Ce să caute președintele – cu prerogativele sale constituționale precis delimitate (că doar nu ”dă” el ”locuri de muncă”, nu? ) – între bugetul guvernului și rentabilitatea mediului de afaceri ?
Scriu această întrebare înainte ca în Parlament să se voteze încă un buget (pe 2015) croit în jurul unor găuri care-l vor ține mereu în limita de supraviețuire a societății și economiei.
Un buget bazat pe dumneata, contribuabile din mediul de afaceri, care ar trebui – căci pare să fi venit vremea – să-i trimiți, la rândul dumitale, o factură statului, începând de la șeful său și până la ultimul golan migrat pe bani în consiliul local comunal de la un partid la altul.
Răspunsul la întrebarea de început : păi chiar are ce să caute – iar aici noul președinte chiar poate performa peste ceea ce Traian Băsescu (în ciuda unei agende generoase și eficace, indiferent dacă suntem sau nu ”băsiști”, pe câteva direcții) nu doar că NU a rezolvat, dar a și evitat să abordeze de-a lungul celor 10 ani ai mandatelor sale.
De ce a evitat – va constata cititorul, care e mai încercat decât noi – la finele articolului. Atunci când va constata și care e prerogativa constituțională prin care șeful statului are dreptul să intervină.
Până acolo, vom prezenta lanțul viciilor care țin captivă economia românească de piață, cu 2 efecte devastatoare. Știți când vom vedea că sunt devastatoare? Când vom cuantifica Nu cât îi trebuie mediului de afaceri autohton să supraviețuiască, ci câtă energie economică cheltuiește mediul de afaceri pentru a ține în viață mediul toxic în care supraviețuiește.
O luăm invers : De la antreprenorii care-și țin afacerile transparente și până la aderarea României la euro. Cam ăsta e nivelul – pe care-l vom aborda – cu logică și cu niște povești :
1, Mai întâi, un exemplu mic:
Atunci când într-un sector esențial din economie piața neagră bate 60%, personajul principal nu e contrabandistul, și nici măcar bugetul statului : personajul principal este antreprenorul transparent și cinstit. El se află între ciocan și nicovală :
Pe de o parte, piața sa se îngustează, concurența devine neloială, cererea către marfa lui vândută transparent scade pentru că se mută către marfa infracțională.
La capătul celălalt îl așteaptă statul , prin ANAF : de unde să smulgă și ANAF bani dacă nu de la cei care-și declară afacerile, adică de la cei care stau în piață ?
Un exemplu : piața alimentelor (atenție: în coșul românului alimentele stau la peste 35 % din cheltuieli – adică din consumul intern) acolo unde comerțul cu cereale și cu legume și fructe e năpădit, în proporție de circa 60%, de contrabandă și de evaziune.
60 % ? Da. O poveste din teren : îi știm pe țăranii care-și vând la porți produsele ”autohtone”, ”naturale”, ”de țară” pe oriunde ne poartă roțile mașinii. O amică îmi povestea cum a mers ea odată în spatele unui TIR, între Târgoviște și Câmpulung, iar furgonul oprea în sate, de unde țăranii își descărcau lăduțele cu ”produsele din fundul grădinii”. Un furgon, din sutele care, la aceeași oră, opreau în sute de comune pentru a descărca marfa de contrabandă. La aceeași oră din zecile de mii de ore ale unui an fiscal; fiscal pentru antreprenorii din domeniu și fiscal pentru buget.
Restul de 40%, cât e în zona oficială, e stors de ANAF, în condițiile în care 60% din piață le-a dispărut de sub picioare.
2. Un exemplu ceva mai mare :
În urmă cu câțiva ani, la o întâlnire informală cu un fost ministru de interne (persoană publică – nu dăm nume) aflam și că alcoolul și tutunul, în ciuda mitologiei și percepției publice, Nu sunt principalele ”industrii” ale evaziunii și contrabandei.
Pe primul loc stau cerealele, legumele și fructele, pe locul 2 vin petrolul și derivatele sale, pe locul al treilea vin materialele de construcții. Contrabanda și evaziunea cu alcool și tutun se înghesuie în ultimii 20% din economia neagră. Asta în condițiile în care 80% din piața de alcool, de exemplu, este ”la negru”.
