Dintre instituțiile interesate în hotărârea prin care Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit că dosarele privind interesele financiare ale UE nu pot fi închise pe baza deciziilor CCR referitoare la prescripție, și-a expirmat poziția, deocamdată, doar DNA.
”Instanțele naționale sunt obligate (…) să lase neaplicate Deciziile (…) Curții Constituționale, din care rezultă că (…) dreptul român nu prevedea nicio cauză de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale, în măsura în care aceste decizii au efectul de a conduce la prescrierea răspunderii penale într‑un număr mare de cazuri de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii și, prin urmare, (…) de a crea un risc sistemic de impunitate pentru astfel de infracțiuni”, a precizat CJUE în hotărârea de luni.
Reamintim că peste 5.000 de procese au fost închise până acum din cauza neconstituționalității prevederii din Codul Penal privind prescripția.
Șeful DNA, Marius Voineag, spune că procurorii anticorupție vor continua să exercite toate căile legale de atac față de deciziile instanțelor prin care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție calculat în baza deciziilor CCR și al îndrumărilor ICCJ.
Prezentăm integral comunicatul DNA:
“Hotărârea de luni, 24 iulie 2023, a CJUE vine să confirme modul în care legislația națională, deciziile Curții Constituționale a României și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și legislația și principiile directoare ale Uniunii Europene, au fost interpretate de procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Această hotărâre clarifică modul în care procurorii din cadrul DNA se vor raporta la Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, respectiv la Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în soluționarea cauzelor aflate în instrumentarea direcției și au legitimat consecvența instituțională în interpretarea legislației naționale și europene, stabilind în mod edificator, modul de aplicare a dispozițiilor privind prescripția răspunderii penale în cazul infracțiunilor de corupție și a celor asimilate infracțiunilor de corupție, respectiv fraude care lezează interesele financiare ale Uniunii Europene.
De asemenea, decizia CJUE arată că DNA a acționat just și coerent atunci când a exercitat toate căile legale de atac față de deciziile instanțelor prin care s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție. Plecând de la aceste principii, consecvenți cu întreaga noastră activitate, DNA va acționa în continuare cu aceeași fermitate și determinare, cu respectarea principiului legalității.”
DNA a considerat după deciziile CCR privind neconstituționalitatea prescripției (din 2018 și 2022) și după deslușirea oferită de Înalta Curte de Casație și Justiție (după a doua decizie CCR), că faptele penale se prescriu mai repede doar în perioada 2018 – 2022, nu în intervalul 2014 (când a intrat în vigoare noul Cod Penal) și 2022 (când Guvernul a modificat prin OUG articolul neconstituțional din Codul Penal).
Interpretări contradictorii ale deciziei
Opiniile sunt foarte diferite în ceea ce privește interpretarea deciziei Curții UE, începând chiar cu sfera de aplicare a ei, cazuistica pe care se aplică.
Ținând cont că obiectul pe care pronunțat CJUE era o sesizare a Curții de Apel Brașov legată de un dosar infracțiuni de fraudă cu fonduri europene, evaziune fiscală și contrabandă, se ridică întrebarea dacă concluziile se pot translata și în cauze de corupție sau alte infracțiuni.
Întrucât combaterea corupției este și ea asumată prin Tratatul Uniunii, unii experți în drept sunt de părere că decizia se aplică și acestor dosare, astfel încât normele naționale privind prescripția în materie penală ar trebui să permită o prevenire și o reprimare efectivă și a cazurilor de corupție.
În afara acestor infracțiuni, s-au prescris și dosare cu acuzații ce au afectat viețile a mii de persoane: lovirea și alte violențe, furt calificat, tâlhărie, trafic de persoane, ucidere din culpă etc. Acestea nu se încadrează în sfera de aplicare a deciziei.
Consens în traducerea deciziei există în mod clar pe două aspecte. În primul rând, CJUE respinge intrepretarea ICCJ potrivit căreia deciziile CCR privind prescripția reprezintă lege penală mai favorabilă și, prin urmare, generează retroactiviatatea până la momentul intrării în vigoare a noului Cod Penal, în 2014, când a intrat în vigoare prevederea neconstituțională.
Al doilea punct de consens este cel referitor la răspunsul oferit de CJUE la răspunderea magistraților care nu respectă deciziile CCR și ICCJ. CA Brașov preciza în sesizare că noul regim disciplinar din România permite sancționarea judecătorilor care nu respectă jurisprudența CCR și ICCJ. Instanța română se întreabă, în acest context, dacă supremația dreptului Uniunii se opune posibilității ca răspunderea disciplinară a judecătorilor care o compun în litigiul principal să fie angajată.
În virtutea principiului supremației dreptului european, instanța națională poate ignora CCR și ICCJ, fără ca aceasta să-i atragă vreo sancțiune, nici măcar pentru abatere disciplinară.
****
