10 oameni curajoşi: Economişti de top fac predicții despre cum va evolua lumea în următorii 100 de ani - CursDeGuvernare.ro
sâmbătă

4 decembrie, 2021

10 oameni curajoşi: Economişti de top fac predicții despre cum va evolua lumea în următorii 100 de ani

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

14 martie, 2014

Nu putem şti ce se va întâmpla peste un sfert de oră, deci pare de domeniul SF să prezici cum va arăta lumea peste 100 de ani. Cu toate acestea, 10 economişti de top au scris câte un eseu pe această temă, predicţiile fiind adunate în volumul “Peste 100 de ani- economişti de marcă prezic viitorul”, editat de Ignacio Palacios-Huerta, profesor de management şi strategii la London School of Economics.

Unul dintre autorii volumului tipărit de MIT Press, Avinash Dixit, profesor emerit de economie la Universitatea Princetown, a fost cel care a descris cel mai bine resorturile care l-au îndemnat să scrie pe aceată temă: “Nu voi mai trăi 100 de ani ca să văd cât de ridicole au fost predicţiile mele!”

10 economişti, teme diverse, o singură temere comună- schimbările climatice

“Peste 100 de ani” este o lectură captivantă, care demonstrează că economiştii sunt mai bine pregătiţi să descrie viitorul decât scriitorii de science-fiction.


Cei 10 contributori nu au o viziune unitară asupra secolului 22, care este descris în funcţie de familiaritatea evoluţiilor din diverse domenii- muncă şi salarii, creşterea continuă a inechităţii sociale, ascensiunea economică a Chinei şi Indiei, ciclicitatea crizelor, avantajele tehnologiilor de nişă, consecinţe economice ale creşterii extremismului sau efecte pe termen luncg ale schimbprilor climatice.

De exemplu, Daron Acemoglu, profesor de economie la Massachusetts Institute of Technology, analizează trendurile ultimei sute de ani în ceea ce priveşte inechitatea, integrarea tehnologică sau distiguirea inegală a resurselor, şi le extinde în viitoarea sută de ani.

Robert Shiller, laureat Nobel în economie, profesor la Universitatea Yale, oferă o viziune proaspătă asupra riscurilor viitoarelor metode de management în contextul unei integrări accelerate a tehnologiei ca instrument de lucru şi analiză.

Un alt laureat Nobel, Alvin Roth, vorbeşte de Pieţe Comune, din perspectiva educaţiei, a familiei, a medicinii şi a locurilor de muncă, în vreme ce alt deţinător de premiu Nobel, Robert Solow, este de părere că munca şi salariul nu vor mai fi complementare.


Predicţiile economice ale volumului “Peste 100 de ani- economişti de marcă prezic viitorul” trebuie private cu scepticism, în condiţiile în care, citind astăzi o lucrare similară, din 1930- “Posibilităţi economice pentru strănepoţii noştri”- demonstrează că oricât de bine pregătiţi ar fi specialiştii ei pot fie să aibă dreptate, fie să se înşele amarnic.

Un singur capitol trebuie totuşi citit cu mare atenţie. E vorba de cel legat de schimbările climatice. Naţiuni, companii, vedete TV se vor ridica şi vor cădea în următoarele decade şi nimeni nu poate spune clar care vor fi acestea. Cu siguranţă însă, dacă emisiile de gaze cu effect de seră nu vor fi drastic reduse, atunci lumea va fi mult, mult mai caldă în 2114.

De fapt, o singură temă este comună celor 10 economişti- schimbarea climatică ar putea să fie singura care să dea omenirii “lovitura de graţie”

Scenariile : pesimiste, optimiste

Opiniile asupra viitorului sunt diverse, pe scurt despre autori şi punctual comun al teoriilor lor- schimbările climatice:

Daron Acemoglu, Massachusetts Institute of Technology. În cel mai lung şi cel mai bogat ilustrat eseu din volum, Daron Acemoglu crede că schimbările climatice pot fi oprite doar prin presiune publică. El prevede că “revoluţiile pentru drepturi sociale” vor fi din ce în ce mai accentuate, iar presiunile exercitate asupra liderilor vor creşte. “Populaţiile vor conştientiza faptul că bunăstarea depinde la modul direct de climă şi că mulţi suferă din cauză că guverne sau companii nu pun preţ pe măsuri de prevenire a schimbărilor climatice”, crede Daron Acemoglu. Această conştiinţă comună va conduce la schimbări profunde de structură economică.

Angus Deaton, Universitatea Princeton, are o percepţie pesimistă asupra acestei teorii. El scrie: “Iregularitatea cu care se produc schimbările climatice în diverse zone ale globului constituie un pericol mortal. Vom suferi mult, vor fi distrugeri ireversibile până când oamenii îşi vor uni eforturile ca să producă o schimbare”.

Avinash Dixit, Universitatea Princeton, se apleacă în principal asupra rolului pe care îl va juca în viitor FMI. Cu o viziune deloc măgulitoare asupra acţiunilor Fondului Monetar Internaţional, el crede că instituţia “ va opera dintr-un sediu nou, strălucitor în Singapore”, de unde va acorda împrumuturi care vor atrage supra-îndatorare şi cheltuieli iresponsabile, în special ale americanilor care vor milita pentru “dreptul constituţional de a deţine şi utilize tehnologii de ultimă generaţie.” Încălzirea globală ar putea produce, spune autorul, şi mici beneficii secundare: “canale de navigaţie deschise pentru yachturi în zona Oceanului Arctic”.

Edward Glaeser, Universitatea Harvard. Consecvent teoriei pieţelor libere, Edward Glaeser crede că schimbările climatice pot fi prevenite sau măcar restrânse ca arie. “Fenomenele metorologice extreme vor fi des întâlnite, iar nivelul oceanului planetar va creşte cu siguranţă. Din punct de vedere istoric însă, oricât de cutremurătoare vor fi aceste evenimente, dimensiunea planetei ne acordă garanţii. Iar terenurile închiţite de ape vor fi compensate de noi regiuni favorabile vieţii- nordul Canadei sau Siberia. Economiile se vor adapta, aşa cum s-a întâmplat mereu în istorie”, crede Edward Glaeser.

Andreu Mas-Colell, Universitatea Pompeu Fabra, Barcelona, este autorul celui mai optimist eseu, bazându-şi teoria pe o combinaţie de spor natural al populaţiei şi conştiinţă de mase, care va conduce la eliminarea totală a noţiunii de sărăcie.

”Noţiunea de muncă va deveni mult mai interesantă”, crede Andreu Mas-Colell.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

El îşi bazează afirmaţiile pe uimitoarea adaptabilitate a vieţii şi consideră că riscurile reale ale umanităţii sunt legate fie de războaie, fie de o eventuală degradare a speciei.

John Roemer, Universitatea Yale, este autorul celui mai “nervos” eseu al cărţii. El pune pe seama SUA şi a Partidului Republican vinovăţia pentru schimbările climatice produse în lume, ca urmare a abordării complet eronate a acestei probleme.

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

A apărut nr. 88 al revistei (exclusiv print) CRONICILE Curs de Guvernare: Din cele 192 de pagini, 22 sunt alocate unei serii de analize care focalizează pe marea problemă...

rrr