Buget&Fiscalitate 2022: Lista de probleme așteaptă negocierile pentru lista de soluții
joi

2 decembrie, 2021

Buget&Fiscalitate 2022: Lista de probleme așteaptă negocierile pentru lista de soluții

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

9 noiembrie, 2021

Hazardul a decis ca discuția despre Bugetul anului 2022 și fiscalitatea aferentă să pice într-o zi nefastă:
ziua în care două abordări fundamental diferite (cea a stângii și cea a dreptei politice) să decidă că trebuie împăcate două viziuni naturalmente diferite.

Tabloul fiscalității anului viitor și, mai ales, al următorilor ani, e plin de culori țipătoare: consolidarea fiscală (aterizarea deficitelor), inflația, presiunea crizei Covid pe economia reală și obligativitatea unor reforme pentru a primi zecile de miliarde din PNRR se suprapun peste problemele unei economii reale care-și caută drumul.

În această degringoladă, Marcel Ciolacu anunță redeschiderea discuției despre cota progresivă de impozitare.


Mai jos, dilemele și soluțiilor experților în Buget și Fiscalitate:
aceste piese de puzzle sunt singurele instrumente pe care le avem la îndemână pentru a intui fiecare ce urmează în anul 2022.

Conferința a fost transmisă live-video și poate fi urmărită AICI-LINK.

***

Sebastian Burduja, vicepreședinte Comisia pentru buget, finanţe, bănci: ”Suțin 100% cota unică de impozitare, nu se pune problema renunțării la acest sistem”

Vicepreședinte al Comisia pentru buget, finanţe şi bănci, deputatul Sebastian Burduja își dorește ca ”politicile economice autentice de dreapta” să fie păstrate în politica economică și fiscală a statului român. În contextul negocierilor PNL – PSD pentru formarea unui nou guvern, Sebastian Burduja a precizat marți, la conferința Bugetul și fiscalitatea: la ce să se aștepte economia, scenariile noii paradigme fiscale ale anului 2022”, că se referă ”mai mult la deziderate decât la certitudini”, având în vedere că filosofia bugetară și fiscalitatea de anul viitor ”depind de structura viitorului guvern și a coaliției de guvernare. ”

Principalele declarații ale lui Sebastian Burduja:

  • Principiile unor politici economice autentice de dreapta, pornind de la lucrurile sănătoase pe care le avem, de exemplu cota unică, până la promisiunea publică de a nu mări taxele, toate lucrurile acestea le-aș vedea păstrate și îmi doresc să fie păstrate în politica fiscală și economică a statului român.
  • Suntem în fața unui moment cu potențial pentru că celebrul PNRR include nu doar cele 30 de miliarde mult discutate  dar și o serie de reforme foarte ambițioase. Pe acestea ar trebui să ne concentrăm având în vedere și experianța României, cu oarecare succes, în urmarea unor condiționalități externe.
  • Din experiența integrării euro-atlantice ne-am dat seama că reformele s-au întâmplat numai sub posibilitatea unor sancțiuni externe sau a stimulentelor. De exemplu celebra clauză de salvgardare, respectiv accesul la fondurile europene.
  • În PNRR avem suficient de multe lucruri ambițioase, de la digitalizarea ANAF-ului, modernizarea sistemului vamal, îmbunătățirea sistemului de programare bugetară, până la proiectul băncii naționale de dezvoltare (aflat public pe site-ul MFP și din păcate neadoptat, ci doar în dezbatere publică; ar fi trebuit să vedem o ordonanță, dar s-a întâmplat ce s-a întâmplat la nivel politic) și până la reforma  sistemului de pensii.
  • O altă parte a PNRR-ului, mai puțin discutată dar extrem de importantă, este cea referitoare la cercetare-dezvoltare-inovare, unde vorbim de eficientizarea guvernanței în domeniu, a carierei de cercetăror.
  • Nu putem miza pe o creștere economică sustenabilă fără a investi în inovare, în capacitatea României de a inova, de a-și accelera productivitatea, care să permită salarii mai mari și păstrarea forței de muncă în România.
  • Un mare cercetător și economist al  Băncii Mondiale a spus: creșterea economică este un produs simplu între productivitatea muncii și forța de muncă, populația. Pe ambele pârghii România are probleme.
  • O analiză din CursDeGuvernare spunea recent că România este într-un cerc vicios și sunt de acord cu asta: pe de o parte ne lipsește forța de muncă, iar pe de altă parte nu putem genera destulă creștere economică și destulă forță a productivității muncii, ca să creștem, în mod sustenabil, și nu din pixul unui guvernant, nivelul salariilor și să păstrăm oameni în țară.
  • Am pus recent o întrebare, o interpelare parlamentară, Guvenrului și Comisiei Naționale de Prognoză, legată de impactul potențial al repatrierii unui număr de români, să zicem 100.000.
  • Pe baza calculelor CNSP, impactul repatrierii a 100.000 de români anual ar însemna o creștere a PIB de 1%, din care 0,4% ar fi creșterea bazată doar pe salariile acestor români reptariați.
  • CNSP dă și direcții concrete, să ne concentrăm pe sectoarele care au deficit de forță de muncă, HORECA, construcții, turism și altele.
  • Există  măsuri prin care putem stimula întoarcerea românilor acasă, există și modele de succes, cum ar fi cel al Portugaliei, bazat pe proprietățile în mediul rural și prin încurajarea micilor antreprenori să dezvolte afaceri în turism.
  • O altă temă pe care vreau să o ridic, chiar dacă nu face obiectul unui angajament guvernamental, este cea a taxelor locale. Datele arată că taxele pe proprietate sunt undeva la mai puțin de o treime din media UE.
  • Dacă am tripla taxele pe proprietate am fi încă sub media europeană. Nu sunt adeptul unor creșteri unitare peste tot. Actualul sistem nu reflectă realitatea din piață. În principiu taxele locale sunt scăzute peste tot, dar diferența dintre o proprietate de la periferia Bucureștiului și una din centru nu este suficient de mare, în conformitate cu dinamica pieței.
  • Suntem pe locul 22 din 27 de țări  UE la acest capitol și contribuția în PIB acestor taxe locale a scăzut în ultimii ani, dar la nivel europeane a crescut.
  • Trebuie regândit acest sistem. O măsură legislativă relativ simplă este să creștem marja în care autoritățile locale se pot juca pentru aceste taxe și impozite locale, care acum este destul de restrictivă.
  • Sigur că nu este popular să spui că crești taxele, dar cel puțin lasă autoritățile locale să facă acest lucru acolo unde consideră că este necesar.
  • Sunt comunități dinamice, nu numai Bucureștiul, care este mai puțin dinamic acum, dar Clujul, Timișoara, Iașiul au dus greul creșterii economice.
  • Cred că, dacă ne gândim din nou la ecuația productivitate – creșterea populației, pe termen scurt, România nu are cum să genereze suficientă inovare endogenă și atunci trebuie să încurajeze cât mai mult investițiile străine.
  • Am în vedere o măsură instituțională, și anume o Agenție de promovare a investițiilor. România a avut cândva așa ceva, care a ajuns un departament în Minsiterul Economiei, fără buget semnificativ, fără specialiști, fără date.
  • Când am gestionat la Ministerul de Finanțe cele două scheme de ajutor de stat, am constatat că nu există practic un hub pentru atragerea investitorilor străini și nici pentru sprijinirea investitorilor români, care doresc să se internaționalizeze.
  • Am în vedere un proiect legislativ mai amplu prin care să se pună la punct o agenție de promovare a investițiilor pe picioare proprii, bine finanțată, care să fie capabilă să atragă resursă umană de mare calitate. Și să facă ceea ce fac alte țări din regiunea noastrtă, Polonia, Ungaria, Estonia, sau – mai departe,  Irlanda, care să trateze cu seriozitate orice investitor străin.

Q&A

Gabriel Biriș: Am văzut și în PNRR adresat subiectul impozitului pe proprietate., dar varianta finală nu este cea mai fericită, pentru că vorbește, pe de o parte de stabilirea automată a valorii impozabile și, pe de altă parte, de valoarea de piață. Pe aceasta din urmă am criticat-o pentru că este practic imposibil de administrat în mod cât de cât eficient. Cum vedeți reașezarea impozitelor locale, mai ales că trebuie lăsat populismul un pic deoparte aici?

Răspuns: Sunt de acord cu dumneavoastră. Nu aș merge pe valoarea de piață pentru că acolo ai o volatilitate destul de mare.  La nivel politic și administrativ, o asemenea măsură va da posibilitatea autorităților locale să fie mai autonome din punct de vedere fiscal.

România e pe ultimul loc, dacă nu mă înșel, la gradul de autonomie al UAT-urilor (unităților administrație locale). Procentul aferent taxelor și impozitelor locale este cel mai mic din UE. Restul veniturilor depinde de transferurile de la bugetul de stat prin tot felul de programe, ceea ce imprimă odinamică destul de păguboasă în relația dintre autoritățile mlocale și cele centrale.

Suntem la 0,6% din PIB pe aceste taxe, iar media europeană este pe undeva la 2,2%. Și trebuie regândit acest sistem, măcar prin a da voie UAT-urilor care vor să crească taxele locale dincolo de marjele prevăzute în codul fiscal în prezent. Cum să se stabilească valoriel – specialiști ca dumneavoastră știu de o mie de ori mai bine lucrurile și putem găsi o cale.

Întrebare: Ce credeți despre propunerea dlui Marcel Ciolacu de astăzi, de introducere a impozitării progresive. Dacă PSD va insista pe înlocuirea cu aceasta a cotei unice, ce va face PNL?

Răspuns:  Îl va chema pe domnul Biriș… Am apreciat mesajul pe care l-a pus astăzi pe rețelele de socializare. Sigur că dânsul este unul dintre artizanii cotei unice. La nivel personal susțin 100% cota unică.  Beneficiile pe care România le-a avut și le are de pe urma acestui sistem sunt palpabile și nu se pune problema renunțării la acest sistem.

De altfel, la PNL ne-am asumat păstrarea cotei ujnice și am mari dubii că cineva își va asuma acum politic renunțarea la cota unică. Ar fi contrar oricărui spirit pe care îl are PNL.

Alina Culcea: Cum vedeți faptul că, deși conceptul de planificare bugetară multianuală este prevăzut de legislația actuală, elaborarea bugetelor se realizează doar pe bază anuală? Cum putem impedimentele?

