(1) reducerea şi, în final, stingerea unei datorii sau obligaţii prin plăţi repetate; de exemplu, amortizarea unui împrumut prin restituirea periodică a unor rate determinate de-a lungul
perioadei de acordare a împrumutului. (2) Concept sinonim cu reflectarea în formă bănească a deprecierii capitalului fix, a. fiind un termen utilizat mai ales în teoria şi practica financiar-contabilă. Din această viziune, reflectă procesul de repartizare şi transfer al costului istoric al capitalului fix (activelor imobilizate) asupra cheltuielilor de exploatare şi, totodată, de recuperare şi conservare în întreprindere a resurselor de finanţare a acestor active în vederea reconstituirii (înlocuirii) lor. (3) Ca expresie monetară a deprecierii capitalului fix pe durata previzionată de utilizare a acestuia, a. este un element component al costului de producţie; scopul ei este acela de a face să se regăsească cheltuielile cu investiţiile directe în preţul produselor finite. Sumele astfel recuperate nu rămân însă nefolosite până la înlocuirea bunurilor de capital fix scoase din funcţiune. De regulă, în practica afacerilor unei firme, a. este tratată ca o parte a cash flow-ului şi are ca destinaţie plata împru- muturilor ajunse la scadenţă, achiziţionarea de noi bunuri de capital fix sau folosirea lor pentru investiţii în alte afaceri (v. capital fix, Investiţii).
