Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis, luni, în urma unei sesizări a Curtii de Apel Brașov, că încetarea proceselor penale ca urmare a constatării împlinirii termenului de prescripție în conformitate cu deciziile CCR sunt contrare dreptului european.
”Instanțele naționale sunt obligate (…) să lase neaplicate Deciziile (…) Curții Constituționale, din care rezultă că (…) dreptul român nu prevedea nicio cauză de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale, în măsura în care aceste decizii au efectul de a conduce la prescrierea răspunderii penale într‑un număr mare de cazuri de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii și, prin urmare, (…) de a crea un risc sistemic de impunitate pentru astfel de infracțiuni”, precizează CJUE în hotărârea de luni.
Conform instanței de la Luxemburg, instanțele naționale nu sunt autorizate să aplice un standard național de protecție privind principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) în împrejurări precum cele aflate la originea discuția privind prescrierea faptelor.
„O asemenea repunere în discuție ar avea astfel drept consecință agravarea riscului sistemic de impunitate pentru infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii care decurge din simpla lipsă a unor cauze de întrerupere a prescripției timp de aproape patru ani în România”, explică magistrații CJUE.
În temeiul principiului supremației dreptului Uniunii, o decizie pronunțată cu titlu preliminar de Curte este obligatorie pentru instanța națională în ceea ce privește interpretarea dreptului Uniunii pentru soluționarea litigiului particular.
Conform explicațiilor CJUE, judecătorii nu pot fi împiedicați să dea, imediat, dreptului Uniunii o aplicare conformă cu decizia sau cu jurisprudența Curții, înlăturând la nevoie o jurisprudență națională care constituie un obstacol în calea deplinei eficacități a acestui drept. Un astfel de comportament al judecătorului național nu poate fi calificat nici drept abatere disciplinară.
(Citește și: „Judecătoare condamnată în prima instanță, exonerată prin prescriere: primește 3 milioane„)
Deciziile Curții Constituționale a României referitoare la prescrierea faptelor: mii de dosare de corupție închise
Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat în octombrie 2022 o decizie majoră privind prescripția specială, în baza căreia mulți inculpați ar putea scăpa de dosarele penale prin prescrierea faptelor. Deciziile CCR din 2018 și 2022 referitoare la neconstituționalitatea prescrierii faptelor pot fi aplicate retroactiv, conform ICCJ.
Mai multe instanțe au cerut anul trecut Înaltei Curți să dea o decizie de îndrumare în această chestiune de drept, după o decizie din luna mai prin care CCR a admis o sesizare referitoare la întreruperea termenului de prescripţie a răspunderii penale, declarând neconstituțional un articol din Codul Penal ce permite întreruperea cursului prescripției odată cu administrarea de noi probe de către procurori.
Sesizarea de neconstituţionalitate cu privire la articolul din Codul Penal referitor la întreruperea termenului de prescripţie a fost ridicată de omul de afaceri Adrian Mititelu, în dosarul în care a fost condamnat definitiv la 3 ani de închisoare pentru evaziune fiscală.
(Citește și: „ÎCCJ – verdict major pe aplicarea deciziilor CCR privind prescripția. Posibili beneficiari„)
”S-a declarat neconstituțional textul rămas în vigoare, urmând ca legiuitorul să ia imediat măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Deciziei nr. 297 din 2018, fără a mai fi necesară publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României”, arăta CCR, care preciza: ”Din anul 2018 şi până în prezent, legiuitorul a ignorat efectele obligatorii ale Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018, generând astfel un viciu de neconstituţionalitate mai grav, întrucât textul de lege rămas în vigoare – cursul termenului prescripţiei răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea – este un text incomplet şi, prin urmare, inaplicabil. Mai mult, din cauza lipsei intervenţiei active a legiuitorului, în această perioadă instanţele de judecată au interpretat şi aplicat în mod diferit/neunitar această normă juridică”.
***