Să presupunem că nu ne pasă de deficitul bugetar cash sau ESA sau de cel structural – pentru acoperirea căruia România se împrumută. Nu se poate, însă, să nu ne pese de deformarea piețelor interne de consum, acolo unde miza României nu e doar una bugetară : ci și de sănătate a mediului concurențiual și, mai ales, de mediul în care antreprenoriatul local are sarcină în fișa postului să se dezvolte pe o bază care să asigure sustenabilitate indicatorilor de convergență cu țările din Vest. Căci :
3. Miza nu e doar una strict autohtonă : Mai întâi :
a-, Investițiile străine (ISD) vin, de obicei și cu piața – doar trec procesul de producție printr-o țară cu cotă unică mică și cu un cost al muncii și mai mic. Nu le pasă, deci, nici de piața românească, și nici de faptul că statul tolerează ( e un cuvând îngăduitor) deformarea pieței interne.
b-, Tocmai din motivul prezentat mai sus, greul aderării la zona euro îl va purta antreprenorul român : el va asigura sustenabilitatea economiei locale – și mare lucru să nu se introducă, între criteriile de aderare, și cifra de afaceri a economiei autohtone, ca o garanție a sănătății economiei.
c-, Lăsând la o parte economia bazată pe ISD (acolo unde operează prețurile de transfer) – cât anume din piață mai rămâne pur concurențială, mai ales dacă dăm la o parte corupția elementară (licitațiile trucate, aranjamentele locale, contractele politice, achizițiile publice cu dedicație etc, etc) ?
d-, Asta nu-i economie de piață, ci de nimereală – cei cinstiți doar dacă sunt norocoși sau dacă dibuiesc la întâmplare vreun filon pot face față – dar nu poți concura în piața unică europeană cu așa ceva. Și, mai ales, nu poți susține o monedă care nu-ți mai lasă loc de speculații din cursul valutar.
e-, În fine – lucrul cel mai important: Nu-i de mirare că 9 din cei 11 indicatori ai tabloului de sănătate macroeconomică țin de economia privată : Ei, ce fel de economie privată ai, și ce fel de ordine și egalitate în piață îi asiguri ca să poată duce chiar tot : și bugete, și creștere economică, și locuri de muncă, și perspectivă pe termen măcar mediu ?
4. Cine să aducă acest gen de economie în sfera oficială ?
Să ascultăm :
” „Exista cateva zone – una e cea a controlului operativ- care in ultimii ani au fost neglijate in mod nepermis sau -ceea ce ar fi foarte grav- in mod interesat. Daca promisiunile noului ministru al Finantelor se vor implini in mare parte, ANAF va actiona pentru a-i determina pe absolut toti contribuabilii- indiferent ca este vorba de grupari de interese sau de mari trusturi de presa- sa-si plateasca pana la ultimul leu obligatiile bugetare”, spune, miercuri, 17 decembrie 2014, Gelu Stefan Diaconu, presedintele ANAF, la evenimentul consacrat aniversarii unui an de existenta a Directiei Generale Anti Frauda.
Corect : ”Contribuabilii” – adică cei care-și țin afacerile la vedere.
Ce ne facem, însă, cu cei care, nu doar că nu-și țin afacerile la vedere și scapă, astfel, de controlul ANAF, ci mai și deformează piața celor pe care pune tunul ANAF? Adică, în unele sectoare, cu 60% din piață ?
5. Economia românească oficială – cea pe care contează bugetele publice, locurile de muncă și consumul transparent se află între ciocan și nicovală :
Înghesuită într-un ungher de către piețele negre, economia oficială nu doar că rezistă, dar mai produce și creștere – între contrabandiștii fără chip care intoxică piața și Dl. Gelu Ștefan Diaconu. N-ar face mai bine șeful ANAF să asigure ”contribuabililor” (adică celor care se declară ca atare și-și recunosc datoriile către bugetele publice) mediul curat în care să performeze ?
Nu :
6. Nu, pentru că această chestiune a ajuns atât de gravă, și a penetrat atât de multe piețe sectoriale, încât nu mai poate fi rezolvată doar prin ANAF sau DNA sau DIICOT.
