VIDEO – Ionuț DUMITRU, economist-şef, Raiffeisen Bank: Problema finanțării e abia pe locul 5 printre problemele companiilor

10 iunie, 2022

Trecerea economiei românești la nivelul următor, într-unul din cele mai propice momente din economia europeană, are nevoie de mobilizarea tuturor resurselor financiare de care poate dispune România. Nu sunt puține soluțiile de atragere și mobilizare a capitalurilor.

La Conferința CDG ”Finanțarea dezvoltării” organizată marți, 7 iunie, CursDeGuvernare a încercat să facă un inventar al acestor resurse, adunând în jurul mesei de discuție unele din cele mai potrivite voci, care să arate direcțiile în care ar trebui să ne uităm. Îți prezentăm mai jos cele mai importante declarații ale lui Ionuț DUMITRU, economist-şef, Raiffeisen Bank, reieșite din discuție.

Cele mai importante declarații:

Dacă ne uitam la evoluția creditelor către companii, care este componenta cea mai dinamică a creditării. Avem în momentul de față o rată de creștere de peste 20% an / an, care pare foarte înaltă dar vine după o perioadă destul de slabă în anii crizei financiare, după care cei ai pandemiei. În ultima perioadă creditarea a mai accelerat.
Trebuie spus, însă, că suntem la un nivel de intermediere financiară foarte scăzut, cel mai scăzut din Uniunea Europeană.
Celelalte componente ale creditării au avut și ele o evoluție destul de bună, dar mai ales în ultimele luni vedem o nevoie din ce în ce mai mare pentru capital de lucru pentru companii. Inflația mult mai mare se răsfrânge și într-o nevoie de capital de lucru mult mai înaltă.
Privitor la problemele întâmpinate în creditarea companiilor, am investigat două surse de date, dintre care una este sondajul pe care Banca Centrală Europeană îl face cu regularitate împreună cu Comisia Europeană.
Vedem că, atunci când companiile sunt întrebate care este cea mai importantă problemă cu care se confruntă, accesul la finanțare nu este nici pe departe cea mai importantă problemă, care este de fapt pe locul 5.
Principala problemă identificată de companii este găsirea clienților. A doua problemă importantă, care a crescut foarte mult nu numai în românia ci în toate statele UE, este disponibilitatea forței calificate de muncă. A treia cea mai importantă problemă a companiilor sunt costurile de producție și a patra reglementările.
Abia pe locul 5, problema accesului la finanțare este indicată de 10,3% din companii și, față de mediile europene, suntem un pic mai sus, dar nu semnificativ mai sus. Dacă facem, însă, comparația cu alte state din jurul nostru, cu Bulgaria, Ungaria, sau cu Polonia, este bun pic mai mare procentul celor din care indică accesul la finanțare ca o problemă importantă.
A doua sursă de date, mai cuprinzătoare – acoperă un sample mult mai larg de companii. Este un sondaj făcut de BNR, pe aproximativ 11.000 de companii, vom observa că, de asemenea, costurile de producție sunt de departe cea mai importantă problemă, ca și disponibilitatea forței de muncă.
Competiția și găsirea clienților sunt, de asemenea, probleme importante, iar pe locul 5, accesul la finanțare este indicat de doar 15% din companii, față de 47% pentru care costurile de producție sunt problema cea mai importantă.
Trebuie precizat că BNR face diferența între companiile mari și companiile mai mici și diferența este notabilă atunci când discutăm de accesul la finanțare.
Spre exemplu, companiile mai mici, pentru IMM-uri costurile de producție sunt problema cea mai importantă, în timp ce pentru companiile mai mari problema cea mai importantă sunt costurile cu forța de muncă și disponibilitatea forței calificate de muncă.
Diferența este destul de mare și în ce privește accesul la finanțare. Companiile mari indică această problemă doar în procent de 9%, care este destul de mică – aș spune. Companiile mici o identifică în procent de 16%.
Pare că accesul la finanțare este mult mai facil pentru companiile mari, în timp ce pentru companiile mici este o problemă mai mare.