Răspuns:  Dintr-o analiză pe care am făcut-o la Banca Mondială pe baza programelor de investiții (era atunci PNDL) a rezultat că, pentru că România nu are o programare bugetară multianuală, și nu blochează, practic, sumele aferent eproiectelor de infrastructură, dă drumul la foarte multe lucrări și ele trenează în diverse stadii.

La momentul 2013 – 2041, când scriam acel raport, pe PNDL, și dacă nu s-ar fi început nici un proiect nou (ceea ce nu a fost cazul), chiar și cu alocarea generoasă din acei ani, ar fi fost nevoie de 10 ani de zile ca să închidem proiectele începute.

Evident, problema s-a agravat. Din perspectiva Ministerului De Finanțe există o rezistență la ideea programării bugetării multianuale, invocându-se inclusiv prevederi constituționale (căci legea bugetului de stat este una supusă parlamentului anual).  

Era o discuție de a introduce această măsură și în PNRR și nu am văzut-o în ultima formă a acestuia.

Este o măsură de bun simț, toate statele civilizate o au. Există modele de bune practici.  Ar acționa ca un mecanism de atenuare a volatilității cauzate de mediul politic.

Daniel Anghel: Doar o precizare. Avem la Consiliul Investitorilor Străini un proiect similar cu cel pe care l-ați propus pentru atragerea acestora

Întrebare: Cum credeți care ar fi cea mai bună strategie privind tinerii cu studii superioare pe care să-i convingem să se întoarcă în România

Răspuns: Nu este o singură măsură. Ei nu revin nu neapărat pentru că aici ar câștiga mai puțin, ci pentru că sunt îngrijorați de calitatea vieții, de sistemul de sănătate, de sistemul educțional. Ar fi necesar un program de garantare a investițiilor celor care vin să-și construiască un business aici.

Mirela Călugăreanu, preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală: ”Până în primul semestru din 2022 vom digitaliza toate formularele și declarațiile”

Președintele ANAF, Mirela Călugăreanu, a anunțat că, în următoarele 8 luni, Fiscul va digitaliza toate formularele și declarațiile pe care contribuabilii români trebuie să le depună. Mirela Călugăreanu a trecut în revistă măsurile pe care instituția le-a implementat anul acesta și planurile de perspectivă, între acestea anunțând că, până la sfârșitul anului, va fi lansat serviciul de chat al instituției.

Mirela Călugăreanu a spus că ”componenta ANAF din PNRR aprobată de Comisia Europeană aduce aproximativ 35o milioane euro României”, iar pentru atragerea bugetului alocat trebuie atinse 26 de ținte și jaloane. 3 dintre acestea, spune șefa Fiscului, sunt atinse în avans, încă una va fi îndeplinită până la finalul acestui an.

Principalele declarații ale Mirelei Călugăreanu:

  • În 2021,  ANAF a continuat implemenatrea unor măsuri bune, sper, pentru mediul de afaceri. Mă refer la rambursarea TVA cu control ulterior și la eșalonarea simplificată, procedură aplicată contribuabililor  care au avut și încă mai au dificultăți în contextul pandemiei. O realizare importantă, consider eu, este legată de faptul că în cursul anului 2021 aceste două măsuri au fost permanentizate, introduse ca regulă generală. ANAF a soluționat multe rambursări de TVA- o creștere de 31% față de anul 2019, mă refer la numărul cererilor soluționate. Suma rambursată în plus este de 5 miliarde lei.
  • Eșalonarea la plată simplificată: au fost aprobate peste 67.000 de decizii de eșalonare pentru suma de 12 miliarde lei. Este important că am ajuns la un grad de depunere a declarațiilor fiscale pentru persoanele juridice de 99%. Am digitalizat în acest an 51 de formulare și declarații, sunt perspective să finalizăm alte 61 de astfel de documente în primul semestru din 2022. Practic, vom digitaliza toate formularele și declarațiile.
  • Începând cu 1 ianuarie 2021 a devenit operațional sistemul e-Popriri, am elaborat și transmis spre publicare în Monitorul Oficial ordinul președintelui ANAF 1783/ 4 noiembrie pentru implementarea SAF-T, ordin pe care îl așteptăm să apară astăzi sau mâine.
  • A devenit operațională conectarea caselor de marcat electronice, proces ce se va finaliza în data de 30 noiembrie 2021. Am început să implementăm programe de conformare voluntară privind impozitul pe venit datorat de persoanele fizice. A fost deja adoptat cadrul legal privind factura electronică, în prezent lucrăm la operaționalizarea sistemului pe relația B2G. Am reglementat și implementat controlul de la distanță, au fost efectuate până acum circa 6.000 de verificări în acest sistem, în urma cărora au rezultat sume suplimentare de peste 265 milioane lei.
  • Au fost finalizate circa 1.600 de verificări având ca obiect erodarea bazei de impozitare și optimizările fiscale pentru tranzacții în valoare de 56 miliarde lei cu o bază impozabilă de 1,4 miliarde lei, sumele stabiliote suplimentar fiind de peste 300 milioane lei.
  • În ceea ce privește serviciile, am extins și implementat conceptul self-service, am extins call-centerul, de la 30 de apeluri simultan la 90 de apeluri simultan, a fost testat de curând serviciul de chat, care va fi lansat în sistem pilot până la sfârșitul anului.
  • În plan internațional, am consolidat relațiile cu alte administrații fiscale și cu organismele internaționale de specialitate. Recunoașterea succeselor se regăsește în Raportul FMI în care se afirmă: ”în ciuda provocărilor impuse de pandemie, au fost inițiate o serie de reforme a cărăr implementare fără întreruperi ar conduce la un impact suplimentar asupra veniturilor colectate pe termen mediu.”
  • Activitățile ANAF din acest an au fost în linie cu bunele practici internaționale și, veți vedea, performanța ANAF în 2021 a crescut. Veniturile colectate sunt bune- ponderea în PIB a veniturilor colectate în primele 10 luni a crescut cu 1,3 p.p peste cea din 2020 și cu 0,8 p.p. peste cea din 2019. În primele luni ale anului, ANAF a colectat venituri mai mari cu 18% față de 2020 și 14% mai mari față de 2019. Suma absolută colectată suplimentar este de 40 miliarde lei față de 2020, iar față de 2019 este de 31,5 miliarde lei, în condițiile în care, așa cum arătam, rambursările au fost accelerate și suma rambursată suplimentar este mai mare cu 5 miliarde lei decât în 2019.
  • Revenind la perspective: suntem conștienți că avem multe lucruri de făcut pentru a atinge țintele propuse. Aceste ținte vizează, în primul rând, menținerea ritmului de creștere a veniturilor colectate, reducerea decalajului fiscal, asigurarea de servicii de înaltă calitate oferite contribuabililor, segment unde avem suficient de lucru.
  • Toate obiectivele noastre sunt detaliate în PNRR. Realizarea contribuției noastre la PNRR a reprezentat o reală provocare pentru instituție. Componenta ANAF din PNRR aprobată de Comisia Europeană aduce aproximativ 35o milioane euro României. Vorbim de reforme care vizează informatizarea ANAF, îmbunătățirea serviciilor, tratament fiscal pe baza analizei de risc, reforma instituțională.
  • Pentru realizarea acestor reforme sunt finanțate 12 investiții majore. ANAF a început deja implementarea reformelor necesare. ANAF a elaborat un plan de implementare a componentei din PNRR care privește instituția pentru întreaga perioadă 2022 – 2026. Avem o foaie de parscurs foarte clară, cu indicatori de măsurare a gradului de îndeplinire a obiectivelor. Echipele de proiect lucrează deja la implementarea reformelor asumate pentru că la ceea ce ne-am propus orizontul de timp este unul strâns.
  • Trebuie să atingem 26 de ținte și jaloane, 3 dintre acestea sunt atinse în avans, încă una va fi îndeplinită până la finalul acestui an. Rămân 22 pentru anii următori, este foarte important să respectăm foaia de parcurs. Din perspectiva noastră, peste 4 ani vom avea venituri colectate mai mari cu cel puțin 2,5p.p. din PIB comparativ cu 2019 și vom reduce gap-ul de TVA cu 5 p.p. Aceste obiective au fost apreciate în plan extern ca fiind ambițioase.
  • Anul 2021 a fost un an de finalizare a construcției, anul 2022 va fi important: încep marile proiecte de digitalizare. Se vor derula procedurile de achiziție. Începem integrarea bazelor de date și centralizarea informațiilor din acestea, începem dezvoltarea platformei online pentru valorificarea bunurilor sechestarate. Operaționalizăm planul comun cu Ministerul Muncii pentru a preveni și limita munca la negru. Începe reforma resursei umane din ANAF. Întinerirea resursei umane, schimbarea de concepții, legătura permanentă cu contribuabilii, cu mediul academic și cu mediul de afaceritransparența sunt obiective fundamentale pentru noi. Vrem să devenim model pentru alte administrații fiscale. Ultimul raport OECD conține referiri despre România în sens pozitiv.
  • Sunt convinsă că ANAF merge pe drumul cel bun, un drum fără întoarcere.

Întrebări și răspunsuri:

-SAF-T. Va exista perioadă de grație pentru cei intrați mai nou în categoria marilor contribuabili? Cum vor arăta inspecțiile fiscale după implementarea SAF-T?

  • Există un mare interes ca proiectul SAF-T să fie unul de succes, ni-l dorim cu toții de ani de zile și, iată, suntem aproape să îl operaționalizăm. Încă din august au început testele, mulțumesc celor care au aderat. Nu am reușit, din păcate, să publicăm în octombrie, așa cum ne-am propus, lista marilor contribuabili, am avut o oarecare întârziere, pe care o explic. A fost de analizat mai bine decât în alte ocazii evoluția cifrei de afaceri în context pandemic. Am întârziat, sigur, avem în vedere ca pentru noii mari contribuabili, cei care intră începând cu 1 ianuarie, sistemul de declarare în SAF-T să devină obligatoriu începând cu luna iunie 2022. Pe de altă parte, ca regulă generală, toți cei care vor raporta au o perioadă de grație de 6 luni pentru prima raportare, perioadă în care nu sunt sancționați.
  • E clar că implementarea SAF-T va reduce durata inspecțiilor fiscale, e clar că numărul acestor inspecții cu deplasarea în teren a inspectorilor va fi mult redus. Cea mai mare parte a verificărilor se vor derula, fără doar și poate, din birou. Din punctul meu de vedere, ce e mai important: răspundem unor critici pe care mediul de afaceri le-a avut la adresa ANAF. Vom avea o intervenție timpurie în cazuri de neconformare identificate.

-Gap-ul la TVA rămâne totuși cam mare.

