joi

30 iunie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

7 iunie, 2022

Trecerea economiei românești la nivelul următor, într-unul din cele mai propice momente din economia europeană, are nevoie de mobilizarea tuturor resurselor financiare de care poate dispune România. Nu sunt puține soluțiile de atragere și mobilizare a capitalurilor.

CursDeGuvernare, prin Conferința organizată marți, 7 iunie, a încercat să facă un inventar al acestor resurse, adunând în jurul mesei de discuție unele din cele mai potrivite voci, care să arate direcțiile în care ar trebui să ne uităm:

alături de fondurile europene și de investițiile prin politici economice, alături de investitori străini în noile industrii iminente,
România se poate uita către internaționalizarea capitalului autohton – astfel încât Produsul Intern Brut să devină și Produs Național Brut – către legislația care să dezlege porțile Bursei de la București pentru micii investitori, către politicile de recapitalizare a IMM-urilor, către mecanismele de-a scoate la lumină din străinătate și din paradisurile fiscale banii scurși afară în 30 de ani, către fondurile de investiții și private equity care să revigoreze sănătatea, educația și sectoare esențiale funcționării economiei.


Mai jos – o privire asupra principalelor declarații ale fiecărui speaker – în zilele viitoare vom reveni cu prezentările punctuale, inclusiv în format video, a fiecărui slot de idei aduse pe masă de către participanți.

Declarațiile prticipanților:

  1. Marcel BOLOȘ, Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene 
  2. Florin SPĂTARU, Ministrul Economiei 
  3. Ionuț DUMITRU,  economist-şef, Raiffeisen Bank
  4. Iulian STANCIU, Președinte executiv, eMAG
  5. Radu HANGA, Președintele Consiliului de Administrație, Bursa de Valori București – BVB
  6. Gabriel BIRIȘ, Co Managing Partner, Biriș-Goran
  7. Iancu GUDA, Services Director, Coface Romania
  8. Felix PĂTRĂȘCANU, cofondator Fan Courier, leader de proiect RePatriot 
  9. Șerban SEMENIUC, Corporate Affairs Director, Regina Maria

Conferința a fost transmisă live – formatul video AICI-LINK.

***

Florin SPĂTARU, Ministrul Economiei: România are multe avantaje competitive pe care e timpul să le folosească