Atunci când ai sectoare întregi în care contrabanda bate peste 30-40% din piață, problema e de dus în CSAT.
Și abia asta e provocarea lui Iohannis – problema pe care Traian Băsescu a ignorat-o : Să ”elibereze” economia oficială de toxicitatea economiei paralele și să redea bugetelor cele câteva zeci de miliarde – în condițiile în care ne împrumutăm pentru pensii de cîteva miliarde.
Atunci când ai sectoare întregi cu piețe deformate de zeci de miliarde, scoți Armata la vămi : e o problemă de siguranță națională. Atunci când ANAF și DIICOT nu pot interveni pe filiere care distrug mediul de afaceri și piețele, în care rezistă doar cei de o dementă tenacitate, scoți Armata la vămi.
Unde ? În cazul că serviciile de informații nu știu (sanchi!) unde descarcă șlepurile cu cereale sau fructe sau materiale de construcții sau derivate de petrol, sau pe unde intră TIR-urile cu 60 % din piață neagră, dai un google :
E plină presa locală de scanări după rapoartele sergenților majori :
”În noaptea de …, spre… , poliția a oprit 3 TIR-uri încărcate fiecare cu câte 24 de tone de grâu fără documente de proveniență. Autoritățile au dispus confiscarea și o amendă contravențională pentru patronul SC …. SRL de 5000 de lei”.
Vasăzică 5000 de lei …
7. Peste câteva ore, Bugetul anului 2015 va intra în dezbatere în Parlament.
Vom afla cât de deștept e guvernul, cât de chibzuite sunt alocările, cum a crescut economia și cum vom avea încasări bugetare – capabile să asigure alocări suplimentare pentru Educație, Sănătate și fonduri e europene – cu sume egale cam cu cât se delapidează în ”economia paralelă” în pauza de masă.
Nu e nicio exagerare : unul ”din ăștia” câștigă într-o lună cam cu cât se suplimentează bugetul unui minister într-un an, pe creștere economică spectaculoasă : așa e când nu mai sunt privatizări, contracte de investiții publice și achiziții pentru autorități oficiale – până la urmă politica se finanțează ea cumva.
Dacă în mandatele lui Traian Băsescu politica externă a României a ieșit din ambiguitate, iar Justiția a fost setată pe spectaculoase performanțe : de ce n-ar veni rândul economiei autohtone să fie ”eliberată”, printr-o politică strategică de curățare a pieței, de interesele instituționale care o sugrumă ?
Va fi mult mai greu decât pare la prima vedere, dar cam asta ar fi prioritatea : pentru economie – pe termen nelimitat, și pentru noul președinte, pentru – să zicem – următorii 4-5 ani, numai buni de candidat la un nou mandat. Ce să mai spunem de buget, care ar putea avea o creștere de 8-10 % pe an.
Vă dați seama ce ar însemna asta pentru convergență ?
Herr Iohannis tun Sie es doch!
***
Cristian Grosu este redactor-șef al cursdeguvernare.ro
7 răspunsuri
Analiza e excelenta ca de obicei. Si singulara in presa. Dar…
Cam cit reprezinta cifra impozitelor de platit din totalul veniturilor unei afaceri? Un cunoscut care are un mic restaurant fara pretentii, curat si cu mincare cu gust(adicatelea o bodega) mi-a zis ca ar trebui sa plateasca 75% pe impozite din tot ce cstiga. Nu prea mi-a venit sa cred, dar ma gindesc acum: daca e adevarat, daca antreprenorul nu minte? Daca totalul impozitelor e cifra asta aberanta? Pt ca atunci raspunsul poate nu e armata la granite… Chiar, exista undeva cifre pblicate care sa arate totalul impozitelor platite de o companie?
Herr Johannis, tun Sie es doch!
Asa o fi. Pare simplu, scoti piata neagra, se mareste bugetul, tiata lumea fericita. Si totusi, nu e chiar asa. Piata neagra este o sursa paralela de venituri si pentru buget. Banii castigati de o parte din cei care nu-si declara veniturile se intorc si in consumu oficial,nu este cum, altfel. Piata neagra este un indicator important a corectitudinii modului in care este structurata politica fiscala, in raport cu piata locala. Piata neagra bine dezvoltata reflecta un nivel al taxelor suficient de ridicat incat marea si mica infractionalitate sa prospere. Asa ca, inainte de orice, asa trebuie rezolvata cvadratura cercului: taxe mai mici si mai putine, pentru venituri bugetare suficiente sa acopere gaura neagra ce singuri ne-am produs-o cand am pus pe seama sistemului de pensii incapacitatea de restructurare a economiei.