  • Vorbim de o reducere de 5 p.p. Am analizat cu experții Comisiei Europene posibilitatea noastră de a reduce gap-ul la TVA. Dar acesta nu e generat doar de activitatea administrării fiscale în sine. Cifrele vizavi de care ANAF s-a angajat se referă la creșterea veniturilor colectate în PIB cu 2,5 p.p. și reducerea gap cu 5 p.p., strict din perspectiva administrării, fără să ne referim la alte aspecte precum eliminarea excepțiilorsau altele asemenea. Pe de altă parte, țintele și jaloanele negociate au trecut prin multe furci caudine și au trebui să fie prudente pentru că de îndeplinirea lor ține și tragerea de fonduri. În curând, noi vom avea un studiu cu privire la estimarea gap-ului la TVA, un studiu alternativ realizat cu parteneri externi, care presupune descompunerea gap-ului pe domenii de activitate, moment în care am discutat deja cu reprezentanții Comisiei că ne vom așeza la masă și vom discuta

-Reînfințarea Autoritîții Naționale a Vămilor?

  • Lucrăm la tot ce înseamnă transpunerea actului normativ. Am avut în vedere susținerea Vămii prin PNRR, din fondurile de care va beneficia ANAF, 70 milioane euro sunt dedicate Vămii, atât pentru informatizare dar și pentru rezolvarea problemei scannerelor.

-Printre măsuri care sunt cele de încuranjare a conformării voluntare, când se va finaliza digitalizarea?

  • Digitalizarea este gândită etapizat. De la anul începen APIC și Big Data. Ne-am bucura ca, la final de 2022, să avem un modul de analiză de risc. Toate termenele sunt publice. Vom lucra mult pe programe de conformare voluntară, tot procesul de digitalizare va susține conformarea voluntară. Vrem să ne canalizăm resursele în zona de evaziune fiscală.

Daniel DĂIANU, președintele Consiliului Fiscal: ”Ca să menținem o creștere de 4% avem nevoie de absorbția banilor europeni – nu putem face consolidare numai pe partea de cheltuieli”

Testul cel mare în consolidarea bugetară începe în 2022, spune Daniel Dăianu, președinte al Consiliului fiscal.

”Nu va fi ușor de îndreptat deficitul pe ESA către un 6, să spunem un 6,5%, din PIB în 2022, în perspectiva lui 2024 la 3% deficit structural, ESA sau cash. Magnitudinea acestei corecții este foarte mari și nu se poate rezuma la o înghețare a cheltuielilor cu pensii, cu salarii. În asemenea circumstanțe trebuie să ai o absorbție masivă de fonduri europene ca să menții o creștere economică în jur de 4% din PIB. Va fi o performanță să reușim așa ceva”, afirmă Daniel Dăianu.

Președintele Consiliului fiscal a exprimat însă dubii cu privire la capacitatea administrativă de a absorbi banii alocați prin PNRR. ”Vom fi capabili să implementăm acest PNRR? Toată lumea stă cu mâna întinsă să vină miliardele. Sigur, va veni prefinanțarea, dar după ce se va întâmpla?” se întreabă Daniel Dăianu.

Principalele declarații ale lui Daniel Dăianu:

  • În primul rând, o întrebare centrală este dacă în 2022 vom avea un guvern stabil, adică un guvern care să aibă o susținere parlamentară clară, un guvern care este de presupus să fie în măsură să aibă un program economic pe care să-l poată implementa. Aici aș adăuga o altă întrebare derivată și anume: susținerea parlamentară depinde de două condiții, de compatibilitatea programelor susținute de componenții unui Guvern, prin componenți înțelege partidele care compun Guvernul, deci compatibilitatea programelor partidelor și mă refer în special la aspectele de ordin economic. Este o platitudine, dar are o semnificație aparte în contextul românesc.A doua mare întrebare și problemă în opinia mea este construcția bugetului pentru anul care vine.
    Este clar că va întârzia această construcție, nu numai din rațiuni de ordin politice, de formare a unui nou guvern. În orice caz, această construcție trebuie să semnalizeze mult mai vizibil începutul unei corecții fiscale, unei consolidări fiscal-bugetare. Dacă nu vom reuși începând cu 2022 acest lucru, 2021 a fost simplu – încheiem cu un deficit cash de 7% din PIB, de 8% pe ESA, dar acolo depinde de evaluarea unor ajutoare, dacă nu vom reuși această consolidare care nu este simplă de fel, există spectrul capcanei îndatorării. Noi am pornit cu o datorie publică relativ mică, însă ea a crescut foarte repede. Eu zic că în mod justificat. Nu se poate spune că această suire în ultimii doi ani este ceva neobișnuit, s-a remarcat peste tot. Problema însă la noi nu este de nivel al datoriei publice, este de flux, trebuie să curmăm o dinamică sine die a deficitelor mari.
    Aici aș vrea să fac o subliniere. Chiar că o mare problemă că BNR nu se poate ocupa singură de dezechilibrele macroeconomice. Nu se poate lupta singură cu inflația și nu poate ea să se ocupe singură de deficitele externe. Nu vreau să insist însă este bine să reamintim aceste chestiuni care fac parte dintr-o înțelepciune colectivă și care este validată de experiența românească.
  • O a treia întrebare și o mare problemă pentru România este implementarea PNRR care are două funcții în opinia mea și anume: este practic o politică industrială asa cum este NGEU pentru UE care încearcă să pregătească economiile, să le înverzească, să le digitalizeze și să le pregătească pentru șocurile viitoare, foarte mari, inclusiv pentru a face față la efectele schimbărilor climatice. În cazul nostru, PNRR ar trebui să atenueze din impactul contracționist al consolidării fiscal-bugetare. Nu va fi simplu deloc.
  • Vom fi capabili să implementăm acest PNRR? Toată lumea stă cu mâna întinsă să vină miliardele. Sigur, va veni prefinanțarea, dar după ce se va întâmpla?
  • Legat de consolidarea-bugetară mai e o întrebare este cât de răbdătoare vor fi piețele cu pașii de consolidare bugetară, cum se vor contura acești pași. Agențiile de rating au judecat nu cu îngăduință, dar acceptând realitatea încă dramatică a mersului pandemiei în România și totuși faptul că Guvernul a reușit să țină cheltuielile sub control în 2021. S-au luat și niște măsuri legate de dinamica pensiilor, a salariilor, care au permis totuși să ținem corabia pe o anume direcție, dar lucrurile sunt mult mai puțin clare pentru 2022 și ceilalți ani și nu întâmplător făceam referire la compatibilitatea programelor economice.
  • În fine aș mai spune că o problemă importantă este legată de tensiuni geopolitice care pot menține încordate piețele de energie și nu numai. Noi avem o problemă în Europa Centrală și de Răsărit, sigur, are toată Europa, cu o inflație care în câteva țări se duce către 8% la finele acestui an și poate urca peste în prima parte a lui 2022 și poate schimba, altera, anticipațiile inflaționiste și iar BNR nu se poate lupta singură. Sigur, putem discuta despre pașii de întărire a politicii monetare, dar ea nu poate lupta singură, nu poate curma o cerere excesivă prin politica monetară, așa cum nu poate subit să omoare un puseu inflaționist prin sugrumarea economiei. Ar fi o prostie să facă așa ceva.
  • Revenind la consolidarea bugetară, 2021 nu-l văd cu probleme. Testul mare va începe în 2022 pentru că trebuie să continuăm să luptăm cu pandemia, pandemia rămâne o mare problemă pentru noi și aici aș vrea să fac o remarcă. Știm care este situația de la noi față de cea din cele mai multe țări UE. Din păcate, gestionarea pandemiei a arătat că noi avem mari dificultăți în a gestiona situații dificile, nu învățăm repede și puteam să învățăm în 2020 și nu corectăm erori. În situațiile dificile, erorile sunt inevitabile, dar trebuie să ai capacitate de reacție, capacitate de învățare și să corectezi la timp. Noi persistăm în erori. Asta mi se pare foarte grav. Nu putem să disociem pandemia de economie.
  • Nu va fi ușor de îndreptat deficitul pe ESA către un 6%, să spunem un 6,5% din PIB în 2022. Ce s-a trimis la Bruxelles, prin acel document de la mijlocul lui octombrie, acelea sunt ținte și în opinia mea este o eroare să credem că taxa prin inflație poate să rezolve corecția deficitelor bugetare în anii ce vin astfel încât să ajungem în perspectiva lui 2024 la 3% deficit structural, ESA sau cash.
  • Este posibil să depășim ca perioadă de ajustare 2024, un alt pas de corecție. Eu cred că dacă programul este credibil, piețele nu ar avea o problemă să prelungim perioada de corecție cumulată. Avem deficite externe semnificative.
  • Deficitul contului curent ne singularizează, mai avem că avem și o scădere semnificativă a finanțării prin surse negeneratoare de datorie. Avem nevoie de o consolidare bugetară care, ea depinde de politica salarială și regimul pensiilor, deci ce politică salarială și ce dinamică a pensiilor vom avea în perioada care vine afectează în mod semnificativ consolidarea fiscală.
  • În fine, este vorba despre regimul fiscal, pe care îl consider inechitabil prin tot felul de portițe, exceptări. Mă bucur că în ANAF se fac eforturi mari. Documentul trimis la Bruxelles vorbește într-adevăr despre o creștere a veniturilor fiscale care să meargă către 3% din PIB, iar această creștere să se bizuie în cea mai mare parte pe ameliorarea colectării și printr-o anume modificare a regimului fiscal, renunțarea la tot felul de portițe și facilități. Este de văzut. Aceasta este o ipoteză de lucru, o țintă.
  • Cert este că România este în procedură de deficit excesiv chiar dacă va dura mai mult de 2024 corecția aceasta de aproximativ 5 puncte procentuale din PIB. Magnitudinea acestei corecții este foarte mari și nu se poate rezuma la o înghețare a cheltuielilor cu pensii, cu salarii. Oricum vor avea loc indexări pentru că inflația e foarte mare și trebuie să ții seama și de o realitate socială de care depinde chiar o realitate politică.
  • 2022 e foarte complicat întrucât avem de combinat o bătălie ce trebuie să continue cu pandemia în condițiile în care există multe șovăieli, incoerențe, cu o revenire inegală a economiei noastre, așa cum este revenirea cam peste tot și cu nevoia de a face consolidare bugetară care nu e simplă. Și politica monetară va trebui să fie mai puțin acomodativă, se va înăspri și impulsul fiscal va trebui să dispară astfel încât să ai consolidare bugetară. În asemenea circumstanțe trebuie să ai o absorbție masivă de fonduri europene ca să menții o creștere economică în jur de 4% din PIB. Va fi o performanță să reușim așa ceva.