Mai în detaliu, în sondajul Comisiei Europene, companiile spun că nu este relevant pentru ele creditul bancar, în timp ce companiile din România spun că impedimentul cel mai mare este dat de costurile prea mari ale creditului, într-o proporție de 23%. De asemenea, ne diferențiază față de alte state europene partea birocratică, documentația necesară pentru accesul la credite.
Privind sursele de finanțare pentru acoperirea nevoilor de creștere a companiilor, companiile din România spun că creditul bancar este cel mai important într-o proporție de 45%, mult mai puțin decât media europeană de 65%.
Companiile din România sunt înclinate să apeleze la credite din alte surse, în primul rând – probabil, creditul comercial și acele credite de la acționari, care ne particularizează față de alte țări din Europa.
Una dintre problemele structurale în activitatea companiilor românești este lipsa de disciplină de plată, care pare a fi un fenomen generalizat. 22% din companiile din România spun că, în mod regulat, au probleme cu încasările. Facturile lor sunt plătite cu întârziere – capitol la care sunt mult peste media europeană.
Lucrul ăsta afectează în proporție foarte mare capacitatea lor de a plăti mai departe furnizorii (suntem în topul clasamentului, 54% din companii au probleme cu încasarea creanțelor). Sunt afectate și investițiile și noile angajări, în proporții mai mari decât mediile europene.
Este influențată și capacitatea de plată a creditelor și companiile românești apelează la alte surse de finanțare.
Aceste probleme de disciplină de plată afectează și activitatea operațională, de producție. Și aici suntem în fruntea clasamentului european. Este o problemă de risc sistemic.
După costul creditului nou suntem pe locul doi în UE. Ungaria este peste noi. Trebuie să ne uităm la marja față de dobânda interbancară, care este mai relevantă pentru cât de scump este un credit. Avem o marjă sub media europeană.
Deși, în termeni absoluți, costul unui credit nou în moneda locală pare destul de ridicat, marja față de dobânda interbancară este chiar și sub țări din zona euro.
Dacă discutăm de creditul în euro, costul este mai mare, dar marjele sunt semnificativ mai mici decât media europeană, deci noi avem o problemă de dobândă de referință, cumva. Avem o inflație mult mai mare și o primă de risc mult mai mare, ceea ce creează dobânzi destul de înalte.
Costul creditelor în euro este chiar mai mic și în termeni absoluți decât în unele state din Zona Euro și decât unele state care au un rating mai bun decât cel al României.
Rata ridicată de insolvențe și rata mică de recuperare creează probleme mari de acces la finanțare. În termeni tehnici crește ceea ce numim expected loss, pierderea așteptată pe cele două componente: probabilitate de default mai mare și o rată de recuperare mai mică.
Ratele de insolvență sunt mult peste mediile țărilor din jurul nostru. Rata de recuperare la noi, de 34%, este a doua cea mai mică, după cea a Greciei.
Slăbiciunile structurale din bilanțurile companiilor sunt subliniate și de rapoartele de stabilitate financiară ale BNR.
Găsim o statistică interesantă legată de necesarul de recapitalizare, pentru că multe companii au capital sub nivelul reglementat ( aproape 250.000 de „companii atipice”, cum le numește BNR).
Și 241.000 au activele mai mici decât datoriile. După orice definiție de bun simț, aceste companii sunt insolvente, totuși există, sunt așa numitele companii zombie.
BNR a calculat un necesar de recapitalizare, ca să se respecte minimul cerut de lege, de circa 14% din PIB, aproape 30 de miliarde de euro, din care 72% este la companiile mici (micro-întreprinderile). Așa înțelegem de ce companiile mici au acces dificil la finanțare.
Ceea ce ne mai diferențiază față de alte state europene, este proporția foarte mică a equity, a capitalurilor proprii în structura obligațiilor financiare, dar o finanțare mult mai mare de credit comercial și componenta de credite de la acționari, mult mai mare decât mediile europene.