periodic salariaților situația economică și financiară a unității, cu excepția informațiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natură să prejudicieze activitatea unității. Periodicitatea comunicărilor se stabilește prin negociere în contractul colectiv de muncă aplicabil;
e) să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanții salariaților în privința deciziilor susceptibile să afecteze substanțial drepturile și interesele acestora;
f) să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii;
g) să înființeze registrul general de evidență a salariaților și să opereze înregistrările prevăzute de lege;
h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;
i) să asigure confidențialitatea datelor cu caracter personal ale salariaților.
Demisia cu sau fără preaviz și șomajul
Un aspect important, care trebuie avut în vedere de orice angajat care intenționează să își dea demisia fără preaviz, este că odată ce și-a notificat angajatorul că nu mai vrea să lucreze în firma sau instituția respectivă el nu va mai fi plătit. De pildă, dacă încetează să lucreze la jumătatea lunii, în ultima lună el va lua doar jumătate din salariul prevăzut în contractul de muncă. Practic, dacă angajatul își dă demisia fără preaviz, zilele nemuncite vor fi scăzute din remunerație.
În schimb, dacă și-ar fi dat demisia cu preaviz, atunci el ar fi continuat să fie plătit. Codul Muncii prevede că „pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să își producă toate efectele”.
Indiferent dacă își dă demisia cu sau fără preaviz, angajatul mai trebuie să știe un lucru esențial. Dacă își va da demisia el nu va mai beneficia de indemnizație de șomaj.
Demisia fără preaviz în perioada de probă
2. O altă situație în care demisia fără preaviz este posibilă este dacă angajatul se află în perioada de probă.
La Titlul II, Capitolul I, Articolul 31, Codul Muncii prevede că „pentru verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului individual de muncă se poate stabili o perioadă de probă de cel mult 90 de zile calendaristice pentru funcțiile de execuție și de cel mult 120 de zile calendaristice pentru funcțiile de conducere” (punctul 1).
La punctul 3, același articol stabilește că „pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia”.
Angajatorul poate renunța la beneficiul preavizului
3. O altă posibilitate este ca angajatorul să renunțe la termenul de preaviz. Dacă în contractul de muncă nu este specificat niciun termen de preaviz, atunci angajatul își poate da demisia fără preaviz.
În acest sens, într-un document cu informații utile pentru angajați redactat de Inspecția Muncii se precizează că angajatul poate demisiona fără preaviz „dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă sau dacă angajatorul renunță la beneficiul preavizului”.
Demisia fără preaviz – model
Angajatul care își dă demisia fără preaviz nu este obligat să redacteze documentul într-o anumită formă. Totuși, actul trebuie să conțină anumite elemente: numele și prenumele angajatului, funcția pe care a deținut-o în companie, data, semnătura.
De asemenea, este bine ca documentul să specifice că angajatul își dă demisia fără preaviz deoarece angajatorul nu a respectat Articolul 81, punctul 8, din Codul Muncii.
Iată un posibil model pentru demisia fără preaviz:
La final, mai trebuie spus că formularea „cerere de aprobare a demisiei” este greșită din punct de vedere juridic. După cum stipulează Codul Muncii, demisia este „actul unilateral de voință a salariatului”. Prin urmare, ea nu trebuie aprobată de angajator (bineînțeles, termenul de preaviz trebuie respectat).
Foto: lukasbieri / pixabay.com
Vă recomandăm și:
Orele de liniște în România. Amenzile ajung până la 6.000 de lei
Amenda rovinietă România. Sancțiunile ajung la 11.900 de lei
Ce este ROBOR, cum se calculează și ce legătură are cu creditele
Ghid contract închiriere apartament. Cum să nu fii păgubit de chiriașul tău
