Valentin Lazea / Nivelul salariilor din România: determinanți microeconomici și macroeconomici

de Valentin Lazea | 12.1.2015 .

Este cunoscut faptul că nivelul salariilor din România este printre cele mai scăzute din Europa. Ceea ce lipsește este o analiză a factorilor obiectivi și subiectivi, a determinanților microeconomici și macroeconomici ai respectivului nivel scăzut.

Întrebarea care se pune este dacă nivelul actual al salariilor este unul justificat de fundamentele economice și sociale, sau dacă acest nivel are o anumită doză de arbitrar, care ar putea fi corectată printr-un proces de analiză, educare și implementare.

Suntem conștienți de marele grad de sensibilitate a subiectului, într-o țară în care o mare parte a salariaților duce o viață la limita subzistenței; cu toate acestea, o analiză obiectivă este mai necesară decât oricând.

1.

O primă perspectivă din care poate fi judecată adecvarea nivelului salariilor este una microeconomică și are în vedere nivelul productivității muncii.

După cum se poate vedea din Tabelul 1, productivitatea orară  a muncii este, în România, de circa 8 ori mai mică decât în Germania, de aproximativ 6 ori mai mică decât în Italia și de circa 4 ori mai mică decât în Grecia.

Este adevărat că, dacă ținem seama de faptul că nivelul general al prețurilor în România este de circa două ori mai mic decât în UE, atunci productivitatea orară ajustată la Paritatea Puterii de Cumpărare (P.P.C.) este de „numai” 4 ori mai mică decât în Germania, de 3 ori mai mică decât în Italia și de 2 ori mai mică decât în Grecia. Mulți ar putea să pună la îndoială justiția chiar și a acestor cifre (diminuate) pe considerentul că munca siderurgistului, a designerului sau a șoferului român nu are cum să difere atât de mult de a colegului lor german, italian sau grec.

(CLICK PE TABEL PENTRU MĂRIRE)

În realitate însă, acest lucru este pe deplin posibil, din cauza valorii adăugate mici încorporate în produsele și serviciile românești. Dacă excludem ramurile automotive și IT, vom constata că exporturile românești de bunuri și servicii din ultimii ani prezintă în marea lor majoritate o valoare adăugată mică, cu inovație puțină sau absentă. Iar acest lucru trebuie pus în legătură directă cu nivelul scăzut de instruire.

Din totalul forței de muncă, doar 14% reprezentau, în anul 2013, absolvenți ai unor instituții de învățământ superior, 41% aveau pregătire medie (liceală și post-liceală), iar 45% aveau o pregătire elementară. Este greu ca, având o asemenea distribuție a forței de muncă, să te aștepți la rezultate deosebite în materie de productivitate. Sau, cel puțin, sistemul educațional ar trebui să fie unul performant.

În realitate, ultima ediție a testului internațional PISA, din 2012 (care testează capacitatea de gândire și asociere de idei a elevilor de 15-17 ani, mai degrabă decât simpla înmagazinare de cunoștințe) arată că România ocupă poziții codașe, chiar și în raport cu Europa Centrală și de Est: locul 45 din 60 de țări la matematică, locul 49 la științe și locul 50 la citirea și înțelegerea textului (!!), lucru deosebit de grav într-o lume care se bazează din ce în ce mai mult pe informație.

Tabelul 2 este ilustrativ în acest sens: statele ex-comuniste care au investit masiv în educație (Estonia, Polonia) au și niveluri ale productivității (și în consecință și salarii) apropiate de media europeană.

(CLICK PE TABEL PENTRU MĂRIRE)

Se poate pune întrebarea de ce am încadrat problema productivității muncii și a educației la secțiunea microeconomică. Am făcut-o deoarece inițiativa de a se instrui și de a aloca efort, timp și bani în acest scop este una individuală. Este adevărat că societatea și economia în ansamblul său pot să încurajeze sau să descurajeze astfel de inițiative, dar în cele din urmă depinde de fiecare individ dacă face sau nu o investiție în propria sa educație. Și este regretabil faptul că multe persoane cu venituri modeste din România nu văd investiția în educație ca pe una rentabilă, care va aduce câștiguri înzecite pe perioada vieții active.

2.

O a doua perspectivă, de astă dată macroeconomică, privește modul în care Produsul Intern Brut se distribuie între angajați, angajatori și stat.

