Criza energetică, produsă de apropierea și respectiv declanșarea războiului Rusiei în Ucraina, s-a suprapus în România pe criza, mai profundă, a absenței investițiilor în producția de resurse și de energie. Cea dintâi a scos-o în evidență și a amplificat-o pe cea de-a doua.
În analiza de mai jos – desenată în cifre și grafice – perspectiva detaliată a scăderii producției de energie și de resurse primare necesare energiei, din ultimii 15 ani: perioadă în care au crescut și consumul și, firește, și importurile:
Producția de energie primară a României a scăzut cu 18,1% din 2007 până la 22,35 milioane tone echivalent petrol (tep) în 2020, iar cea de electricitate – cu 9% până la puțin peste 55,93 miliarde kWh (anii 2021 și 2022 aduc corecții minore), potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS).
Consumul final energetic a scăzut cu 4,6%, de aproape 4 ori mai încet decât producția, dar mai ales din cauza scăderii consumului din industrie. Altfel spus, România consumă mult mai multă energie decât produce, de aceea a și crescut importul de electricitate de 6 ori mai mult.
De mai multă vreme și mai ales, odată cu creșterea ritmurilor de scumpire a energiei începând de anul trecut, mediul de afaceri și experții în domeniu au sesizat absența investițiilor în capacități noi de producție energetică.
E drept, nu am dus lipsă de strategii naționale de energie: niciuna n-a fost, însă, adoptată vreodată, date fiind interesele acerbe care s-au ciocnit într-un asemenea sector.
În tot acest timp, rezervele de petrol și gaze se epuizează și înlocuirea lor cu altele noi a fost întârziată, uneori premeditat – cum e cazul gazelor din Marea Neagră și al OUG 114 / 2018: ele ne-ar fi asigurat însă, încă de acum câțiva ani, independența față de Rusia.
Investiții în capacități noi – după cum bate vântul
Oficial România are capacități de producere de electricitate cu o putere de peste 18,3 milioane kW, dar chiar oficialii Autorității Naționale din Energie (ANRE) apreciază că nu sunt disponibile câteva milioane din această cantitate.
Opiniile din piață reduc la jumătate capacitatea reală. Din graficul de mai sus, conform celei mai recente actualizări a ANRE, capacitățile pe cărbune și pe gaze ar trebui cel mai mult amendate.
Singura capacitate nouă de producție de electricitate din combustibili fosili, construită după 1990 este cea a OMV Petrom, de la Brazi, de 860 MW (860.000 kW), finalizată în 2012.
S-au realizat investiții în parcuri eoliene, care au acum o putere de 3.015 MW (3,01 milioane kW), cea mai mare parte fiind rezultatul unor subvenții majore în anii 2010 – 2015.
A fost atunci un hei-rup și nu rezultatul unei strategii coerente. Altfel nu s-ar fi oprit.
Prăbușirea combustibililor fosili
Până anul trecut, producția de cărbune scăzuse cu peste 62%, din 2007 până la mai mult de 2,59 milioane tep (tone echivalent petrol) în 2020. (Măsura tep este folosită pentru a putea compara diferitele surse energetice: 1 tep = cantitatea de combustibil convenţional cu puterea calorifică de 10000 Kcal/Kg).
Producția de gaze a scăzut cu 18,6% (2007 / 2020) , iar cea de țiței cu 27,3%.
Datele provizorii ale INS spun că producția de țiței din 2021 a mai pierdut alte 2,3%, până la 9,93 milioane tone tep.
Producția de gaze a recuperat pierderile din anul pandemiei în 2021, ajungând la peste 10 milioane tep, dar nu ca urmare a exploatării singurului nou zăcământ onshore, de la Caragele, și nici a celor offshore.
Întoarcerea la cărbune
Ca urmare a scumpirii gazelor folosite în producția de electricitate, România s-a întors la cărbune (ca și alte țări UE), iar producția acestuia a crescut cu aproape 11% în 2021 față de 2020 și cu peste 22% în Semestrul 1 din 2022, față de aceeași perioadă din 2021, potrivit datelor provizorii ale INS.