Q&A

Compoziția ajustării fiscale. Pe ce credeți că ar trebui să mergem? Cum am văzut în proiecția bugetului pe termen mediu, atunci când au construit bugetul pe 2021, în strategia fiscal-bugetară se intenționa ajustarea să se producă eminamente pe partea de cheltuieli. Credeți că e posibil? Care credeți că va fi mixul?

  • Eu și acum am un dialog permanent și discut și cu colegii din Consiliul Fiscal, eu mențin un punct de vedere pe care îl găsim și în documente ale Consiliului Fiscal că nu poți să ai pe durata perioadei de consolidare fiscală să spunem patru ani, poate să fie și pe 6 ani. Noi am făcut o evaluare potrivit căreia dacă am avea un pas de corecție de doar 1%, în termeni reali, din PIB, am reuși să ne stabilizăm datoria publică la un 60% din PIB. N-ar fi un capăt de țară. Se poate trăi și cu o asemenea datorie publică. Problema este că și din socotelile noastre, este foarte greu să îngheți mulți ani cheltuielile. Mai ales să acolo înghețarea este aproape în termeni nominali.
  • Eu am văzut și declarația lui Florin Cîțu, lăsăm anvelopa și vedem cum facem astfel încât să se poată realiza și o creștere de salarii, cine poate. Asta este de discutat. Eu cred că, nu ai cum să nu faci anumite indexări, indiferent dacă ești de dreapta sau de stânga, eu cred că important este să ai consolidare bugetară.
  • Eu cred că nu poți să ai numai consolidare de o asemenea anvergură, de cinci procente din PIB numai pe partea de cheltuieli. Nu cred așa ceva. Noi nu avem spațiu fiscal. Cheltuielile cu salariile, cu pensiile, împreună cu achizițiile, te duc la 95% din veniturile fiscale. Ești foarte strâmtorat.
  • Mai este și o chestiune de înțelegere a ceea ce va veni peste noi. Viitorul nu e roz loc. Avem și o subfinanțare cronică a sănătății și a educației. Avem niște deficite ascunse pe care nu le judecăm. Dacă am adăuga deficitul de finanțare a educației, a sănătății am vedea că de fapt avem un minus de 2,5-3% din PIB care ar trebui să fie acoperit. Din ce? Cei care cu atâta nonșalanță spun ”doar pe partea de cheltuieli” înseamnă că nu înțeleg bugetul și nu se uită la cifre cu seriozitate.
  • Noi va trebui să creștem veniturile fiscale. Este drept că PNRR ne-ar aduce, în medie, în următorii șase ani 1,7-2% din PIB, dar cu absorbție totală. Sunt analize care arată că pentru a face față impactului schimbărilor climatice ar trebui să avem o suplimentare a investițiilor în economie, în general, de 2% din PIB. Cu acest PNRR noi am reuși să luptăm contra impactului schimbărilor climatice. Dar PNRR înseamnă și digitalizare și multe altele.
  • Noi am avea nevoie de o creștere a veniturilor fiscal-bugetare de cel puțin 3-4% din PIB.
  • Trebuie să fim mult mai ambițioși. Există experiența Bulgariei, Poloniei, Georgiei care au arătat, sigur, cu un efort de câțiva ani, au arătat că se poate duce în sus nivelul de venituri fiscale, se poate duce cu 3-4% din PIB. Aceste țări nu au avut parte de tehnologiile de care poate beneficia acum ANAF-ul românesc.
  • Mai este ceva, înseamnă și voință politică, să lupți fără menajamente, să nu răspunzi la nicio interferență politică. Trebuie să fii ajutat și de mediul de afaceri care să înțeleagă că lupta împotriva evaziunii fiscale este o cauză. Trebuie să facem o coaliție a bunelor intenții contra coaliției șmecheriilor care păgubesc bugetul public.
  • M-aș bucura dacă mediul de afaceri ar susține eliminarea scutirilor din Codul Fiscal. Este drept că dacă statul ar vrea să încurajeze un domeniu, agro-businessul să spunem, e altă poveste și acolo poți să o faci și cu bani europeni.
  • Sunt oameni care câștigă foarte bine și care nu ar trebui să beneficieze de scutiri sau de un regim preferențial. Și așa cota unică defapt nu mai există în România. Noi avem un regim găurit în toate felurile.
  • Am văzut că și în această criză politică prelungită, economia a performant relativ bine, deci există o anumită autonomizare a economiei și asta arată că avem o economie liberă, există o clasă antreprenorială, corporații, oameni care își fac treaba. Pe de altă parte nu poți să pui economia și actul de guvernare pe pilot automat. Sunt decizii care presupun un guvern cu puteri depline.

Alexander Milcev, co-președinte al grupului de lucru pentru fiscalitate al AmCham: ”În economia mondială de astăzi, capitalul și propietatea intelectuală traversează granițele cu viteza luminii”

La AmCham, ca și alte asociații ale oamenilor de afaceri din România, există câteva priorități pentru viitor, pe care le discutăm cu factorii politici și care se referă la lista binecunoscută de ani de zile. Între aceste priorități se află păstrarea cotei unice, afirmă Alexander Milcev, membru al Consiliului director AmCham.

Rolul cadrului fiscal în atragerea și stimularea investițiilor cu valoare adăugată mare este foarte important, mai ales în condițiile în care, spune Alexander Milcev, ” în economia mondială de astăzi, capitalul și propietatea intelectuală traversează granițele cu viteza luminii. ”

Principalele declarații ale lui Alexander Milcev:

  • Cu ultimele sale observații, domnul Dăianu a ajuns la subiectul meu, la rolul cadrului fiscal în atragerea și stimularea investițiilor cu valoare adăugată mare, din punctul de vedere al contribuabilului, al  mediului de afaceri și al investitorilor.
  • Importanța statului și a rolului pe care statul îl joacă în determinarea cadrului fiscal a fost demonstrată pe deplin, mai evident ca niciodată, în cadrul pandemiei. Vorbim de pachetul legislativ adoptat de urgență, nu numai în România, în mai multe țări.
  • S-au adoptat măsuri cu o viteză pe care nu am mai văzut-o până acuma. Viteza și anvergura lor au fost total impresionante și au făcut, pentru multe companii, diferența dintre a opri activitatea sau a dispărea  de pe piață, și posibilitatea de a continua afacerea.
  • Câteva exemple cunoscute nouă au fost confirmate și de un studiu AmCham privind calitatea mediului investițional, studiu făcut în vară, din punctul de vedere al oamenilor de afaceri, care  – judecând calitatea mediului fiscal, au apreciat foarte mult acele facilități pe care statul le-a asigurat în ultimii aproape doi ani.
  • Astfel, vorbim de bonificația la plata la timp a impozitului pe profit, eliminarea penalităților la întârzierea plăți taxelor și impozitelor, rambursarea anticipată și accelerată a TVA, prelungirea diverselor termene de depunere.
  • S-a văzut clar că statul este un jucător mai important ca oricând în această perioadă și a fcut diferența.  
  • Cu acest exemplu despre intervenția și rolul cadrulu idfiscal în perioada pandemiei, ne punem problema ce se va întâmpla în perioada post pandemie.
  • Ne facem planuri pe termen mediu și lung, când pandemia nu o să mai joace un rol atât de important și de dominant în viața noastră economică.
  • Mediul de afaceri a apreciat stabilitatea cadrului fiscal din ultimii doi ani de zile. Vorbim de stabilitatea și de predictibilitatea cadrului fiscal de mulți ani. Acestea au fost asigurate chiar în această perioadă.
  • Regulile fiscale nu s-au schimbat, chiar s-au înlesnit, ceea ce a fost foarte binevenit.  
  • Mediul de afaceri își dorește ca stabilitatea și predictibilitatea să se mențină și în peiroada foarte dificilă care urmează.
  • Stabilitatea cadrului fiscal în sine nu este o condiție suficientă. Foarte important pentru viitor este elementul operațional: cum se aplică în practică acest cadru fiscal.
  • Mă refer concret la nevoia de simplificare și eficientizare a procedurilor administrative, de colectare a taxelor și impozitelor. Cu siguranță digitalizarea ANAF joacă un rol foarte important.
  • Vorbim până la urmă de economia viitorului, în care și noi ca țară ne regăsim.  Sistemul de colectare a taxelor trebuie să meargă în tandem și cu aceeași viteză cu dezvoltarea economiei.
  • La AmCham, ca și alte asociații ale oamenilor de afaceri din România, avem câteva priorități pentru viitor, pe care le discutăm cu factorii politici și care se referă la lista binecunoscută de ani de zile:
    • Creșterea gradului de colectare a taxelor și impozitelor, a cărei importanță se referă –  din punctul de vedere al mediului de afaceri, la stabilitatea sistemului fiscal. Dacă avem colectare adecvată atunci sunt mari șanse să se păstreze stabilitatea sisatemului fiscal și nu să avem șocuri de modificare a lui cu  impact potențial negativ asupra afacerilor.
    • Digitalizarea ANAF.  
    • Păstrarea cotei unice: mediul de afaceri consideră că este o măsură care a ajutat foarte mult și păstrarea ei este foarte importantă.
    • Implementarea bugetării multianuale.
  • Lista este foarte lungă și o să mă axez pe un element foarte important pentru economia modernă a României: cadrul legisltiv aferent cercetării, dezvoltării și inovării.
  • Din cele 38 de state membre ale OECD, 33 au o legislație în acest sens, iar în cadrul UE, 21 din 27 au această legislație care favorizează și acordă un cadru fiscal benefic acestor activități.
  • Nu vorbim doar de IT, ci și de pharma și de multe alte domenii.
  • Avem și în România legislație, păcat că este aproape inaplicabilă.
  • Sunt mai multe prevederi și facilități care există de ani de zile, însă din varii motive (obiective, subiective, operaționale, lipsa de norme, lipsa de explicații), facilitățile sunt cvasi-inaccesibile celor care investesc.  
  • Să nu uităm că, în economia mondială de astăzi, capitalul și creierii și propietatea intelectuală traversează granițele cu viteza luminii.
  • Am văzut cât de ușor se pot reloca afaceri, mai ales cele care nu au fabrici și uzine. Oameni care lucrează în astfel de afaceri sunt extrem de mobili. Toată lumea a auzit de nomazii digitali.
  • O să avem o problemă dacă nu luăm măsuri urgente în România, adică în următoarele 3, 6 luni, în maxim un an de zile, ca legislația să prindă viață și ajute exact acel segment al mediului de afaceri care chiar contribuie, nu doar cu forță de muncă și procesare, ci cu idei și cu inovare, cu adăugare în această economie.
  • Orice nou guvern care va veni trebuie să aibă această prioritate pe listă. Nu trebuie ceva revoluționar. Ce s-a făcut în teorie, să se facă încă un pas ca să se rezolve.

