specialist în studiul economiei, în cercetarea actelor şi comportamentelor economice ale oamenilor, în construcţia  şi gestionarea sistemului de noţiuni şi concepte economice, în fundamentarea căilor de asigurare a raţionalităţii şi eficienţei econo- mice, de sporire a acestora, în organizarea şi conducerea proceselor economice, în previzionarea şi prognozarea acestora. Profesiunea de e. presupune o pregătire superioară, o acumulare şi ordonare sistematică a noilor cunoştinţe, o cunoaştere temeinică a realităţilor economico-sociale, precum şi o mare răspundere faţă de soarta oamenilor, faţă de actuala şi viitoarea societate. În contextul creşterii gradului de complexitate a economiei, are loc un proces amplu de specializare şi integrare profesională, apar şi se consolidează diferite specializări în rândul economiştilor. Profesia de e. trebuie judecată în general, dar, mai ales, în ţara noastră atât prin abordarea pozitivă, cât şi prin cea normativă. Altfel spus, este foarte important să se ştie ce face e. în prezent, dar şi mai important este de ştiut ce şi cum trebuie făcută această profesie complexă, dinamică şi puternic interferată cu ceea ce fac ceilalţi specialişti (v. Academia de Studii Economice, Ştiinţa economică).