Producția de electricitate din cărbune și gaze a scăzut cu 47% din 2007 până la 20,09 miliarde kWh în 2020, dar – sub influența amenințărilor rusești, creștea cu 8,8% în 2021 față de 2020 și mai scădea doar și cu 1% în S1 / 2022 față de S1 / 2022.
Variația din prima parte a anului 2022 s-a produs din cauza răsturnării planurilor de restructurare a Complexului Energetic Oltenia, marele producător de electricitate din lignit, salvat de la faliment și aflat într-un proces de restructurare care prevede închiderea capacităților pe cărbune și mai multă producție de electricitate din gaze și din regenerabile.
Fuseseră oprite o parte din capacități, repornirea a durat, iar procesul de restructurare a fost întrerupt. Și este greu de prevăzut când se va relua.
Frână pentru dezvoltare
Absența unor capacități noi de producție suficiente a favorizat scumpirea energiei și nu a stimulat consumul productiv.
Consumul final energetic al României a scăzut cu 4,6% din 2007 încoace, până la 23,51 milioane tone echivalent petrol (tep) în 2020. Scăderea a fost de peste 3,9 ori mai mică decât cea a producție de energie primară.
Și nu creșterea eficienței energetice este cea dintâi cauză a reducerii consumului.
Consumul din industrie (inclusiv construcțiile) a scăzut cu peste 33%.
A crescut însă cel din transporturi, cu aproape 38%, mai ales ca urmare a creșterii comerțului, inclusiv a serviciilor de transport internațional. A crescut și consumul populației, cu 5,9%.
Totodată, dacă în 2007, produceam cu peste 2,6 milioane tep decât consumam (+10%), acest excedent s-a redus până la 2% în 2019 și s-a transformat într-un deficit de peste 1,1 milioane tep (-5%) în 2020.
Miza regenerabilelor – abandonată
După multiplicarea anuală a producției de energie regenerabilă din anii 2011 – 2015, propulsată de subvenționarea investițiilor și producției eoliene, a urmat stagnarea
Producția de electricitate eoliană a crescut de aproape 23 de ori din 2010 până la mai mult de 6,94 miliarde kWh, potrivit datelor definitive ale INS.
A scăzut cu 5,4% în 2021, dar și-a reluat creșterea în 2022, cu peste 17% în Semestrul 1 față de S1 / 2021, până la mai mult de 4 miliarde kWh, potrivit datelor provizorii ale INS.
Energia eoliană, mai ales, ar fi trebuit să acopere scăderea electricității produse din cărbune, dar investițiile s-au redus considerabil, până la niveluri nesemnificative, când subvențiile practic s-au oprit.
Iar potențialul României este imens onshore și mai ales offshore, pe platforma continentală românească a Mării Negre, unde o capacitate de electricitate de 94 de milioane de kW nu este exploatată, adică de peste 5 ori mai mare decât cea oficial instalată în prezent.
Fără legi și fără interes
Și nici nu există legile necesare.
Și nici nu există suficientă capacitate de preluare și transport a noii producții, mai precis zero din Dobrogea, pentru că nu s-au făcut suficiente investiții în rețeaua magistrală.
În schimb, importurile de electricitate au crescut de șase ori din 2007 până în 2020, până la 7,6 miliarde kWh. Anul 2021 a mai adăugat 6,7, până la mai mult de 8,11 miliarde de kWh, iar în primul semestru din 2022 se importase deja aproape jumătate din cât se importase în 2021.
Din 2019, România este importator net de electricitate.
***
(Citiți și: ”Cristian Grosu / De ce nu spuneți adevărul? Poporul neștiutor și tranzițiile lui”)
(Citiți și: ”Avem în față ”Furtuna Perfectă”: titlurile și autorii”)
(Citiți și: ”Minunata lume (energetică) nouă. Titlurile și autorii”)
***
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Politica energetica a Romaniei este sublima…dar a existat doar in strategiile nationale energetice.Aceasta politica si strategii teoretice sint generatoarele facturilor insuportabile la toate utilitatile!