Bugetul general consolidat pierde circa 1% din PIB în fiecare an din cauza forței de muncă externalizată către activități independente sau microîntrepinderi, o practică de ”optimizare fiscală” care s-a tradus prin reducerea încasărilor cu circa 11 miliarde de euro în perioada 2015-2020, reiese dintr-o analiză realizată de Iancu Guda, director de servicii Coface.
”Combinația perfectă a unor factori motivaționali care a determinat din ce în ce mai mulți antreprenori să meargă până la limită cu această practică, sau chiar dincolo de ea: creșterea salariilor, taxele ridicate pe muncă dar reduse pe capital”, explică specialistul.
Analiza a încercat să identifice impactul practicilor acelor companii și oameni care din motive ce țin ce costuri fiscale optează să desfășoare activități pe PFA sau microîntrepinderi, cu toate că activitatea este una dependentă, adică acel prestator de servicii lucrează doar pentru o singură companie. În acest caz, ”optimizarea fiscală” este evaziune fiscală.
Iancu Guda a calculat impactul acestor practici, de la micro la macro, pornind de la situațiile financiare publice ale companiilor și a ajuns la următoarele concluzii:
- Eșantionul analizat: 23.059 companii cu venituri mai mari de 1 milion de euro, care angajează circa 2 milioane de salariați (50% din întreaga forță de muncă din sectorul non-public);
- Jumătate din aceste companii au fost încadrate pentru cel puțin 1 an din perioada 2015–2020 în clasa de risc major privind externalizarea ilegală a forței de muncă. În fiecare an 1 din 4 companii analizate erau incluse în această clasă de risc;
- Impactul fiscal maximal (caracterul ilegal al externalizarii forței de muncă este valabil pentru toate companiile încadrate în clasa de risc major) este de 54,3 miliarde de lei în perioada 2015–2020. Aceasta înseamnă impozite și contribuții sociale neplătite de aproape 11 miliarde de euro;
- Fenomenul evaziunii fiscale prin externalizarea ilegală a muncii a luat amploare în perioada analizată. Practic, impactul fiscal prin taxele neplătite a crescut cu 60%, de la 7,1 miliarde de lei (2015) până la 11,3 miliarde de lei (2020);
- Impozitele neplătite prin externalizarea ilegală a forței de muncă reprezintă circa 8% din contribuțiile sociale și impozitul pe veniturile din salarii încasate la bugetul public.
Pentru a determina în ce măsură companiile din eșantionul analizat se folosesc de astfel de practici, analistul a urmărit mai mulți indicatorii din bilanțurile publice.
- Ponderea cheltuielilor cu personal în total cheltuieli exploatare este mai redusă;
- Ponderea altor cheltuieli de exploatare (categoria prestațiilor oferite de terți) în total cheltuieli este mai mare (practic, aici sunt incluse facturile emise de subcontractorii de tip PFA / microîntreprindere);
- Cifra de afaceri / angajat este superioară față de media sectorială, în special datorită efectului de bază (compania cu risc are mai puțini angajați contractați pe cartea de muncă). Practic, vânzările sunt nejustificat de mari având în vedere numărul redus de angajați;
- Salariul mediu brut / lună este inferior față de media sectorială, probabil o parte fiind plătită prin subcontractare (există practici mixte, cu salariul trecut pe cartea de muncă la nivelul minim, iar diferența este plătită pe bază de factură emisă de același angajat de pe o altă companie.
Au fost încadrate în clasa de risc ridicat privind externalizarea forței de muncă către contracte de tip PFA / microintreprinderi companiile care au bifat cel puțin 3 din cele 4 criterii de risc.
”Din cele 23.059 de companii incluse în eșantionul analizat, numărul companiilor cu risc ridicat de optimizare fiscală a variat între 5.500–5.900 în funcție de anul din perioada analizată. În medie, aproape 24% din companiile analizate au fost incluse în clasa de risc ridicat. Totuși, numărul de companii unice care au fost încadrate în clasa ridicată de risc este de 10.285, ceea ce înseamnă că, în medie, 44% din companiile analizate au fost încadrate cel puțin un an în profilul companiilor care optimizează fiscal costurile cu forță de muncă”, reiese din analiza citată.
”În condițiile în care România înregistrează o pondere a veniturilor publice raportate la PIB aproape de 30% în perioada analizată, cu 10% mai puțin decât media țărilor membre UE, deducem faptul că 10% din economia subterană din România este cauzată de optimizarea fiscală a taxelor privind forța de muncă externalizata către activități independente sau microîntreprinderi”, avertizează Iancu Guda.