  • Este o temă importantă pentru economia României și pentru tranziția pe care România trebuie să o parcurgă. Dacă vorbim de sectoarele economice și capitalizarea României, ar trebui să vedem că, uitându-ne puțin pe statistici, 2017-2018-2020-2021, și probabil că vom vedea lucrul acesta și în anii următori, vom vedea o dinamică, o altă ierarhie, o altă structură a valorii adăugate brute în totalul producției. Și asta se datorează vitezei cu care economia europeană și economia românească trebuie să o aibă în capacitatea de adaptare la noile condiții economice.
  • Care ar fi sectoarele în care România trebuie să investească sau să atragă, astfel încât economia să devină performantă? N-ar trebui ca noi să deviem, și probabil că nu o vom face, de la direcțiile strategice pe care economia europeană le are în acest moment. Sunt cele 9 direcții strategice unde România poate avea un cuvânt major de spus în asigurarea sustenabilității ciclului economic.
  • Acum vorbim de sustenabilitate, nu mai vorbim de profitabilitate, nu mai vorbim de lanț de valoare, vorbim de sustenabilitate în întregul ecosistem. Și trebuie să ținem cont de faptul că România are câteva avantaje competitive incontestabile pe care poate că n-am fost atât de pragmatici în a le prezenta corespunzător, dar în acest moment, împreună cu cei din Comisia Europeană și cu celelalte state europene, putem să spunem că România are câteva zone în care poate deveni lider de piață.
  • Ne referim la zona prelucrătoare pentru că avem câteva sectoare industriale pe care România le poate promova corespunzător: vorbim de industria metalurgică, de industria aluminiului, de materii prime pe care România le produce la un nivel competitiv și care pot asigura piața unică europeană.
  • Pe de altă parte, vorbim de procesarea producției agricole pentru că de foarte mulți ani am preferat să devenim furnizori de materie primă și să investim ceva mai puțin în lanțurile de valoare într-o astfel de zonă. E o oportunitate în acest moment. Conflictul de la graniță ne arată tot mai clar că asigurarea plus valorii în producția agricolă, știind că suntem mari producători de grâu, de cereale, de floarea soarelui, aceste zone ar trebui să se găsească corespunzător atât în bugetele naționale cât și în fondurile europene și alocările de fonduri în perioada următoare.
  • De asemenea, avem câteva zone pe care România le-a explorat la un moment dat și în care n-am mai jucat un rol important la nivel european: vorbim de zona semiconductorilor sau de zona materiilor prime non-energetice. Am avut o industrie, am avut sectoare economice care au funcționat la un moment dat pe baza unor licențe sau pe baza unor exploatări, ținând cont de infrastructura pe care o avem în anii ’70-’80, dar acum putem să redevenim jucători majori în această piață.
  • Cum ar trebui să facem această finanțare? Care ar trebui să fie motorul asigurării finanțării din partea statului? Cu siguranță factorii de multiplicare. Multiplicatorul în întregul sistem trebuie să reprezinte cheia în baza căreia România să își aloce fondurile și să-și asigure recuperarea investiției. Factorul de multiplicare este un element important, dar pe de altă parte, trebuie să ținem cont că noi ca țară ne-am asumat niște obiective, de mediu, de decarbonizare, care de asemenea reprezintă factori importanți în direcționarea fondurilor către sectoarele economice. Din această perspectivă la Ministerul Economiei avem două strategii importante, strategia pe competitivitate și strategia pe economie circulară, care pot reprezenta baza dezvoltării economice și a direcționării acestor fonduri. Cred că e foarte important să transmitem acest semnal. Această strategie pe care fiecare minister o are și o promovează n-ar trebui să fie diferită de strategia de țară. Tocmai de aceea la Ministerul Economiei venim cu aceste proiecte, aceste propuneri, urmând ca ulterior să ne asigurăm că și în execuția bugetară 2021-2027 și atragerea fondurilor europene în perioada următoare vom aloca atenția și resursele necesare pentru aceste sectoare.
  • Strategia pe economie circulară, un prim draft, este în acest moment în transparență decizională. Avem acolo un fond relativ mic alocat, de două milioane de euro, pentru proiecte-pilot pe competitivitate.