Tabelul 3 arată că, la niveluri de impozitare similare cu cele din UE (adică la o „felie din tort” similară care revine statului), România prezintă un  dezechilibru între remunerarea salariaților (care primesc doar 33,2 la sută din PIB) și partea care rămâne angajatorilor pentru amortizare și profit (55 la sută din PIB).

Cauzele pentru acest dezechilibru pot fi multiple și ele ar necesita o analiză separată. Pe lângă nivelul scăzut de instruire al forței de muncă, menționat mai devreme, s-ar putea să avem de a face și cu o lăcomie exacerbată a patronatelor (străine sau autohtone) din această țară, cu o slăbiciune a sindicatelor (izvorâtă și din slaba educație financiară a populației) sau, pur și simplu, cu o mai mare toleranță la nivel social a inegalității.

(Sursa: Eurostat. Click pe tabel pentru mărire)

Tabelul 4 arată faptul că inegalitatea veniturilor măsurată prin coeficienți Gini (unde 0 semnifică egalitatea absolută, iar 100 reprezintă inegalitatea absolută) este semnificativ mai mare în România decât în majoritatea țărilor europene.

De altfel, se constată că țările nord și central-europene sunt, de regulă, adeptele unei egalități mai mari, care se traduce într-o distribuție mai echilibrată între salarii și profit, în timp ce țările de la periferia Europei (printre care și România) se caracterizează prin inegalități crescute, una dintre consecințe fiind ponderea mult mai mare a profitului față de remunerarea muncii.

(CLICK PE TABEL PENTRU MĂRIRE)

3.

A treia corelație, atât micro cât și macroeconomică, privește relația de inversă proporționalitate dintre nivelul șomajului și nivelul salariilor: atunci când șomajul dintr-o țară este mic, se presupune că salariile trebuie să fie mari și vice-versa.

În România, această corelație nu se verifică, deoarece, așa cum rezultă din Tabelul 5, chiar dacă șomajul este semnificativ mai mic decât media europeană, salariile continuă să fie mici. Nota bene: nivelul redus al șomajului este o caracteristică structurală a economiei românești, chiar și în anii de criză acesta nedepășind 8 la sută din forța de muncă (se face abstracție de probleme de măsurătoare cauzate de migrația masivă și de agricultura de subzistență).

Una din cauzele acestei anomalii (a coexistenței unui șomaj redus cu un nivel scăzut al salariilor) îl poate constitui slaba forță a sindicatelor din România: în țările din nordul și vestul Europei, acestea tind să își apere membri (insiders), inclusiv prin salarii mai mari, în detrimentul celor neafiliați (outsiders).

O altă posibilă explicație o constituie sistemul de protecție socială bine pus la punct în Occident: atunci când poți trăi onorabil din ajutor de șomaj, stimulentele pentru a-ți căuta un loc de muncă scad. Cu totul diferit stau lucrurile în România: lipsa unui loc de muncă echivalează, practic, cu condamnarea la sărăcie. În aceste circumstanțe, nu este de mirare că patronatele își pot impune condițiile, oferind oportunități de angajare, dar cu salarii de mizerie.

(CLICK PE TABEL PENTRU MĂRIRE)

4.

O ultimă perspectivă privește corelația macroeconomică dintre competitivitatea externă, pe de o parte, și nivelul salariilor și gradul de apreciere a monedei naționale, pe de altă parte.

O țară care ți-a pierdut competitivitatea externă, ajungând precum România în 2008 la un deficit de cont curent de 14 procente din PIB, nu are decât două modalități de corectare a dezechilibrului:

fie lăsând cursul de schimb să se deprecieze (atât în termeni nominali, cât și reali), fie lăsând salariile să scadă (nu numai în termeni reali, ci și nominali).

Prima modalitate de ajustare se numește devalorizare externă, cea de a doua se numește devalorizare internă.

În perioada 2009-2010, autoritățile române au fost confruntate cu următoarea dilemă, generată de necesitatea ajustării rapide a deficitului extern :

fie să lase cursul valutar să se deprecieze cu      40-50 la sută (de la 3,60 lei/euro la peste 5 lei/euro), fie să combine o devalorizare externă de circa 20 al sută (de la 3,60 lei/euro la 4,30 lei/euro) cu o devalorizare internă, prin scăderea salariilor personalului bugetar cu 25 la sută.
Dintre două rele, a fost preferată cea de a doua, deoarece s-a considerat – pe bună dreptate – că într-o economie puternic euroizată, o depreciere masivă a cursului valutar ar fi dus la un lanț de falimente, la nivelul persoanelor fizice și juridice, dar și al băncilor.