Așa este – și de asta țin seama toate guvernele din țările mai sărace.
Problema este că în România s-a depășit deja acea masă critică a contrabandei, cu 3 efecte scăpate de sub control: orice mărire de salarii sau scutire de impozite (”bani lăsați în economie, pentru consum” cum formulează economiștii) se duc către zona neagră – consumul nu se vede nici în buget și nici în dezvoltare;
e cea mai serioasă frână în dezvoltarea afacerilor curate : concurență neloială, lipsa cererii (cererii ”curate” – dacă ai o companie și ceri factură pe marfa primită nu ți se dă);
în fine: instituții ale statului au ajuns să controleze și să gestioneze această piață, în loc să o combată
Domnule Grosu .
Analiza brici dar cred ca va fuge esentialul. Lipsa de vointa politica . Nu ma credeti ? Enumeram :
– In cit timp „analiza” , aproba Marea Anunare Nationala bugetele de stat a RSR ? 3 zile cu ulterioara aprobare in unanimitate.
– In cit timp analizeaza , aproba parlamentul Romaniei de azi bugetul de stat ? 3 zile studiat in comisii si aprobat (e drept , doua voturi contra 🙂 ) si alte 3 zile de dezbatul in parlament .
Unde e progresul in 25 de ani de democratie ? Ori parlamentul e doar de ochii lumii si acum cum era in dictatura, ori problemele financiare sint atit de grele, nevoile clientelei atit de mari ca e mai bine sa fie ascunse in meandrele unui buget pe care nimeni nu are timpul necesar sa il analizeze din scoarta in scoarta .
Coruptia nu se combate cu armata la vami .
Se combate cu masuri politice . Exemple marunte dar strategice :
– modificarea structurii partidelor. Fortata de concurenta crearii altor partide ( prin scaderea masiva a numarului de semnaturi necesare infintarii altora ).
– interzicerea pe viata de a mai obtine un salariu bugetar tuturor celor care au condamnari definitive din aparatul de stat (indiferent de functie , post , alegere sau numire, administratie centrala sau locala , deconcentrate)
Si astea doar ca prim pas .
Constat ca atunci cind un stat :
– refuza oricare forma de vot complementara celui clasic cu stampila si cabina prin o infinitate de argumente false (ca ar disparea listele alea atit de necesare ,iubite de toti „expertii” in masluiri de voturi)
– Cind bugetul de stat e doar o vaca de muls (ca exemplu ,indexare pensie cu 5 % : la 300 lei marirea e doar de 15 lei , la pensia de 16.000 lei , aceiasi indexare e un plus de 800 lei lunar)
– Cind se recalculeaza pensi speciale fara sa fie ceruta opinia nimanui de la FMI sau UE ( guvernare PDL: un plus anual de cheltuiala de + 1 miliard lei , guvernare PSD : un alt efort anual + de 98 milioane lei ) dar se bate toba ca e necesara aprobarea UE pentru a creste cheltuielile militare cu 0,3 % PIB , ma intreb ce sperante aveti dumneavoastra ca acest sistem de partide va face cindva ceva pentru tara , cetatenii neemigrati deja si nu exclusiv pentru ei insisi .
Ma intreb in cit timp vom ajunge ca Ucraina unde aceleasi politici de furt legalizat si institutionalizat au destramat tara si marit datoria publica pina la faliment de stat .
Nu degeaba la spartul tirgului si aparitia bocancului rus in teritorii ale natiunii , au chemat/numit ucrainienii niste straini sa le conduca ministere cheie .
Cum se poate reforma ireformabilul , cum se poate vindeca de cangrena avansata fara a extirpa parti din corp?
Evaziunea e fructul unor societati pe care wikipedia le cheama ” republici bananiere” . Nu poti cere onestitate controlatului cind controlorul e corupt si penal . Nicaeri in lume .