  • Am reușit să aliniem două direcții principale. Există o strategie pentru economie circulară care a fost promovată la nivelul Secretariatului General al Guvernului, elaborată în ultima perioadă, la care Ministerul Economiei a venit cu câteva comentarii pentru că noi considerăm că această strategie pe economie circulară trebuie să fie una pragmatică, aplicată în funcție de realitatea economiei românești. Pentru asta, în cursul acestei luni, vom veni în transparență decizională, la fel, cu o strategie, cu un proiect, care are la fel, finanțare de două milioane de euro, pe anumite direcții de economie circulară. De asemenea, noi am făcut comentarii pe acea strategie și au fost adăugate obiective suplimentare.
  • Conform calendarului pe care ni l-am asumat, în luna septembrie, strategia pentru economia circulară ar urma să fie adoptată prin hotărâre de Guvern, urmând ca planul de implementare să fie finalizat până în mai 2023. Acolo, Ministerul Economiei va juca un rol important pentru că ni se pare normal să coordoneze această zonă.
  • România va produce baterii. Cum, cu cine? Să așteptăm puțin, să așteptăm ca anumite proiecte să fie concretizate. Pe de altă parte, trebuie să țineți cont de faptul că sunt două proiecte de tip IPCEI (Important Projects of Common European Interest, n.r.) la care România nu și-a declarat interesul. Au trecut pe lângă noi, pur și simplu. Într-o astfel de situație ar trebui să recuperăm din timpul pierdut și să venim cu un plan de atragere a acestor investitori în domeniul producției de baterii. Care este realitatea europeană în acest moment? Europa trebuie să își dezvolte producția de baterii pe o scară de la unu la 20. În 2030 vom avea nevoie de o capacitate de stocare de 20 de ori mai mare în domeniul bateriilor decât avem în acest moment.
  • Ținând cont că România are 28% din PIB în sectorul auto-motive, este normal că acest segment este extrem de important pentru noi. Ca și producția de semiconductori. Pentru asta avem în vedere anumite instrumente cu care să putem să atragem acești investitori, atât instrumente financiare, cât și accesul la informații care să poată să ducă la o decizie rapidă.
  • Pe de altă parte, săptămâna trecută am semnat un acord cu cei de la InnoEnergy care au experiență extraordinară în dezvoltarea competențelor în domeniul producției de baterii. Acolo sunt câteva Universități care vor lucra cu cei de la InnoEnergy pentru dezvoltarea acestor competențe astfel încât să putem să fim pregătiți nu doar din punct de vedere al infrastructurii, al resurselor financiare care ar putea fi alocate pentru astfel de proiecte, dar să fim pregătiți și cu capitalul uman pe care acești investitori ar putea să-l utilizeze într-un astfel de domeniu.
  • În ceea ce privește hidrogenul, în această zonă am avut discuții cu mari jucători din producția de hidrogen. Una dintre întrebările la care trebuie să răspundem este unde utilizăm acest hidrogen. Care este strategia industrială pe care România o are în a utiliza acest hidrogen și a-l pune la muncă pentru dezvoltarea economică. La Ministerul Economiei am avut sprijinul unor companii din domeniu care lucrează la nivel european într-o astfel de zonă și am avut discuții cu miniștrii Economiei din diverse țări sau landuri, cum e cazul Germaniei, pentru a putea defini niște obiective palpabile, viabile. O parte din aceste zone se referă tocmai la producția de oțel. Producția de oțel verde se face cu hidrogen verde. Vom începe să dezvoltăm la Ministerul Economiei, în coordonare cu Ministerul Energiei, aceste obiective și această strategie, care să poată fi încorporată într-o strategie unitară la nivelul țării. Lucrăm la un astfel de proiecte, suntem în fază inițială. Nu ne putem lăuda cu rezultate palpabile, să vă spunem unde am putea folosi o astfel de resursă, dar am înțeles acum care ar fi utilitatea și încercăm să venim cu proiecte pragmatice, care să se adreseze economiei românești și nu economiei în general.
  • Zilele trecute discutam de ce parteneriatele publice-private nu funcționează în România. Avem o legislație, avem direcții în cadrul ministerelor și totuși nu avem un proiect de succes. Ne-am declarat disponibilitatea la nivelul Ministerului Economiei să venim să înțelegem și să lucrăm cu sectorul privat, cu economia și să vedem ce putem să facem într-un astfel de domeniu. Înțeleg că și la nivelul Ministerului Finanțelor există această disponibilitate. Haideți să stăm împreună la masă și să vedem cum putem să punem în practică aceste proiecte care ar putea să genereze factori de multiplicare la un nivel la care nici nu ne-am putea închipui.