Pare nedrept ca salariații care nu au contractat credite în valută să fie nevoiți să suporte o parte a efortului de ajustare împreună cu salariații (sau nesalariații) care au luat credite în valută. Dar așa se întâmplă peste tot în istorie: creditorii trebuie să suporte consecințele imprudenței debitorilor, în mod solidar cu aceștia din urmă, pentru a putea ține la un loc țesătura socială.

Se poate pune întrebarea dacă în ultimii ani (2010-2014), după relativa corecție a dezechilibrului extern, tandemul salarii-curs valutar ar fi putut  evolua altfel, în sensul unei mai accentuate deprecieri nominale (care stimulează competitivitatea externă), compensată  de o creștere mai rapidă a salariilor (care afectează negativ competitivitatea externă). Astfel, în ultimii cinci ani, inflația cumulată pe această perioadă a fost de circa 20 la sută, în timp ce deprecierea nominală a cursului de schimb a fost de aproximativ 5 la sută, iar creșterile salariale din industrie, de circa 15 la sută. Nu ar fi putut o depreciere nominală mai mare, în linie cu evoluția inflației, să acomodeze o creștere salarială mai puternică?

În primul rând, pentru salariații deținători de credite în valută, ceea ce ar fi câștigat cu o mână (salariile) ar fi fost anulat de ceea ce ar fi pierdut cu mâna cealaltă (deprecierea leului însemnând un credit în valută mai scump).
În al doilea rând, întrucât în România rata inflației este foarte dependentă de mișcările de curs valutar, nu este sigur că am fi vorbit astăzi de o inflație adusă sub control.
În al treilea rând, stabilitatea cursului nominal constituie un bun antrenament pentru zona euro și pentru antecamera acestuia, Mecanismul Ratelor de Schimb 2, unde câștigurile de competitivitate externă prin intermediul deprecierii cursului nu mai sunt posibile. Or, România a demonstrat, prin performanțele din ultimii cinci ani, că ar putea face față în interiorul zonei euro, îmbunătățindu-și competitivitatea fără a recurge la manipularea cursului de schimb.

În concluzie, determinarea nivelului optim al salariilor dintr-o economie constituie un proces complex, unde intră în ecuație, la un prim nivel, indicatori precum productivitatea muncii, împărțirea PIB între angajatori și angajați, nivelul șomajului, evoluția cursului de schimb valutar.

La un al doilea nivel (mai detaliat) al analizei, trebuie să ținem seama de nivelul de instruire al populației, de acceptanța socială a inegalității, de forța sau slăbiciunea sindicatelor, de extinderea sistemului de protecție socială și de gradul de euroizare al economiei.

La îndemâna salariatului stau doar două opțiuni individuale: să investească în educația proprie și să reziste tentației de a lua credit în valută.

Celelalte variabile țin de alegerile societății și sunt mai greu de influențat.

***

Valentin Lazea este economist-șef al BNR.
Părerile exprimate în acest articol sunt personale și nu reprezintă în nici un fel poziția oficială a Băncii Naționale a României

Publicat la data de 12.1.2015 .

5 comentarii

  1. Cetatean
    13.1.2015, 4:00 pm

    O analiza foarte buna, foarte necesara si ONESTA! Multumesc!

  2. Ghita Bizonu'
    23.1.2015, 11:09 am

    Domnule Lazea
    dvoastra (si altii!!) cand ziceti “absolventi de studii superioare” ii l;uatu pe toti cu toptanu. De fpat la ce or fi buni puzderia de absolventi de stiinte politice, gazetarie, sociologie sau filozofeala ? O dau din gura intr-un mod cult si uneori agreabil – INSA ce relevnata pot avea astia in “exporturile românești de bunuri și servicii din ultimii ani prezintă în marea lor majoritate o valoare adăugată mică, cu inovație puțină sau absentă”? Ca mie mi se pare ca ptr productia de microprocesoare si un doctor in filozofeala are un “nivel scăzut de instruire”.

    A da. Dle economist sef corect ar fi ca atunci cand zicem despre somanjul din Romania sa mai adaugam cateva milioane de bajeniti!