Articolul este un formidabil „rechizitoriu” jurnalistic la incapacitatea clasei politice de a administra in mod functional si echilibrat economia nationala.
Cauzele acestei situatii se afla pe mai multe planuri, in primul rind, cel stiintific-economic deficitar, incapabil de adecvare la cerintele de dezvoltare economica a unei tari inapoiate, cu pretentii si nevoia unei tranzitii spre dezvoltare, dupa integrarea in UE.
a.FAZA I-A A DEZVOLTARII ECONOMICE.
Restructurarile si crearea fundamentelor dezvoltarii economice prin privatizare, liberalizare, constructie institutionala nu s-au bucurat de „politici publice” pro-active,generatoare de dezvoltare economica din partea elitei din zona stiintei economice datorita „limitarii” cererii de proiecte economice, la zona oficiala a guvernelor si de partid.
UE nu are viziune si tehnici „dezvoltatoare, PRO-ACTIVE, care sa fie date tarilor,odata cu „foaia de parcurs” pentru integrare, ori dupa.
De acest neajuns, sufera cronic R.Moldova, Serbia, Ucraina, Ungaria, etc.
Masurile UE si ale FMI, destructureaza economia postcomunista si „traditionala”, creind numai CONDITIILE prealabile ale dezvoltarii economice rapide si alocind resurse financiare, probabil cite ar putea absorbi o crestere economica de 7 la suta, de tara emergenta!
b.FAZA A II, a adevaratei dezvoltari economice.
Aceasta este constituita din masuri economice „calitative”, de functionalizare a mediului economic national, incit indicele care masoara competitivitatea economica nationala, sa tinda spre cifrele 1 -10.
Realizind o competitivitate economica inalta (fata de cea actuala, dezastruoasa, de indice 74 – cu „74 de grupe de blocaje” contra dezvoltarii), investitorii straini s-ar indrepta spre Romania.Iata ca la indicele 74, uzina moderna a firmei Renault a fost locata in Maroc, scade productia de autoturisme la Mioveni, Craiova, nu se modernizeaza uzinele siderurgice, decade industria chimica,metalurgica,a materialelor de construtii, decade invatamintul, sistemul sanitar, etc., adica totul.Modernizarea industriala ori cresterea sa fizica si tehnica nu mai este in viziunea investitorilor.Aceeasi lipsa de functionalitate, impiedica si absorbtia fondurilor UE.
Lipsa investitiilor straine (mai ales ISD) dupa 2008, conduce treptat la „amurgul” industrial al Romaniei, prin invechirea utilajelor si lipsa modernizarilor – condamnind la saracie si dezintegrare umana (prin emigrare) Romania.
Un proiect de dezvoltare exista, l-am oferit fara rezultat guvernelor si fostului Presedine, de 3 ani!
(Referindu-ma la el pe Ziare.com, un commentator imi raspundea ca „fanteziile tale economice sociale au devenit virale in cercurile de specialitate”.Nu este exclus, ca acest comentariu sa apartina unuia din cei (fosti) 7 consilieri prezidentiali eliberati din functie, carora le-am comunicat personal, oferta acestui proiect.)
Posibilitatea sau viziunea asupra unei constructii economice si industriale rapide nu este in nici un caz o fantezie, ci exprima efortul de a intelege si reproduce programmatic, pasii politici, administrativi, organizatorici, legislativi, stiintifici,economici, etc. parcursi de tarile asiatice lipsite de bani bugetari, de la sistemul feudal tirziu, la capitalismul modern si functional, prin masuri calitative, de natura institutionala.
Cresterea competitivitatii ca notiune economica nu spune insa, ca este necesara o reforma totala, a intregii „societati economice romanesti”, care depaseste tot ceeace imagineaza sau contin programele economice ale institutiilor stiintifice, ale ONG-urilor sau ale organizatilor antreprenoriale, AOAR, AmCham, Asociatia Siderurgistilor, Fermierilor, etc.
Continutul concret al unui astfel de demers reformator, total, presupune a reforma si imbunatati, tot ceeace trebuia facut de 25 de ani, dar nu s-a facut niciodata in tara.
