Serbia și-a plasat armata în alertă de luptă și și-a sporit prezența armată la granița cu Kosovo în ultimele zile, după rapoarte contradictorii despre un incident armat în care nimeni nu a fost rănit. Rapoartele de la Belgrad vorbesc de etnici sârbi atacați de kosovari în ultimele zile, dar afirmațiiile sunt respinse de autoritățile din Pristina.
Cu toate acestea, Serbia se folosește de o retorică de inspirație rusească pentru a justifica intensificarea prezenței sale militare la graniță.
Președintele Serbiei, Aleksandar Vucic a spus că va lua ”toate măsurile pentru a proteja poporul sârb și a menține unitatea Serbiei”.
(Citește și: ”Serbia / Trupele de grăniceri, plasate în stare de luptă la granița cu Kosovo”)
Ministrul de interne din Kosovo acuză Serbia că acționează sub influența Moscovei pentru a destabiliza regiunea
Ministrul de interne al Kosovo, Xhelal Svecla, a declarat marți că Serbia încearcă, influențată de Rusia, să destabilizeze situația din regiune.
„Serbia este cea care, influențată de Rusia, a pus armata în stare de alertă și a ordonat ridicarea de noi baricade, cu scopul de a justifica protejarea grupărilor criminale care terorizează… etnici sârbi din Kosovo”, a spus Xhelal Svecla.
Sârbii care protestează în oraşul Mitrovica din nordul Kosovo, divizat etnic, au ridicat marţi noi baricade, la câteva ore după ce Serbia a anunţat că şi-a plasat armata în stare de alertă maximă de luptă, ca urmare a unor săptămâni de escaladare a tensiunilor dintre Belgrad şi Pristina
Până recent, ”ostilitățile” s-au limitat la schimburi de replici dure, apoi, luni, Serbia și-a plasat armata în alertă de luptă. Kosovo a avertizat că, dacă forţa de menţinere a păcii KFOR a NATO nu înlătură blocajele rutiere, atunci va lua lucrurile în propriile mâini.
NATO, care are aproximativ 3.700 de trupe de menţinere a păcii în Kosovo, a cerut tuturor părţilor să evite provocările.
De ani de zile, trupele sale KFOR au jucat un rol crucial în garantarea păcii. Uniunea Europeană, care are o misiune pentru statul de drept în Kosovo, a avertizat că nu va tolera atacurile asupra poliției UE sau actele criminale.
Acordul mediat de UE nu calmează spiritele sârbilor
Sursa disputelor dintre cele două țări este refuzul Belgradului de a recunoaște independența Kosovo proclamată în 2008, în urma războiului din 1998-1999.
Tensiunile dintre Belgrad și Pristina s-au acumulat în timp după declarația de independență a Kosovo față de Serbia, în 2008. Dar acestea s-au amplificat în mod deosebit în ultimele luni, etnicii sârbi retrăgând toată cooperarea cu autoritățile kosovare.
În august, Serbia și Kosovo au convenit, sub medierea UE, un acord de liberă circulație între țările lor, privit ca evoluție majoră pentru dezamorsarea tensiunilor de lungă durată din regiune.
Războiul plăcuțelor de înmatriculare
Două probleme au alimentat tensiunile între vecini:
- cerința Kosovo ca toți cetățenii săi care dețin autoturisme înmatriculate de Serbia să preschimbe numerele cu unele emise la nivel local
- cerința ca sârbii să prezinte un document de călătorie suplimentar la intrarea în Kosovo
Ambele erau măsuri reciproce față de cele impuse Kosovo de către Serbia.
Inițial, aproximativ 10.000 de sârbi kosovari au fost vizaţi de un ordin intrat în vigoare la 1 noiembrie care le cere să îşi schimbe vechile plăcuţe de înmatriculare auto (care datează din anii 1990, când Kosovo era parte a Serbiei), cu plăcuţe de înmatriculare ale Republicii Kosovo.
Principalii susţinători ai Kosovo, Statele Unite şi Uniunea Europeană, l-au îndemnat pe prim-ministrul kosovar Albin Kurti să amâne cu încă 10 luni punerea în aplicare a hotărârii privind plăcuţele de înmatriculare, dar acesta a refuzat.
O încercare de a pune în aplicare decizia privind plăcuţele de înmatriculare a mai provocat tensiuni grave , cu demonstraţii zilnice şi blocarea traficului la cele două posturi de frontieră din nord.
Răni care nu se vindecă de 14 ani
Kosovo, populat de o majoritate albaneză, şi-a autoproclamat independenţa faţă de Serbia în 2008, pe care Belgradul nu o recunoaşte.
Cele două ţări sunt angajate din 2011 într-un dialog dificil sub auspiciile UE pentru a-şi normaliza relaţiile, la mai mult de un deceniu după un război care s-a soldat cu 13.000 de morţi, majoritatea kosovari albanezi.
În 2013, au ajuns la un acord, cunoscut sub numele de Acordul de la Bruxelles, care prevedea crearea Asociaţiei municipalităţilor sârbe, care să ofere districtelor cu majoritate sârbă o mai mare autonomie.
(Citește și: ”Tensiunile cresc în focarul Kosovo: Sârbii kosovari au demisionat din toate instituțiile statului, pe care nu îl recunosc”)
La începutul anului, 97 din 193 (50%) de state membre ONU, 22 din 27 (81%) de state membre Uniunii Europene și 24 din 28 (86%) de state membre NATO au recunoscut Republica Kosovo.
România nu a recunoscut independența Kosovo.
În 2013, Comisia Europeană a recomandat deschiderea negocierilor de aderare la UE cu Serbia și încheierea unui acord de asociere cu Kosovo.
UE nu vrea să piardă Balcanii de Vest
Cei 27 de lideri ai UE s-au aflat la începutul lunii decembrie în capitala Albaniei, Tirana, pentru o adunare de o zi, prima dată când are loc un summit UE – Balcanii de Vest în regiune.
Toți cei șase participanți din afara UE – Albania, Bosnia, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord și Serbia – se află în stadii diferite în demersurile lor de a adera la bloc. Ei sunt uniți într-o singură privință: frustrarea față de ritmul lent al drumului către UE.
Procesul de extindere al Uniunii s-a blocat efectiv după ce România și Bulgaria au aderat, în 2007, dar încercarea Rusiei de a cuceri Ucraina a dat o nouă viață expansiunii UE.
***