Am avut mai multe discuții cu miniștri de Finanțe din ultimii ani. Aici este viitorul și aici trebuie să plusăm.

Q&A

În contextul impozitului minim global pentru multinaționale, cum vedeți atractivitatea cadrului fiscal pentru investitori?

  • Stăm bine, zic eu: În primul rând nu suntem afectați, că avem 16%, deci suntem peste cota globală de 15%. Așa că nu o să fim în prima linie afectați negativ. Sunt multe țări din UE, inclusiv vecinii noștri care sunt foarte îngrijorați. 
  • Trebuie să nu uităm că inițiativa e globală, dar implementarea e globală. Până se implementează în România, ca să vedem ceva concret cum se întâmplă, foarte mult depinde de noi, de guvern și de mediul de afaceri ca să contureze acest nou regim.
  • Astfel încât România să nu-și piadă din competitivitatea internațională. Cât timp există taxe și impozite, concurența o să existe și în afară de UE și în UE, pentru fiecare dolar și euro fiscal.
  • România nu trebuie să piardă această cursă.

Dan Bădin, partener taxe, Deloitte, co-președinte al grupului de lucru pentru fiscalitate al FIC: ”Este posibil să vedem alocate pentru România impozite pentru companii tip Google, Amazon ”

”În plan european, s-a renunțat la taxa digitală și s-a discutat despre un nou concept de fiscalitate internațională. Adică să fii impozitat într-o țară chiar dacă nu ai prezență fizică acolo. România ar putea beneficia de pe urma acestui prim pilon, este posibil să vedem alocate pentru România impozite pentru companii tip Google, Amazon, dar nu numai din sfera digitală”, afirmă Dan Bădin, partener taxe Deloitte.

Co-președinte al grupului de lucru pentru fiscalitate al Consiliului Investitorilor Străini, Dan Bădin s-a referit pe larg la dezbaterile internaționale ale momentului în materie de impozitare justă și modul în care acestea ar putea afecta bugetul României.

Principalele declarații ale lui Dan Bădin:

  • Într-adevăr vorbim despre predictibilitate în fiscalitate de foarte multă vreme și, surprinzător, anul acesta schimbările au fost mai puține.
  • Lucrurile se vor schimba în viitorul foarte apropiat și în anii viitori s-ar putea să avem schimbări foarte mari în fiscalitate.
  • Binenînțeles că singurul lucru predictibil privind viitorul este că este impredictibil, iar la loi în fiscalitate, ne-am obișnuit ca impredictibilitatea să fie destul de monotonă.
  • Încercăm să ieșim din zona asta de impredictibilitate. Vorbind despre fiscalitate, nu putem să nu ne uităm la deficitul bugetar, la potențiala coaliție guvernamentală, parlamentară și la politicile fiscale care trebuie să fie agreate.
  • Putem să facem referire la PNRR, unde sunt luate niște angajamente asumate. Dar mă voi referi la inițiativele de la OECD, unde sper că vom avea ceva mai multă predictibilitate despre cum se reflecta acestea în legislația europeană potențială.
  • Este o inițiativă pornită acum mai bine de 10 ani la nivelul OECD, prin care se dorește să existe mai multă echitate în felul în  care se împart taxele la nivel global. Și să se crească impozitele la nivelul statelor – o decizie luată imediat după criza financiară din 2008 – 2009.
  • Cea mai problematică idee care a fost dezbătută a fost impozitarea economiei digitale, unde nu s-a ajuns la un consens foarte multă vreme, dar anul acesta consensul a fost atins și  atunci au fost trase concluziile principale.
  • A fost acea inițiativă BEPS, care constă în limitarea folosirii unor entități care duc la o diminuare voluntară și legală a impozitului de plătit, așa numita tax avoidance. Nu vorbim de evaziune, care este ilegală, clar.
  • S-a încercat limitarea aceasta în special prin creșterea transparenței între state și între contribuabil și stat.
  • Două lucuri majore aduc cei doi piloni ai OECD-ului la care consensul a ajuns anul acesta:
  • Unul reprezintă  consensul cuprivire la modul în care să se impoziteze economia digitală. De fapt s-a renunțat la taxa digitală și s-a discutat despre un nou concept de fiscalitate internațională. Adică să fii impozitat într-o țară chiar dacă nu ai prezență fizică acolo. Acesta este pilonul 1.
  • Deși este vorba de un număr mic de companii la nivel global care vor fi supuse acestui regim, circa 100, este posibil ca impozitele împărțite prin alte țări să fie rezonabile.
  • România ar putea beneficia de pe urma acestui prim pilon, dacă sunt aici companii care au cifră de afacei mai mare de 20 de miliarde de dolari la nivel global și care au un profit de mai mult de 10%.  Un sfert din ce depășește acest 10% va fi alocată către țările sursă.
  • Este posibil să vedem alocate pentru România impozite pentru companii tip Google, Amazon, dar nu numai din sfera digitală. Numai 30 – 40% din aceste companii vor fi din sfera digitală. Sunt și din alte industrii, cu excepția energiei și a seriviciilor financiare.
  • Cel de-al doilea pilon vine și el cu o revoluție în fiscalitate, pentru că impune o limită de jos. În ultimii 30 de ani a fost o goană globală pentru  a scădea impozitul pe profit astfel încât țările să aibă un avantaj în atragerea de investiții străine. Era acea race to bottom.
  • Și atunci s-a dorit limitarea acestei  scăderi până la 15%. Este posibil ca SUA să meargă cu un procent mai mare, se vorbește de 21%.
  • Care este impactul asupra României? În principal, impozitele suplimentare s-ar putea să ajungă în țara mamă, unde este rezidența respectivei multinaționale.  Se consolidează rezultatele la nivel global și dacă impozitele plătite în mod real sunt sub 15%, țara respectivă va avea dreptul să impoziteze suplimentar până se ajunge la 15%. Deci în țara unde se află compania mamă a grupului.
  • Totuși, negocierile la nivelul OECD, unde România a fost parte fiind una dintre cele 136 de țări semnatare, au dus la anumite reguli prin care o parte a profitului să se poată întoarce către țările sursă.
  • Aceste modalități pot fi de genul nedeductibilității unor cheltuieli. Adică nu se permite deductibilitatea unor cheltuieli înregistrate la nivelul subsidiarei românești. Sau chiar de genul unor impozite cu reținere la sursă, care să difere de cotele din tratate.
  • Bineînțeles, aceste modalități trebuie să fie agreate într-un fel sau altul și se vorbește de un instrument multilateral care să fie încheiat de mai multe țări.
  • Deci este posibil ca România să beneficieze de astfel de impozite suplimentare, în urma aplicării acestei legislații, care  va avea o acoperire mult mai mare. Se vorbește de entități care sau o cifră de afaceri globală mai amre de 750 de milioane de euro.
  • Pe lângă aceste impozite suplimentare, care vor apărea la noi și care trebuie  introduse în legislația internă sau în tratatele pe care le are semnate România, mai există un impact destul de important care a fost deja adresat, cu privire la tratamentul microîntreprinderilor.
  • Noi ne bucurăm da, spre deosebire de Ungaria sau Bulgaria noi avem cota de 16%, iar ei au 10 sau 9 și ei au o problemă și noi nu. Nu este adevărat, pentru că numai circa 10% din companiile românești sunt plătitoare de impozit pe profit.
  • Și atunci trebuie văzut dacă nu cumva, la acele microîntreprinderi care plătesc impozit pe cifra de afaceri, rata reală de impozit pe profit calculată pe metodologia nouă a OECD nu este mai mică decât 15%. Și atunci este posibil ca România să piardă impozite care ajung să fie plătite la nivelul companiei mamă.
  • Deci este de văzut dacă  nu cumva exact aceste tratamente speciale cum sunt cele pentru microîntreprinderi, sau impozitul special  din HORECA, vor fi afectate.
  • Deja s-a discutat despre limitarea acestui tratament preferențial. Rămâne de văzut la ce se va ajunge.
  • Aceste modificări decise la nivelul OECD aufost preluate cel puțin ideatic de către UE și de vorbește deja de implementarea unor directive europene. Una s-ar putea să apară până la sfârșitul acestui an.
  • Pe de altă parte, trebuie să menționăm că UE a agreat renunțarea la taxa digitală care a fost deja implementată în câteva țări.
  • Rămâne de văzut dacă UE va avea modificări față de ce s-a agreat la nivelul OECD.
  • În plus,  se vorbește deja de un nou mod de a gândi impozitarea la nivel de companii.
  • S-a renunțat la un proiect vechi de aproape 20 de ani cu privire la baza fiscală comnsolidată comună la nivelul UE, urmând să se gândească acum o nouă modalitate de impzotare, mai apropiată pentru companiile ejuropene.
  • Este posibil ca, de fapt, deciziile OECD să meargă în această direcție.
  • UE vorbește și despre alte lucruri previzibile: inițiativele din zona verde –  o taxă suplimebtară pe carbon peimporturi; impozite crescute pe poluanți în energie sau în transporturi sau taxe supliementare pe plastic.

Q&A

Cum vor fi afectate companiile și IMM-urile în particular de tranziția către o economie verde, de taxele care se pregătesc pe acest domeniu.

Răspuns: În principal companiile din domeniul transporturilor s-ar putea să vadă taxe și costuri mai mari la carburanți. Mai vorbim și despre taxele eco, pe plastic, care vor crește costurile.

Deci este posibil ca impactul să fie de creștere a taxelor, mai ales că se vorbește de ajutoare de stat pentru economia verde și despre alte lucruri care trebuie finanțate.

Și dacă impozitele sunt mai mici pentru sursele regenerabile, în ultimă instanță, toate acestea trebuie acoperite de undeva.

Este un lucru cunoscut la nivelul UE că toate acestea înseamnă o scădere a competitivității companiilor europene, dar rămâne de văzut cum vor evolua lucrurile. 

Alina Culcea, președinte, Asociația Română a Producătorilor Internaționali de Medicamente (ARPIM): ”Un dolar investit în Sănătate aduce în economie o sumă între 2 și 4 dolari”

Alina Culcea, președinte al ARPIM, anunță că organizația va lansa în această lună, o invitație la colaborare către toți factorii de decizie, care ar putea fi concretizată prin semnarea unui pact. ”Un pact pe 4 axe majore, care sperăm să schimbe decisiv sistemul de sănătate românesc. Unul ditre domenii, cred cel mai important, este finanțarea adecvată și predictibilă a sistemului de sănătate și a medicamentelor inovatoare și vaccinurilor”, afirmă Alina Culcea.