Instrumentele unei restructurari totale, sint constituite de tehnici si metode de crestere a competitivitatii/functionalitatii economice si de accelerare a dezvoltarii industriale, care pot asigura o crestere economica de 6-7 la suta pe an.
c.Pina la o echilibrare a bugetului intre venituri si cheltuieli, ca urmare a rezultatelor economice pozitive ale unui proiect calitativ de dezvoltare economica, bugetul nu poate contribui financiar la cresterea economica, nici odata cu depasirea deficitului bugetar, peste cota admisa.
Nu poate exista o reala crestere economica prin indatorare, la o tara indatorata deja cu 100 de miliarde de Euro (datorie externa), ci doar o ascundere sub pres, a continuitatii decaderi economice de pina acum.Istoria economica a cresterii economice prin modelul bugetar este la final in epoca globalizarii,in care unica resursa nationala este cea institutionala/umana, constituita de bugetarii, care pusi la munca, pot produce bunuri publice de natura sa ridice competitivitatea economica, la cote de la care investiorii straini sa aduca investitiile industriale in Romania.Aici se afla esenta unui proiect de natura institutionala, care a condus la industrializarea „tigrilor asiatici”, intr-o generatie!
d.Curatarea pietei de furt si coruptie este vitala pentru aducerea competitivitatii la indici agreati de investitorii straini, facind parte integranta din proiectul economic institutional.
Fara o crestere economica majora, de tara emergenta (6-7 la suta pe an), economia neagra nu poate fi eradicata, deoarece cu toate criticile obiective si justificate, ea tine in viata zona politica, multe intreprinderi si persoane intr-o economie cu 5,5 milioane de angajati si platitori de impozite.
Eradicarea coruptiei este posibila, din momentul in care economia creaza de la 250 de mii de noi locuri de munca anual, pentru a acoperi in termen rezonabil, lipsa a 5 milioane de locuri de munca.
Fara a crea o economie industriala robusta,in locul actualei lumpen-economii nationale, cu 3 milioane de salarii la minimul pe economie – cauza „eliberarii pietei” de coruptie si nefiscalizare”, ramine pierduta pe lung termen.Masurile penale, proiectul USA de eliminare a coruptiei (mari si mici), etc. ca masuri normale, eficiente intr-o economie normala, sanatoasa” sint fara rezultate intr-o economie bolnava de subdezvoltare si subfinantare.
e.Fara un proiect economic capabil sa raspunda cerintei de crestere economica rapida, mandatul d-lui Iohanis se va „consuma” la fel de gratuit, ca al fostului presedinte, in arestarea (eventuala) a citorva sute de corupti care fura la „vedere” si colapsul total al Romaniei, in urmatorii citiva ani…
Stelian Dorobantu, un pensionar neica nimeni, dar artagos:
Apoteotica inchidere de an la Curs de guvernare cu acest pariu al lui Iohannis si mediul de afaceri autohton!Nu bugetele, care vin, se duc, se rectifica, sunt cu durerea, ci “lantul viciilor care tin captiva economia romaneasca de piata” si ideea subsidiara care merita insa sa urce in prim planul atentiei,a logicii si a “povestilor” din aceasta excelenta analiza – “câtă energie economică cheltuiește mediul de afaceri pentru a ține în viață mediul toxic în care supraviețuiește”. Scepticii din piata de analiza vor spune ca toata energia.
Daca facem un pic de schimbari la piesele de pe tabla de sah – govern, Iohannis, mediu de afaceri – constatam insa ca s-ar mai gasi ceva potential la mediul de afaceri autohton, cu conditia sa “cada closca “in perioada imediat urmatoare. Sa puna el, mediul de afaceri autohton, pariu pe Iohannis, adica sa vina cu propriul obiectiv, cu propriul proiect de tara, sa nu i-l faca nici Iohannis, in tara, nici doamna Corina Cretu cu seful dansei de la Bruxelles. Ei vin deja cu programele operationale pe anii urmatori, avem deja programul pe competitivitatea economiei, dar traducerea pe romanestea a acestor programe si al altora care vor urma apartine beneficiarilor. Aceasta cred ca este problema care exarcebeaza toate problemele economiei si ale societatii romanesti, inclusiv modul cum lucram pe avantajul competitiv si pe avantajul haladuirii in spatiul economic European – faptul ca mediul de afaceri autohton nu aduce pe piata propriul pariu. Un pariu propriu ar trebui sa aiba mediul de afaceri autohton si fata de mediul politic din tara, fata de investitiile straine, fata de bugetele anuale si deci fata de guvernare.