  3. Vasile Pasca
    6.2.2015, 8:32 pm

    Un OM normal
    Mai mult decat un analist normal,poate unicul in Ro
    Iertata-mi fie ignoranta

    Cu plecaciune…..pentru speranta ca nu Mai trebuie SA plecam….niciunde sau…oriunde

  4. Constantin Osiac
    9.2.2015, 4:51 pm

    De apreciat datele si informatiile utilizate. Am rugamintea sa analizati forta de munca ca pe o marfa. Analizati de ce marfa de aceeasi calitate si valoare de intrebuintare se vinde pe o piata interna la acelasi nivel cu cel de pe piata europeana. Schimbul de marfuri (inclusiv forta de munca) intre statele membre UE nu se face la valori juste.
    Elaborati un model matematic economic in care elaborati o previziune de PIB cu salariu mediu in Romania de 1000 de euro pe luna si o sa vedeti ce valori begetare rezulta.

    Cu stima

  5. SOS-Romania
    12.2.2015, 9:13 am

    O prezentare documentata dar “din date eronate” bine calculata dar ” prin indicatori ne-conformi cu realitatea” si iesita din “tiparele gargarei BNR” dar in “spiritul si litera punerii la colt” a Romaniei.
    Avand in vedere cele trei nivele de viata : nevoia, putinta, dorinta fiecarul om si a fiecarei societati se evita CONSTANT afirmarea faptului ca Romania sub-zista prin SUPORTUL FAMILIAR EXTERN al “capsunarilor”. fara ei aceasta societate complect pe dos ar fi facut implozie de 15 ani! Costurile societatii romanesti si ale poporului roman pentru a SALVA erorile si furturile majore ale guvernantilor din ultimii 25 de ani este de mii de ori mai mare decat am avut prin revolutie si distrugerea imediata in primele 3 luni! Principalul responsabil al ACESTEI situatii in care a juns Romania fiind BNR-ul, este imposibil ca sa se faca ceva atata timp cat acolo avem aceeasi strategie de 25 de ani: favorizarea infractiunilor financiare la nivel national si cu implicatiile internationale! bnr-UL ori este organism de SUPRAVEGHERE SI CONTROL ori este MAMA HOTILOR? Pierederile BNR-ului de pana acum depasesc 50 miliarde de euro in acesti 25 de ani!! ca sa nu mai vorbim de toate “acoperirirle fraudelor financiar-bancare care au dus la instrainarea totala a sistemului bancar national. CEC-ul si Eximbank-ul au ajuns “monede de schimb ” intre politicieni. Asa ca analizele pe care le mai veti face trebuie sa ia in considerare premizele, factorii si erorile de management ca sa nu le mai zic altcumva ale sefilor dumneavoastra. oersonal va felicit pentru aceasta analiza dar vreau sa stiu daca ati depus-o si la Dl. Isarescu intre sticlele de vin ….

Lasa un comentariu


DIN ACEEASI CATEGORIE

Marin Pana

Pensiile românilor de azi şi de mâine – cum se poate da cu stângul în dreptul

După ce a naţionalizat parţial „de facto” pensiile a şapte milioane de români, Executivul caută, în lipsă acută de bani, să amputeze pilonul doi...Citeste mai departe »

Mircea Coşea

Mircea Coșea / Taxarea giganților internetului: situația și problemele

Reuniunea de la Tallin din 16-17 septembrie a miniștrilor de finanțe din țările membre ale Uniunii Europene s-a încheiat cu un comunicat  privind realizarea...Citeste mai departe »

Siegfried Muresan

Siegfried Mureșan / Reforma bugetului UE post-2020, oportunitate sau amenințare

Bugetul Uniunii Europene (UE) este un buget al investițiilor, iar predictibilitatea veniturilor este esențială. De aceea, o întrebare legitimă pe care trebuie să ne-o...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu

Valentin Naumescu / Turcia post-kemalistă se înarmează din Rusia. Regândirea spațiului de securitate din sud-estul NATO, centrată pe România

Puncte cheie: Deși anticipată de câteva luni, semnarea contractului de 2,5 miliarde de dolari prin care Turcia cumpără din Rusia sisteme de apărare antirachetă...Citeste mai departe »

Marin Pana

Prognoze şi Tudose

Atenție la această eroare a primului ministru: Premierul României a atras atenţia reprezentanţilor FMI („am chemat reprezentanţii FMI”, „ultimele două prognoze le-au cam greşit”)...Citeste mai departe »

OPINII & EDITORIAL

Pensiile românilor de azi şi de mâine – cum se poate da cu stângul în dreptul

Marin Pana

După ce a naţionalizat parţial „de facto” pensiile a şapte milioane de români, Executivul caută, în lipsă acută de bani, să amputeze pilonul doi...Citeste mai departe »

