Cristian Grosu / Fiscalitatea în photoshop versus marea problemă a economiei

Înainte de-a înșira lapidar primele impresii despre fiscalitatea festivă pe care a anunțat-o guvernul în ședința de marți – poziția de pe care vorbesc :

-, mă număr printre adepții ideii că în România fiscalitatea indirectă (TVA, accize, tot felul de taxe suplimentare etc) are un prea mare aport în buget și că accentul trebuie pus pe fiscalizarea directă: scade miza de evaziune pe de o parte, iar pe de alta crește responsabilitatea și maturizează mentalitatea contribuabilului.
cursdeguvernare.ro a și organizat o conferință pe tema necesității unei adevărate revoluții fiscale – la care speakeri cu expertiză și autoritate au articulat necesitățile generale și de moment – poate fi citită AICI-LINK.

-, mă număr printre cei care cred că, înainte de-a opera în sistemul de taxe, guvernele au de pus la punct mecanismul de-a aduna aceste taxe în mod echitabil : de fapt, guvernele trebuie să-și extragă interesele propriilor instituții din economia neagră pe care, în loc să o combată, au ajuns să o controleze și să o comisioneze.

Așa stând lucrurile, să facem câteva observații pe noile propuneri din Codul fiscal și, mai ales, pe efectul pe care un atare demers al guvernului îl poate produce în economia transparentă :

Noul Cod Fiscal …

A-, Observația de bază: stă oare cineva să socotească de câți ani toate formele de legislație din România se fac fără studii de impact (eventual, real – necosmetizat) înainte de aprobare?

Protocolul unui act normativ prevede obligativitatea unui studiu de impact, însă niciun guvern nu-l mai respectă și nu pățește nimeni nimic.

B-, Proiectul noului Cod Fiscal este, la această oră, fără un studiu serios de impact și, mai ales, fără formele de-a gestiona acest impact, un vis frumos. E transă curată.

C-, Scăderea TVA, de pildă (mă număr printre cei care au considerat creșterea TVA de către guvernul Boc drept cea mai proastă măsură a acelui moment) NU se va compensa prin reducerea de la sine a evaziunii la TVA – niște experiențe :

-, nici reducerea CAS Nu a adus la suprafață locurile de muncă din economia neagră – iar ca impact el a fost amortizat de suprataxa pe combustibili și taxa pe stâlp
-, nici scăderea TVA la pâine nu a scăzut cu vreun procent contrabanda cu cereale (60% din piața de profil) și nici n-au adus la suprafață TVA-ul furat până atunci
-, în această logică, mai e de remarcat că un mare evazionist care câștiga, din evaziunea cu TVA, 100 de milioane pe an, acum va câștiga numai 85 de milioane :

Problema cu infracțiunile din TVA e în altă parte : oameni de afaceri cu rulaje mari și transparente mi se plâng, de pildă, că piața neagră a ajuns atât de mare și de agresivă, încât furnizorii refuză să le emită factură – ceea ce e o întoarcere la cea mai rudimentară formă de furt.

D-, Scăderea accizelor :
Accizele Nu au doar o valoare bugetară.
Un calcul la carburanții din România (poate fi citit AICI-LINK) arată că România încasează între cei mai puțini bani de acciză pe litru din Europa – problema prețului la carburanți stă în adaosul comercial foarte mare (printre cele mai mari din Europa).
Astfel încât, scăderea accizelor nu se va vedea neapărat în preț – ci în profitul petroliștilor. Cât despre contrabandiștii din domeniu – dacă umblă puțin la comisioanele care-i lasă în piața neagră, nu mai trebuie să umble deloc la preț.

E-, De ce am început cu TVA și cu acciza :

Dacă guvernul intenționează ca prin scăderea lor să obțină scăderea prețurilor, creșterea consumului, bani lăsați la populație și (că doar vorbim ”macro” – nu-i așa ?) bani lăsați în economie – să verifice dacă românul își cheltuie surplusul astfel obținut în piața transparentă, sau în economia infracțională care a cuprins în unele sectoare mai mult de jumătate din piață :

Practic, ceea ce evazionistul și contrabandistul pierd la scăderea TVA și a accizelor, câștigă din absorbția banilor disponibilizați astfel : Abia ăla studiu de impact ! (AICI-LINK)

F-, Mutarea taxării către zona directă : bineînțeles că sistemul de Sănătate, de exemplu, are nevoie de creșterea bazei de impozitare – și, deci, de extinderea CASS.

