Angus Deaton (foto) își reevaluează gândirea, scrie luni Business Insider.
În mod specific, economistul în vârstă de 78 de ani, laureat al Premiului Nobel, reexaminează opinile sale privind subiecte majore precum sindicatele, imigrația și comerțul global.
Este o declarație importantă din partea cuiva care a petrecut peste 50 de ani studiind inegalitatea, bunăstarea, sărăcia și „moartea din disperare”. Cea mai recentă carte a sa, „Economia în America: Un economist imigrant explorează țara inegalității”, analizează rolul economiștilor din SUA și abordează unele dintre problemele pe care le-a identificat.
Atunci când a fost întrebat ce l-a determinat să-și reevalueze gândirea, reevaluare detaliată într-un articol recent pentru Fondul Monetar Internațional, Angus Deaton a spus că nu a fost un singur moment care să conducă la schimbarea opiniilor sale – a fost un proces, și că nu este singurul care are această privință. El crede că are loc o reevaluare mai amplă.
”Înșelat de realitate: există presupuneri care probabil nu erau adevărate”
„Nu cred că am încetat să fiu economist, sau să mă mai gândesc la multe dintre lucrurile la care m-am gândit înainte,” a spus el. „Doar că în anumite chestiuni există presupuneri care probabil nu erau adevărate. Uneori trebuie să luăm în considerare o altă viziune, mai largă, asupra lucrurilor.”
El este adeptul expresiei „înșelat de realitate”. „Când opiniile tale nu par să ajute prea mult în realitate, atunci poate este timpul să gândești ce ar putea fi greșit în acele opinii,” a spus el.
Totul se reduce la importanța pe care economiștii au acordat-o eficienței în deceniile recente, așa cum scrie Deaton în articolul său pentru FMI. Aceasta este o schimbare față de normele stabilite de către oameni precum Adam Smith, care iau în considerare etica și bunăstarea umană finală. Deaton atribuie aceasta unui declin în concentrarea pe „economia bunăstării”, care ia în considerare modul în care banii se traduc în bunăstare.
”Economiștii se bazează pe idei învechite”
Deaton a spus că economiștii se bazează pe idei învechite când vine vorba de economia bunăstării sau, chiar mai rău, nu o învață deloc. În același timp, spune Deaton, SUA se confruntă cu probleme sociale precum creșterea ratelor de sinucidere și alcoolism și criza opioidelor.
„Cred că țara se află într-o situație destul de proastă, în ciuda tuturor acestei agitații care are loc despre cât de bine ne descurcăm economic. Așa că acum sunt un economist care se gândește la cum ar trebui să îmi schimb puțin practica de economie” a spus Deaton. „Și existau unele lucruri pe care le știam tot timpul. Unul, de exemplu, era că bunăstarea este mult mai mult decât bani.”
Reevaluarea globalizării: acum ”sunt sceptic că globalizara a redus sărăcia la nivel global”
Comerțul liber ”a câștigat” scepticismul lui Deaton, mai ales pentru ceea ce înseamnă atunci când vine vorba de muncitorii de acasă.
După cum scrie pentru FMI:
„Sunt mult mai sceptic cu privire la beneficiile comerțului liber pentru lucrătorii americani și chiar sunt sceptic cu privire la afirmația, pe care eu și alții am făcut-o în trecut, că globalizarea a fost responsabilă pentru reducerea sărăciei la nivel global în ultimii 30 de ani”.
Deaton spune că a fost foarte influențat de economistul Dani Rodrik, care a scris „Has Globalization Gone Too Far?” o carte despre modul în care globalizarea ar putea exacerba inechitățile și fisurile sociale.
Deaton indică, de exemplu, ceea ce se numește „șocul Chinei” – când China a apărut pentru prima dată ca centru global de comerț și industrializare, în anii 1980. Argumentul de atunci a fost că, în medie, acel nou flux de produse cu costuri reduse a fost bun pentru America – chiar dacă mulți și-au pierdut locurile de muncă în producția internă.
„Ideea era că oamenii care și-au pierdut slujba pierd bani în urma șocului din China, dar ceilalți dintre noi obținem bunuri ieftine la Walmart, iar teoria spunea că valoarea a ceea ce câștigăm este mai mult decât valoarea a ceea ce se pierde. Problema este că vorbim de oameni diferiți”, argumentează acum Deaton.
Reevaluarea imigrației: de la beneficii peste tot, la un motiv pentru salarii mai mici
Economistul are o observație și despre imigrație în articolul său de la FMI: „Obișnuiam să subscrieu la aproape consensul dintre economiști că imigrarea în SUA a fost un lucru bun, cu mari beneficii pentru imigranți și cu costuri mici sau deloc pentru lucrătorii autohtoni. Nu mai cred așa ceva.”
Mulți angajatori dau vina pe lipsa imigrației pentru lipsa de personal, spunând că nu mai pot angaja suficient fără un aflux de forță de muncă nouă. Deaton traduce afirmația: „Nu ar trebui să asculți acest argument fără să auzi ceva și despre salarii”. Ce spun de fapt angajatorii este că ”americanii nu sunt dispuși să facă o muncă pe salariile pe care le plătim imigranților”.
Reevaluarea sindicatelor
În articolul său pentru FMI, Angus Deaton mărturisește că „a considerat mult timp sindicatele o bătaie de cap care interferează cu eficiența economică (și adesea personală) și că era bucuros de declinul lor lent.”
Acum nu mai este cazul. Deaton a remarcat, de exemplu, capacitatea sindicatelor de a asigura creșteri salariale nu doar pentru lucrătorii în funcții sindicalizate, ci și pentru alții cu același tip de job. Economiștii ar putea spune că mișcarea logică în fața cererilor de salarii mai mari ale lucrătorilor ar fi ca producătorii să producă mașini în China, unde este mai ieftin. Dar nu asta s-a întâmplat.
„Se pare că producătorii aveau de fapt o marjă de profit destul de mare, pe care această grevă i-a forțat să o împartă cu muncitorii”, afirmă Deaton.
(Citiți și: ”Interviu Mikael Wigell / Era capitalismului strategic – ”the age of unpeace”, noua normalitate”)
(Citiți și: ”Între SUA și China, UE e subminată de aversiunea la risc: a oamenilor, a capitalurilor – Interviu cu prof. dr. Rolf J. Langhammer, fost vicepreședinte al Institutului Kiel pentru Economia Mondială din Germania”)
***