Complementar, Alina Culcea afirmă că prin acest pact s-ar putea cere transparentizarea cheltuielilor bugetare, în scopul identificării acelor surse de consum inadecvate și a îmbunătățirii procesului de achiziții publice.

Principalele declarații ale Alinei Culcea:

  • Bugetarea sănătății nu poate lipsi din nicio discuție privind fiscalitatea. Vedem cu toții că șocul crizei sanitare aflate în plină derulare lasă urme adânci în modul în care economiile sunt organizate și funcționează la nivel global. Vedem că valul pandemic a influențat modul în care bugetele sunt organizate Pe măsură ce ne confruntăm cu al 4-lea val, Doamne ferește cu al 5-lea, cel mai probabil că următoarea perioadă se va carcteriza printr-un grad ridicat de volatilitate, iar ritmul revenirii la o activitate economică normală va depinde de foarte mulți factori, printre care și evoluția crizei de sănătate.
  • Criza aceasta a testat rezistența sistemelor de sănătate la nivel european, iar pe plan local a reliefat încă o dată, dacă mai era nevoie, deficiențele structurale istorice atât de cunoscute. Derivate, în principal, de o administrare deficitară, după părerea mea. Au fost multe schimbări la nivel politic care au atras multiple schimbări la nivel de politici ed sănătate, unele intempestive, dar și dintr-o subfinanțare cronică a sistemului de sănătate din România.
  • Cheltuielile pentru sănătate, atât pe cap de locuitor cât și ca pondere din PIB, sunt cele mai mici din UE. Nu o spun eu, o spune raportul privind starea sănătății în UE realizat în urmă cu 2 ani. Acest raport concluzionează că sistemul de sănătate este subfinanțat în România într-o manieră semnificativă. Dacă ne uităm că avem cheltuieli cu sănătatea în jur de 580 euro pe cap de locuitor realizăm cu toții că suntem pe ultimul loc în UE conform tuturor statisticilor, cele mai recente fiind datele Eurostat din 2018.
  • Din păcate, asta ne costă, aceste deficiențe privind finanțarea duc în final la zile de viață pierdute pentru noi toți, pentru pacienții români. În subsidiar, speranța de viață este în România între cele mai scăzute din UE, iar ratele mortalității evitabile sunt între cele mai ridicate. Speranța de viață este de 75 de ani, asta înseamnă că este cu 7 ani mai redusă față de media celor mai dezvoltate 5 state europene. E mult, e puțin…. răspunsul vine de la sine. Mai îngrijorător este că la ritmul actual de recuperare a diferenței vor fi necesari României 27 de ani pentru a atinge aceeași speranță de viață cu țările dezvoltate. Și între 40 și 50 de ani, atenție, pentru a scădea mortalitatea evitabilă. E trist.
  • Toate aceste statistici reconfirmă necesitatea asumării unor investiții în sănătate. Acestea ar trebui să fie o prioritate dacă ne propunem să întărim erziliența sistemului de sănătate. Conform unui raport al McKinsey Global Institute, s-a dovedit că fiecare dolar investit în sănătate poate genera o contribuție la PIB de 2 până la 4 dolari. Asta se traduce într-un beneficiu evident al investițiilor în sănătate.
  • Post-Covid, pentru ca sistemul de sănătate să își poată reveni, factorii de decizie ar trebui să acorde prioritate investițiilor pe termen lung în asistență medicală și să recunoaștem legătura dintre sănătate și economie. Asociația noastră, ARPIM, reprezintă vocea celor mai importante 29 de companii inovatoare cu prezență în Românai și suntem mândrii că am contribuit în cei 25 de ani de prezență în România, dar cu precădere în ultimii ani, pe perioada pandemiei, prin tratamentele pe care le-am lansat, prin vaccinurile pe care le vedem azi în piață, la traversarea unor momente dificile pentru țară, pentru sistemul de sănătate, pentru economie.
  • Propunerea noastră va fi, și vom lansa în această lună, o invitație la colaborare către toți factorii de decizie, care sperăm să se concretizeze prin semnarea unui pact. Un pact pe 4 axe majore, care sperăm să schimbe decisiv sistemul de sănătate românesc. Unul ditre domenii, cred cel mai important, este finanțarea adecvată și predictibilă a sistemului de sănătate și a medicamentelor inovatoare și vaccinurilor.
  • Ce propunem aici? Dincolo de nevoia reală a unei alocări semnificativ mai mari în zona de sănătate – sigur, nu e ușor să tai de undeva și să muți în altă parte… De multe ori însă, pe bază de dialog cu toți jucătorii cheie din sistem, se pot găsi soluții care nu înseamnă neapărat mutarea pieselor de șah dintr-o parte în alta a tablei, ci pot fi găsite soluții inovative, creative. Pot exista, cu siguranță, măsuri de eficientizare a măsurilor existente, de exemplu. Sau o estimare pro-activă a estimării bugetare multianuale, în acord cu nevoile pacienților.
  • Vorbim azi de o dezvoltare accelerată a medicamentelor inovative, de ultimă generație, care sunt costisitoare și fără o abordare de tip horizon-scanning, să ne uităm pe ce urmează să apară și pe ce ne putem permite să finanțăm bugetând adecvat, nu o să putem ține pasul cu inovația.
  • Aș cere prin acest pact transparentizarea cheltuielilor bugetare, în scopul identificării acelor surse de consum inadecvate și a îmbunătățirii procesului de achiziții publice. Dacă la medicamente lucrurile sunt clare, prețul fiind reglementat și de aici se pornește în licitații unde se ajunge la un preț cu discount semnificativ, nu același lucru se întâmplă și la alte achiziții din domeniul public în sănătate. Mă refer la consumabile, la alimente, exemplele sunt la îndemână.
  • În mare, acesta ar urma să fie capitolul major pe care îl vom propune prin acest pact privind sănătatea și economia, dar vor fi și alte axe prioritare la care ne gândim. Una care ne preocupă în mod direct este accesul optim și echitabil la inovație pentru pacienții români.
  • În prezent nu există termene clare pentru actualizarea listei medicamentelor compensate în România, iar pacienții așteaptă un medicament 2 ani, 2 ani și jumătate față de Germania, de exemplu, unde perioada de așteptare pentru a avea acces la un medicament inovativ este de maximum 4 luni. Sunt diferențe semnificative și degeaba spunem că dorim standarde europene dacă în parctică nu facem nimic să le atingem.
  • Cu siguranță, creșterea atractivității sectorului farmaceutic este o altă problemă. Pe perioada pandemiei, multe țări au înțeles rolul strategic pe care îl poate juca această industrie și au făcut rapid pași pentru a crește atractivitatea pentru prezența acestei industrii. Până în prezent, din păcate, în România mediul de operare a fost mai de grabă unul coercitiv. S-a aplicat și se aplică în continuare politica celui mai mic preț european la medicamente compensate. Peste asta se aplică taxa claw-back, care penalizează cu 25% vânzarea de medicamente inovatoare. Sunt multe alte elemente pe care le pot adăuga ce fac mai degrabă mediul neplăcut investitorilor. De altfel, au fost companii care au decis să se retragă din România.
  • Câteva facilități care să atragă investiții în cercetare și inovare sunt esențiale, nu trebuie să inventăm roata, sunt modele foarte simple pe care alte țări le aplică deja: în Ungaria, simpla reinvestire a taxei claw-back în sistemul de sănătate sau stimularea pieței de studii clinice. În România ar fi un potențial extraordinar, peste 800 milioane de euro ar putea atrage România dacă ar aproba la timp și ar respecta termenele legale în ceea ce privește studiile clinice.
  • Sperăm în mai bine odată cu liniștirea mediului politic, sperăm ca aceste priorități pe care le vom propune să fie luate în serios de factorii de decizie și măcar pentru următorii 2 ani partidele parlamentare să își asume direcții concrete de acțiune, împreună cu noi. Vom fi în continuare un partener care va veni cu toate resursele necesare pentru creșterea calității vieții pacienților români.

Întrebări și răspunsuri:

-Eficiența cheltuielilor în sănătate, care este explicația eficienței reduse.

  • Sunt multe elemente de luat în calcul… Sigur, putem spune că bugetele cresc de la an la an, pe anumite capitole. Dacă ne uităm însă la nivelul optim pe care ar trebui să îl avem ca țară, vedem clar, în continuare, o lipsă majoră de investiții, comparând cu alte țări din jurul nostru ca alocări din PIB. Sistemul de sănătate nu susține anumite testări, anumite investigații necesare pentru diagnostic corect și la timp. De multe ori, companiile farmaceutive suplinesc aici rolul statului, așa cum o fac și prin taxa claw-back. Diagnosticul tardiv atrage, evident, cheltuieli mult mai mari ulterior.

-Avem importuri foarte mari de produse farma, dar nu prea avem exporturi, ce se poate face?

  • O opinie personală- este necesar importul atâta timp cât depindem și avem nevoie de medicamente inovatoare. Problema este că nu am reușit să facem un mediu atractiv pentru investiții în fabrici de medicamente. Nui e vorba doar de generice, avem exemple de companii inovatoare care în trecut au încercat să susțină o fabrică în România și care au constatat ulterior că aici nu e mediul cel mai propice pentru așa ceva. Au închis deci fabrica și au plecat din România. Vorbesc de o abrică de la Brașov, fără să dau nume… Sunt multe care se pot face pentru că industria farmaceutică trebuie privită ca partener strategic. Dacă vrem să avem o țară sănătoasă, o economie sănătoasă, trebuie să avem oameni sănătoși. Franța a înțeles asta, de exemplu. Putem să ne uităm la alții….

Daniel Anghel, partener PwC, co-președinte al grupului de lucru pentru fiscalitate al Consiliului Investitorilor Străini: ”E nevoie de un moment zero în resetarea excepțiilor și scutirilor din fiscalitate”

”Ne așteptăm ca în 2022 Ministerul Finanțelor să facă o analiză din perspectiva excepțiilor de la nivelul impozitului pe venit, profit, a contribuțiilor fiscale și a impozitelor pe proprietate”, anunță Daniel Anghel, partener PwC.