Ce are de nu are si mediul de afaceri autohton pariul lui ?
Indignarea unui bancher de sucursala la postarea mea pe marginea analizei “Legile bugetelor, pariul lui Iohanis si mediul de afaceri autohton” cere o “extensie de capital”. Cum sa spui “Apoteotica inchidere de an la Curs de guvernare…”? – ma chestiona bancherul. In DEX, “apoteotic” inseamna ridicarea eroilor in randul zeilor; asa crezi ca se intampla la“Curs de guvernare?” Stiam ca de sarbatori trebuia sa fie in Japonia, la Kyoto, in fabuloasa capitala a samurailor, trei saptamani, si cand colo, asta da ghinion, a ramas in tara sa citeasca in “Curs de guvernare…”, despre Iohannis si mediul de afaceri autohton, sa auda ce asteptari au romanii la inceput de an, previziunile mondiale in economie, ce e in Ucraina, revolutie portocalie sau razboi civil, iesirea Greciei din zona euro, viscole si coruptie la romani, cutremure in Vrancea si in politica etc. Poate acum vezi, ii zic, si de ce este “apoteotic” sa apara cineva care sa creada ca pe viitor Romania si Iohannis trebuie sa parieze si pe mediul de afaceri autohton; ca renasterea economiei romanesti poate fi declansata prin ce faci tu, la tine acasa, prin schimbari in modul de functionare a institutiilor si organizatiilor din economie, in management, legislatie, reguli, norme. Schimbari radicale. “Curs de guvernare”, o mica parte a mediei, cativa analisti in economie si doua-trei centre de analiza din tara ataca, de la un timp, cu tot mai multa precizie, pas cu pas, posibilitatea unor eventuale schimbari radicale in modelul de crestere economica a Romaniei la contrapartida cu previziunile “economiei oficiale”, masiva, abila, harsiita in aranjamente politice si alte dedesupturi, care pariaza pe imbunatatiri si cresteri cu macrostabilitate.
Doamne, ce “apoteotica” deschidere de an in economie ne-a fost dat sa traim, ar zice Naizbit. Mai tare, ce “vremuri grozave ne-ar fi dat sa traim”, daca am paria de acum inainte si pe mediul de afaceri autohton!
N. A.
Cu un an in urma, guvernul si-a imbunatatit parteneriatul cu mediul de afaceri creandu-si un cadru consultativ nou: “Coalitia pentru dezvoltarea Romaniei”.Compozitia Coalitiei este urmatoarea: guvernul, CIS si alte organizatii patronale si asociatii profesionale ale capitalului strain in Romania, doua mici asociatii autohtone preagreate, camerele de comert ale investitorilor straini si ambasadele statelor UE la Bucuresti. Deci un conglomerat consultativ, in contact direct cu primul ministru, al investitiilor straine in Romania. In ce-l priveste, capitalul autohton, apatic, incapabil sa intre si sa ramana pe piata, accepta sa faca nesfarsite tururi de incalzire in jurul terenului de joc, poate prinde niscai subcontractari; in plus, a calcat in singura groapa care-i statea in fata si pe care n-a fost in stare s-o ocoleasca. A luat fiinta, asa la plesneala, un Forum al Investitorilor Romani, avand ca emblem un elefant impaiat. Exact ce trebuia ca sa reusim sa divizam reprezentarea intereselor economiei nationale intre ei si noi,
Ca sa-i dea maseaua de minte, sa fie capabil sa se autoguverneze, capitalul autohton are nevoie, asa cum am aratat si in analiza “Mica Sirena vandalizeaza capitalul autohton”, de schimbari radicale in sistemul de reprezentare a intereselor sale. Ma voi prezenta la poarta la Cotroceni, intr-una din zilele urmatoare, cu o varianta modificata masiv a Legii Patronatelor. Daca voi ajunge la presedintele Iohannis inseamna ca se leaga, ”apoteotic” si pariul din “Curs de guvernare”.