Problema este că înainte de-a aduna orice ban în plus, guvernul are de astupat găurile negre din bugetul CAS – 400 de milioane de euro anual pierderi (poate fi studiat AICI-LINK) numai din manipularea legislației pe medicamemte în beneficiul unei industrii netransparente și al unor legiuitori.

Cum în aceste zone se păstrează, îndeobște, procentul de furt, la bani adunați mai mult, se va fura mai mult – mă tem că acest surplus adus de noul cod fiscal Nu se va vedea în creșterea calității serviciilor din sănătate.

G-, Nicio vorbă despre indisciplina fiscală a favorizaților din economie : fiscalitatea ”nouă” se va face tot pe spinarea IMM-urilor și a celor buni platnici – marii datornici vor datora doar ceva mai puțin și vor plăti la fel ca și până acum.

… responsabilitatea taxării și ….

Cele de mai sus sunt câteva observații la un prim blick pe proiect: dar pare prea frumos ca să stea în picioare fără un studiu de impact amănunțit, astfel încât guvernul să poată garanta fiecare pas făcut către o fiscalitate favorabilă economiei transparente.

Cea mai versatilă și mai improvizată fiscalitate (cea de până acum) nu poate fi înlocuită cu un nou Cod la fel de improvizat, scris pe genunchi la intersecția dintre scăderea în sondaje, arestările DNA și presiunile de schimbare a guvernului care vin dispre opoziție.

De altfel, nu putem să nu observăm că orice guvern a creat sau a improvizat legislația fiscală doar în 2 chei de abordare : fie pentru sine (atunci când au avut de creat buget) fie pentru guvernele următoare (atunci când au avut să compromită cabinetul următor) : niciunul n-a gândit fiscalitatea doar pentru economie sau pentru interesul general.

Căci aceasta este poziția din care guvernul (de fapt, guvernele ), din grabă și calcul politic, poate, de această dată, să acutizeze Problema cea mare :

… și subminarea încrederii pe termen mediu

Pentru că, da, sunt bani. În România sunt bani – problema este că ei nu se mai mișcă, iar una din cauzele acestei amorțeli e tocmai neîncrederea în ceea ce urmează să se întâmple. Iar ultimii ani au crescut prudența tuturor :

-, pentru cine mai ține minte – același ”optimism” guvernamental în anul 2013, înainte de elaborarea bugetului pentru anul 2014, în ciuda previziunilor analiștilor și ale lucizilor din economia reală :

rezultatul a fost introducerea intempestivă, peste noapte, a suprataxei pe combustibili și pe construcții, în paralel cu hăituirea, pentru compensarea scăderii CAS, a persoanelor fizice independente.

-, la elaborarea bugetului pe 2015, aceleași voci din economie prognozau incapacitatea guvernului de-a aduna veniturile pe care s-au făcut socotelile pe acest an : nici acum statul n-a scos socotelile pe anul pe care tocmai îl străbatem decât de la înălțimea unor vorbe repetate obsesiv de peste un deceniu : ”vom îmbunătăți rata de colecatare”.

Pe fondul acestor experiențe, toată lumea se așteaptă, în fața cifrelor frumoase, a promisiunilor spectaculoase și a legilor, ca în orice moment să plesnească ceva pe undeva, iar guvernul (de fapt, guvernele, oricare ar fi ele) să revină cu improvizații și legiferare intempestivă : o simplă Ordonanță spulberă un Cod – și uite că asta se petrece de ani de zile și nu pățește nimeni nimic.
Or, așa cum nu mai avem în față electoratul din anul 2000, nu mai avem nici un mediu de afaceri care să ia în serios reclamele de la televizor.
***
Cine nu-și dorește un atare cod fiscal ?

Însă lipsa unei etapizări în acea adevărată revoluție fiscală de care are nevoie România, garanțiile privind sustenabilitatea fiecărui pas către un atare regim de taxare și, mai ales amatorismul începătorilor sau, de-a binelea, neaveniților care s-au perindat în ultimii ani prin fruntea Finanțelor – toate acestea formează un amestec care dizolvă încrederea în viitorul mediu a celor care așteptau cadrul legal în care să-și miște banii.

Și dau apă la moara celor care, fără să aibă idee cât de mult s-au scurs către infracțiune sectoare întregi din economie – susțin că problema bugetelor României este fiscalitatea mică.