În opinia lui Daniel Anghel, ”reversarea excepțiilor și a scutirilor din Codul Fiscal presupune un moment zero și cred ca a început numărătoarea inversă”. ”Sper ca Ministerul de Finanțe să se pună la masă cu mediul de afaceri, cu asociațiile care au un rol important în tot ceea ce privește zona de fiscalitate astfel încât tot ce urmează a fi discutat despre schimbarea legislației fiscale să aibă loc pe principiile echității, transparenței și predictibilității pentru că numai așa putem să ajungem la un numitor comun”, afirmă oficialul PwC.

Principalele declarații ale lui Daniel Anghel:

  • Câteva cifre legate de viitor. Am depășit faza în care susținerea de buget a fost una semnificativă. În 2020 și evident în contextul în care limitele bugetare permiteau o astfel de intervenție a statului prin acele facilități fiscale.
  • Știm foarte bine, România a intrat oarecum nepregătită în acest vârtej pandemic. Noi deja aveam un deficit bugetar de peste 3% din PIB și atunci înregistram și venituri fiscale foarte mici. Suntem mai jos decât toate statele membre cu excepția Irlandei și avem și un deficit foarte mare la încasare.
  • Apariția crizei COVID a pus presiuni enorme asupra bugetului și în același timp a limitat pârghiile de intervenție prin stimuli fiscali. Uitându-ne la 2021, vedem că deficitul bugetar la 9 luni de zile a ajuns la 3,77% din PIB față de un 6% anul trecut. Veniturile bugetare sunt mai mari, evident și pe fondul lipsei acelor intervenții prin facilități. Nu știu dacă neaparat printr-o încasare mai bună, veniturile bugetare sunt mai mari cu 18,7% în primele nouă luni.
  • Ce vedem în acest moment din arealul elementelor fiscale, politica fiscală pe termen scurt, vedem două direcții: în primul rând, direcția de îmbunătățire a colectării taxelor, vorbim de un 23,6% din PIB cu mult sub media europeana și aici contraponderea și răspunsul ar trebui să fie în zona ANAF, în zona de reformă a administrației fiscale și un al doilea deziderat, cel privind extinderea bazei de impozitare și eliminarea acelor distorsiuni, lacune, excepții, prin intermediul PNRR.
  • La nivel global, eforturile de digitalizare ale statelor au crescut mai bine de patru ori, începând din 2014, mai exact în șapte ani de zile. Astfel, multe state au reușit în ultimii ani să facă plata taxelor mai simplă datorită tehnologiei. Dacă ne uităm la vecinii noștri din ECE vedem că țări precum Lituania, Letonia, Estonia, Cehia, Polonia și Ungaria au introdus fie parțial, fie total sisteme precum SAF-T, raportarea datelor în sistem real din care face parte și acest program SAF-T sau alte forme digitale cu care să poată interacționa facil cu administrația fiscală și vedem că în PNRR sunt foarte multe astfel de programe pe care sperăm ca ANAF să le inițieze și să le ducă la bun sfârșit.
  • Mergând la nivel global, politica fiscală, la început de octombrie am văzut că în jur de 136 de jurisdicții, inclusiv România, au susținut declarația privind soluția bazată pe cei doi piloni I și II, pentru a adresa provocările fiscale generate de economia digitală și astfel au stabilit premisele unui acord inovator de impozitare pentru era digitală.
  • Resetarea impozitării profiturilor este un element care a fost discutat cu mult timp înainte în cadrul programului BEPS la nivelul OECD. Pilonul I vorbește de o realocare a profiturilor între state, în funcție de nivelul vânzărilor, pentru grupurile multinaționale ale căror venituri depășesc 20 de miliarde de euro, iar profitabilitatea este mai mare de 10%. Pilonul II este impozitul minim global pentru grupurile multinaționale cu venituri de peste 750 de milioane de euro.
  • La ce ne putem aștepta pentru companiile din România după această implementare. Cu siguranță vom vorbi de costuri suplimentare ca urmare a unui efort de conformare la noile reglementări și în special la cele care vor deriva din înregistrarea în scopul impozitării în statul de consum.
  • În 2022, urmează Convenția multilaterală prin care se dorește implementarea celor doi piloni și în 2023, dacă aceste planuri vor fi respectate, ele vor intra în vigoare.
  • Uitându-ne în așa-numitul instrument de ajustare a deficitelor fiscale, instrument care stă la îndemâna Comisiei Europene atunci când își dorește să ajusteze deficitele fiscale la nivelul statelor membre, și România va fi supusă unui sistem similar. Am văzut deja în documentul trimis la Bruxelles și aprobat foarte multe lucruri din perspectiva și din zona reformelor fiscale, atât din perspectiva legislației cât și din perspectiva administrării fiscale.
  • Dacă pe zona de administrare fiscală a vorbit deja doamna președinte, o să punctez câteva lucruri legate de zona legislației fiscale. Vedem deja câteva elemente din PNRR care au fost discutate. Ne așteptăm ca în 2022 Ministerul Finanțelor să facă o analiză din perspectiva excepțiilor de la nivelul impozitului pe venit, profit, a contribuțiilor fiscale și a impozitelor pe proprietate.
  • Se dorește orientarea regimului fiscal către aplicarea de taxe ecologice. Dacă mă gândesc la taxa pe autovehicule din 2017, aceasta limita foarte mult importul de autovehicule second-hand. Nu s-a mai întâmplat acest lucru, iar lucrurile arată din ce în ce mai rău. Parcul auto din România a ajuns undeva la 16-17 ani ca și vârstă ceea ce este extrem de mult, mai ales în contextul în care discuțiile despre decarbonizare din statele vest-europene presupun un termen foarte strict de reducere a combustibililor fosili.
  • De asemenea, reducerea treptată a domeniului de aplicare a regimului pentru microîntreprinderi și aici iarăși e o zonă care va fi supusă analizei și nu în ultimul rând am văzut în documentul anexă la planul trimis de Guvern, reducerea treptată a stimulentelor fiscale pentru personalul angajat în sectorul construcțiilor.
  • Reversarea excepțiilor și scutirilor din Codul Fiscal presupune un moment zero și eu cred ca a început numărătoarea inversă. Eu spre ca Ministerul de Finanțe să se pună la masă cu mediul de afaceri, cu asociațiile care au un rol important în tot ceea ce privește zona de fiscalitate astfel încât tot ce urmează a fi discutat despre schimbarea legislației fiscale să aibă loc pe principiile echității, transparenței și predictibilității pentru că numai așa putem să ajungem la un numitor comun și de asemenea cred că evaluarea impactului, pentru că acum putem doar estima, evaluarea impactului pe care aceste prevederi le vor avea asupra mediului de afaceri – cu siguranță va trebui să punem în balanță costurile și beneficiile pentru a putea ajunge la niște concluzii pertinente care să fie acceptate de mediul de afaceri și de cetățeni.
  • Intențiile de modificare a Codului Fiscal din PNRR sunt dublate și de alte obiective în domeniul administrării fiscale și sunt de dorit pentru că toate statele membre au ca agendă de priorități toată zona de digitalizare. Cu toții ne dorim o creștere a colectării din această perspectivă.
  • În concluzie, cu siguranță obiectivele din PNRR necesită o monitorizare atentă pentru a urmări transpunerea în practică. Nu ne mai dorim modificări peste noapte. Vrem ca acest proces să fie unul predictibil și să obținem un cadru fiscal mai echitabil și mai predictibil pentru toți contribuabilii.

Q&A

Operaționalizarea platformei Big Data asumată prin PNRR. Ce ar presupune și cu ce efecte?

  • E un plan extrem de ambițios din această perspectivă. Una dintre provocările cu care se confruntă atât ANAF cât și mediul de afaceri este capacitatea de preluare a datelor, Big Data, de la marii contribuabili și de la companii în general, prelucrarea acestora și obținerea de informații în timp real. Această platformă care ar trebui să stea la nivelul ANAF în departamentul de risc trebuie să existe deja, analiza de risc să fie procesată într-un mod eficient, simplu, care să poată să cuantifice, să proceseze în timp real toate informațiile pe care ANAF le primește de la contribuabili în mod cât mai eficient.
  • În documentul trimis la Bruxelles există o anexă foarte cuprinzătoare cu date exact până în 2025 cu programele de digitalizare pe care Ministerul de Finanțe și ANAF și le-au propus din perspectiva Big Data.

Plafonul pentru microîntreprinderi. A avea 90% dintre companii plătitoare de impozit pe cifră de afaceri e o aberație. Care ar fi plafonul optim?

  • Cred că plafonul optim ar trebui să-l stabilească macroeconomiștii și Finanțele prin punerea în balanță a costurilor și beneficiilor. În PNRR, la acest moment se prevede o diminuare graduală a numărului de contribuabili care beneficiază de acest regim, scădere de 15% în primul an, 33% în anul doi și 33% în anul trei. Din discuțiile pe care le-am avut cu ministrul Finanțelor, una dintre zonele care va fi cu siguranță modificată va fi plafonul microîntreprinderilor. Este neproductiv din perspectiva impozitării veniturilor

Gilda Lazăr, head of corporate affairs & communications, JTI: ”Nu cerem decât predictibilitate și stabilitate legislativă”