Mircea Coșea / Taxarea giganților internetului: situația și problemele

Mircea Coşea

Reuniunea de la Tallin din 16-17 septembrie a miniștrilor de finanțe din țările membre ale Uniunii Europene s-a încheiat cu un comunicat  privind realizarea...Citeste mai departe »

Siegfried Mureșan / Reforma bugetului UE post-2020, oportunitate sau amenințare

Siegfried Muresan

Bugetul Uniunii Europene (UE) este un buget al investițiilor, iar predictibilitatea veniturilor este esențială. De aceea, o întrebare legitimă pe care trebuie să ne-o...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Turcia post-kemalistă se înarmează din Rusia. Regândirea spațiului de securitate din sud-estul NATO, centrată pe România

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Deși anticipată de câteva luni, semnarea contractului de 2,5 miliarde de dolari prin care Turcia cumpără din Rusia sisteme de apărare antirachetă...Citeste mai departe »

Prognoze şi Tudose

Marin Pana

Atenție la această eroare a primului ministru: Premierul României a atras atenţia reprezentanţilor FMI („am chemat reprezentanţii FMI”, „ultimele două prognoze le-au cam greşit”)...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Cele 10 porunci ale României economico-sociale către cei câțiva inconștienți de la butoane

Cristian Grosu

Nu mai e o joacă: ceea ce acum câteva luni socoteam doar simple diversiuni și spectacol de incompetență, intră în lucru de săptămâna viitoare...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / Justețe și Justiție. Erorile în care se bălăcește ministrul Toader și momentul de răscruce al clemenței față de corupție

Cristian Grosu

Dl. Tudorel Toader, ministrul Justiției, pare decis să schimbe din temelii Codurile. Pregătește terenul, citează latinește, strecoară ca pe niște aluzii principiile după care...Citeste mai departe »

Gabriel Biriș / Un nou experiment fiscal: Contul defalcat de TVA – sau cum reinventăm roata

Gabriel Biris

După deja discutatele și uitatele subiecte fiscale (impozitul pe gospodării, impozitul pe cifra de afaceri și taxa de solidaritate) care au pus pe jar...Citeste mai departe »

Dan Bădin / Cum ne afectează propunerile de modificări fiscal-bugetare din noul program de guvernare

Dan Bădin

Indiferent de statut profesional, culoare politică sau nivel al veniturilor, cu toții am fost prinși în ultimele zile în febra discuțiilor ocazionate de noul...Citeste mai departe »

Valentin Naumescu / Nord Stream 2: cât business, câtă geopolitică și câtă neîncredere istorică? Ce vor spune președinții la Varșovia?

Valentin Naumescu

Puncte cheie: Pentru încă două-trei generații de est-europeni de acum înainte, asta dacă nu se întâmplă nimic rău pe continent până atunci, orice proiect...Citeste mai departe »

Câteva explicaţii economice ale luptei politice

Marin Pana

Miza pilonului II al sistemului de pensii, cel al contribuţiilor obligatorii administrate privat o constituie suma strânsă de la lansarea acestui sistem. Sistem menit...Citeste mai departe »

Cristian Grosu / România sovietică, ocultismul decizional și reforma clasei politice

Cristian Grosu

PSD a ratat încă odată; și intră în siajul stângii franceze – rămânând calat pe combinația de frică, pupulism și prostie întreținută instituțional. Da,...Citeste mai departe »

Andreea Paul / Ordonanța, ANAF-ul și soldații bătăliei cu prețurile de transfer

Andreea Paul

O reglementare mai atentă asupra prețurilor de transfer este necesară, dar ordonanța de guvern dată vinerea trecută nu este suficientă fără voința acțiunilor ferme...Citeste mai departe »

Cristian Diaconescu / Patru mesaje certe transmise de întânirea Trump – Iohannis

Cristian Diaconescu

Prin vizita Presedintelui Iohannis la Washington si angajarea dialogului, la cel mai inalt nivel, s-a marcat un moment interesant dar in acelasi timp cat...Citeste mai departe »

Mircea Coșea / Pericolele discursului economic: de la simplificare la manipulare

Mircea Coşea

Ar trebui să ne bucure tendința tot mai evidentă a societății românești de a discuta economie , despre rolul și efectele dezvoltării acesteia asupra...Citeste mai departe »

De interes

sigle Centrul de Resurse Juridice Centrul Român de Politici Europene Expert Forum Institutul pentru Politici Publice Pro Democrația România Curată Societatea Academică Română