Gilda Lazăr,

  • Întrebarea este: ce așteaptă bugetul de la noi, marii contribuabili? Bugetul așteaptă contribuții din ce în ce mai mari și, în perioada de pandemie, industria pe care o reprezint, o industrie foarte solidă și extrem de conservatoare, s-a dovedit rezilientă. Am reușit practic să creștem contribuția la buget anul trecut, în pandemie. De ce? Pentru că sistemul legislativ nu a fost tulburat, pentru că s-a redus contrabanda și pentru că vânzările legale au crescut.
  • Contribuția noastră la buget, a celor 4 companii din instria tutunului, s-a ridicat la 17, 5 miliarde de lei, deci peste 3,5 miliarde euro. Ceea ce reprezintă 12% din PNRR, cu împrumuturi cu tot. Pentru a încasa acești bani, guvernul nu trebuie să facă nimic, decât să ne asigure un cadru normal de funcționare. Nu sunt deci nici condiționalități, nici reforme. Ceea ce am cerut noi și cerem în continuare nu este decât un cadru normal de dialog. Pentru că suntem foarte puțini, suntem importanți pentru buget și pentru că orice deviere de la cele stabilite poate să ducă la pierderi.
  • Suntem o industrie legală chiar dacă se încearcă denormalizarea acestei industrii. Suntem, ca să zic  așa, o industrie ”sănătoasă” pentru economie: 75% din prețul unui pachet de țigarete înseamnă taxe pe care le plătim, de obicei, anticipat, înainte ca produsul să fie vândut de multe ori- după ce produsul iese pe poarta fabricii, acciza și TVA devin exigibile.
  • Contribuim pozitiv și la balanța de plăți. Exporturile de produse din tutun sunt din ce în ce mai mari. România este al treilea mare producător de produse din tutun din UE după Germania și Polonia. Contrabanda a scăzut și sperăm să menținem acest nivel scăzut cât mai mult timp. Anul trecut, în pandemie așadar, contribuțiile noastre au crescut, la acciză cu aproape 11%. Anul acesta, pe primele 9 luni, au crescut din nou cu aproape 14%.
  • Nu cerem prea mult, cerem doar un cadru normal de dialog și puțină predictibilitate. Anul trecut, ASE și INACO au realizat un studiu de impact- ”Contribuția tutunului la dezvoltarea economiei românești” din care a rezultat că, într-un scenariu de scădere accentuată, contribuția s-ar reduce cu aproape 2 miliarde euro. Într-un scenariu de creștere moderată, cum a fost anul acesta, contribuția ar putea să crească la aproximativ 2% din PIB, la peste 4,5 miliarde euro. Iar într-un scenariu optimist, de creștere susținută, contribuția ar pputea ajunge la 5,7 miliarde euro.
  • Ce e de făcut? Dialog, consultare, măsuri echilibrate și proporționale, stabiliate legislativă. Suntem o industrie conservatoare, dar o industrie a cărei denormalizare se încearcă. Anul trecut a fost dezbaterea unui proiect foarte radical în Parlament, cu o mulțime de interdicții. În final, proiectul a fost respins, dar noi ne așteptăm ca acest proiect să reapară.
  • În domeniul fiscal, ce înseamnă predictibilitate? Din 2002 și până acum au existat calendare de creștere a accizei, de obicei pe 5 ani. Calendarul actual a expirat calendarul, deci pentru anul viitor nu se știe ce se va întâmpla și, ne așteptăm la creșteri de taxe după perioada de criză. Mai ales în această volatilitate extremă în mediul politic.
  • Din păcate, nu am avut cu cine să discutăm. Am avut un ministru al Finanțelor care a plecat, am avut un interimar, acum avem un alt ministru interimar… Ne așteptăm să se întâmple ceva și am fi vrut să nu se întâmple ca de obicei, între Crăciun și Anul Nou, mai ales că ponderea accizei în preț a scăzut sub 60% din cauza cursului de schimb. În mod normal, ar trebui să crească din nou acciza de la 1 ianuarie, dar momentan nu e niciun semn, de nicăieri. Nu știm dacă se va întâmpla, nu știm dacă rămânem pe ce scrie acum în Codul fiscal- adică doar o schimbare minoră în structură de la 1 aprilie, dar fără o creștere a accizei de la 1 aprilie….
  • Asta e tot ce așteptăm noi de la autorități: predictibiliate și stabilitate legislativă pentru ca contribuția noastră la buget să crească.

Întrebări și răspunsuri:

-Cât din piață e la contrabandă?

  • Acum este la 8,3. Minimum a fost 7,7 acum 2 luni. Nu a mai fost un astfel de nivel de acum 15 ani. În 2019 era 14,3.

-Cum vedeți legătura dintre taxarea viciului și sistemul de sănătate?

  • Nu noi trebuie să vedem o astfel de legătură. Taxarea tutunului, spre deosebire de taxare în general care intră sub subsidiaritate, este stabilită într-o Directivă europeană care prevede că 60% din preț trebuie să fie acciză, la care se adugă TVA. În momentul de față, taxarea la produse de tutun este de circa 75% din preț. Cum își împarte guvernul veniturile este strict problema de administrare a guvernului. După cum bine știți, legislația românească prevede încă din 2005 desființarea fondurilor speciale. Din nou, cum îșiîmparte guvernul guvernului e strict treaba statului. Noi suntem o industrie, noi nu cerem investiții din partea statului, noi investim și plătim taxe.

Gabriel BIRIȘ, co-managing partner, Biriș-Goran: ”Doar 5% din companii mai sunt obligate să plătească impozit pe profit – excepțiile fiscale omoară bugetul”

  • Nu putem să vorbim de creșterea veniturilor în contextul în care ne dorim păstrarea stabilității și predictibilității, adică stabilitatea cotelor principale de impunere, fără să vorbim de cei care nu plătesc impozite, fie că vorbim de scutiri, fie că vorbim de evaziune.
  • În ultima perioadă și oarecum ciudat că această campanie pe care am văzut-o la nivel legislativ de subminare, de distrugere a bazei de impunere a început chiar în ziua în care reprezentam România la Kyoto, la lansarea planului anti-Beps al OECD-ului. Atunci am avut prima mare excepție de la regulă și anume eliminarea din sfera de aplicare a impozitului pe profit a sectorului HoReCa mare. HoReCa mic, micile pensiuni, restaurante plătesc impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Această ofensivă împotriva bazei de impozitare în România a continuat rapid cu modificările la microîntrepinderi, ridicarea plafonului de la o sută de mii la cinci sute de mii și apoi la un milion și apoi permiterea folosirii acestui regim simplificat inclusiv pentru consultanță și management.
  • Din vreo 600 de mii de companii, în jur de 5% mai au obligația să declare impozit pe profit. Restul sunt supuse fie impozitului specific, fie impozitului pe venitul microîntreprinderilor, contra mersului fiscalității la nivel global, unde vorbim de combaterea erodării bazei de impunere.
  • În același timp avem o mare problemă și în ceea ce privește baza de impunere la impozit pe venit și contribuții sociale pentru că noi am avut niște măsuri care au afectat și această bază în ultimii ani, în special 2017-2018. O mare distorsiune a fost creată cu revoluția fiscală prin care s-au mutat contribuțiile de la angajator la angajat, dar nu s-a făcut într-un mod care să fie neutru pe sarcina fiscală și structura veniturilor bugetare. CAS-ul a crescut de la 21% la 25%, CASS-ul a crescut și el puțin de la 8 la 10%. În compensație a scăzut impozitul pe venit. Practic cota unică de impozit pe venit care n-a fost niciodată chiar unică a devenit 10%. Asta a mutat în jur de 14 miliarde de lei de la bugetul de stat la bugetul de pensii, sumă care nu a fost folosită să reducă deficitul ci ca să se justifice existența fondurilor pentru creșterile ulterioare accelerate a pensiilor. Practic am mutat bani dintr-un buzunar în altul și am zis că suntem mai bogați. Nu suntem.
  • Măsura la care ne refeream mai devreme, cea cu microîntreprinderile, nu numai că a afectat baza de calcul a impozitului pe profit, a afectat și baza de calcul a impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale pentru că a făcut mult mai ușoară plata sau deghizarea salariilor sub forma de contracte de consultanță sau management cu microîntreprinderi.
  • Acestea sunt doar câteva exemple. De ce mă refer la ele? Prin inventarierea acestor probleme găsim și soluțiile pentru a ne reduce deficitul și a reface echilibrele fără să creștem impozitele sau taxa pe valoare adăugată pentru toată lumea. Important este să avem contribuția noastră la bunul mers al cetății.
  • În PNRR găsim obligația România de a ajusta legislația fiscală în urma unei analize amănunțite în special în ceea ce privește domeniul impozitelor pe venit, profit și constribuțiilor sociale.
  • Este absurd să vorbim de GAP-uri de TVA în România, de peste 33% ultimul procent, constant în ultimii zece ani când vă dau un exemplu, apropo de contrabandă și cum poate fi ea redusă atunci când se dorește. La accize cota de piață a contrabandei în 2008-2009 era de 38%, absolut comparabilă cu GAP-ul de TVA. Acum GAP-ul de TVA este probabil în 2020 37%, iar cota de piață a contrabandei la țigări, deci neplata accizelor s-a mai mult decât înjumătățit, la 14%. Deci se poate, dar se pare că nu există voință și avem nevoie de un push din partea Bruxelles-ului să ne facem treaba aici.
  • Sunt foarte multe soluții care pot fi discutate și fără să se creeze distorsiuni din cauza lipsei de predictibilitate, dar important este să lăsăm unii mai mult, alții mai puțin, să lăsăm deoparte ipocrizia și să nu ne mai considerăm mai speciali decât restu.
  • Sarcina fiscală, spunea un paragraf din programul de guvernare al domnului Ciucă, nu ne mai ajută din păcate, sarcina fiscală trebuie așezată în funcție de cât câștigăm, nu în funcție de cum câștigăm.
  • Nu va fi foarte greu să reducem deficitul umblând la partea de reglementare și administrare fiscală.

Q&A

  • GAP-ul de TVA, cea mai importantă sumă care poate fi atrasă la buget, nu înțeleg. Se începuse o discuție despre introducerea e-facturării în B2B, acum a fost redusă la B2G, adică în loc să introducem un sistem care să permită analize de risc în timp real în tot ce înseamnă B2B care estimez că e responsabil pentru 85% din GAP-ul de TVA, noi reducem sfera de aplicare a acestui instrument doar la B2G, adică la vânzările către entitățile guvernamentale.
  • Înțeleg și o anumită prudență pentru că din obligațiile asumate prin PNRR depinde finanțarea și atunci mai bine să fii pesimist și să obții rezultate mai bune și să nu-ți pui în pericol finanțarea.
  • Nu mai avem discuții nici asupra extinderii măsurilor de taxare inversă care sunt cunoscute ca fiind singurele care pot elimina frauda carusel. Nu mai discutăm de asta. În pandemie am amânat plata TVA pentru achizițiile de materiale sanitare. Nu s-a plătit TVA în vamă, dar vedem că sunt tot felul de interlopi mufați la banul public.

Digitalizarea ANAF, planificăm că digitalizăm, vedem că ne întindem tot mai mult. De ce crezi că lucrurile merg atât de greu?

  • Cum crezi că absolut constant o treime din TVA nu este colectat? Nu poți să furi munții ăștia de bani fără o anumită complicitate. Și atunci e normal că măsurile care pot reduce frauda sunt întârziate de sistem cât se poate de mult.
Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

*

Parteneri:

AmCham Romania, ARPIM, Biriș-Goran, Catena, JTI, PwC

Parteneri de comunicare:

Project-e, Confederația Patronală Concordia, Romanian Business Leaders (RBL), CFA Society Romania, APAR – Asociatia pentru Antreprenoriat Romania, EURACTIV.ro

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

A apărut nr. 88 al revistei (exclusiv print) CRONICILE Curs de Guvernare: Din cele 192 de pagini, 22 sunt alocate unei serii de analize care focalizează pe marea problemă...

rrr