Marcel BOLOȘ, Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene: În perioadele de criză trebuie atrase toate granturile

  • Suntem într-o perioadă de criză în care această nevoie de capitalizare este mai mare ca oricând. Împreună cu colegii din minister, de multe ori am discutat care este forma cea mai bună de capitalizare și forma cea mai utilă de alocare a fondurilor pentru realizarea de investiții. Discuțiile noastre au mers către ideea că, în perioada de criză, mai ales că acum avem o criză a energie și o criză a războiului din Ucraina și anunțata criză alimentară – toate aceste argumente care au venit pe fondul crizelor ne conduc spre ideea nevoii de capitalizare, mai ales prin intermediul granturilor. Noi le-am implementat și le-am practicat în relația cu mediul de afaceri, mai ales prin acordarea de investiții care sunt necesare pentru mediul de afaceri în această perioadă.
  • Pe de altă parte, avem la dispoziție instrumentele financiare și nu ascund aici faptul că am avut aici o discuție foarte bună cu domnul Hanga în ceea ce privește listarea la bursă a companiilor românești. Noi în PNRR avem partea aceasta de sprijin financiar pentru companiile românești, în ceea ce privește suportarea cheltuielilor pentru listarea la bursă. Recent am semnat acordul de contribuție cu Fondul European de Investiții pentru a implementa investiții de tip equity, investiții în acțiuni pentru companiile care nu sunt listate la bursă, în valoare de 400 de milioane de euro.
  • În acest context, partea aceasta de capitalizare prin instrumentele financiare moderne care sunt viitorul pentru dezvoltarea mediului de afaceri și consolidarea competitivității economice pe piața europeană, pe de o parte avem instrumentele financiare pe care le-am menționat și pe de altă parte avem la dispoziție granturile. Noi suntem în curs de aprobare a vechiului apel de proiecte pe măsura 411.
  • Suntem în momentul de față în lucru cu acest Ghid al solicitantului (pentru componenta VII din PNRR, transformarea digitală, n.r.). Știu că este așteptat apelul de proiect de 500 de milioane de euro. Eu apreciez că în următoarele două luni, undeva în cursul lunii august, vom fi în măsură să punem în discuție acest ghid și să putem să operaționalizăm acest apel de proiecte care este mult așteptat.
  • Până atunci să știți că am deblocat apelul de proiecte și lista de proiecte de rezervă pe care o avem în Programul Operațional capital Uman, pentru competențe digitale pentru IMM-uri. Acolo au fost depuse 77 de proiecte cu o valoare de peste 60 de milioane de euro. Este un pas pe care l-am făcut recent. În pregătire avem Ghidul solicitantului pentru cele 500 de milioane de euro pe care intenționăm să le derulăm și să începem apelul de proiecte prin punerea în dezbatere și apoi prin lansarea apelului în cursul lunii august.
  • Din păcate, la preluarea mandatului, structura de operaționalizare era goală și acum ne-am chinuit să avem aprobată această structură, să fie operațională și să putem să lansăm apelul cât de curând posibil.
  • Până atunci să știți că mai pregătim schema de eficiență energetică pentru IMM-uri. Aceasta are o valoare de 400 de milioane de euro. Am finalizat draftul de Ghid al solicitantului. În curând va fi pus în dezbatere publică pentru a veni în sprijinul independenței energetice a IMM-urilor consumatoare de energie. Să le ajutăm să treacă cu bine peste această creștere a prețurilor la utilitățile publice. Mai pregătim Ghidul solicitantului pentru investiții în retehnologizare, procurare de echipamente pentru refacerea capacității de reziliență a IMM-urilor. Sunt pe politica de coeziune. Sunt noutăți care vin în sprijinul capitalizării IMM-urilor, pe componenta independenței energetice, pe componenta investițiilor în retehnologizare și pe ceea ce înseamnă digitalizare. Urmează o perioadă dinamică.
  • Actuala politică bugetară pe care o are România, aceea în care veniturile bugetului public reprezintă 24% din PIB, iar cheltuielile reprezintă 40% din PIB, nu cred că ne va duce într-o direcție bună, întrucât premisele pentru ceea ce înseamnă o datorie publică peste limitele noastre de îndatorare și disponiblitate de rambursare a acestor fonduri poate fi un semnal de alarmă.
  • Deficitul bugetar cu această politică bugetară nu poate fi ținut sub control. O recalibrare a sistemului fiscal va trebui făcută.
  • Partea de optimizare fiscală este o obligație pe care o avem prin PNRR și sigur că măsurile pot să îmbrace diverse forme. Eu am pus în discuție această politică fiscală pe care o avem în prezent și care generează aceste distorsiuni și dezechilibre macroeconomice, iar pentru ceea ce înseamnă optimizarea fiscală, cred că grupul de lucru care a fost constituit în curând o să facă cunoscute măsurile.
  • Nu cred că aceste măsuri vor fi introduse fără un dialog cu mediul de afaceri pentru că în momentul de față grupul de lucru analizează toate aceste componente ale recalibrării sistemului fiscal și a optimizării și în momentul în care aceste măsuri sunt stabilite și pachetul este limpede stabilit cred că va urma o perioadă în care vor fi supuse dezbaterii publice pentru că este firesc și cred că tot mediul de afaceri este conștient că această politică bugetară nu ne poate asigura sustenabilitate pe termen lung. Măsurile care vor fi propuse vor fi dezbătute cu mediul de afaceri.
  • Vă dau un exemplu din PNRR, unde avem investiții pe care vom fi nevoiți, poate, să le amânăm pentru că poate nu-și găsesc momentul implementării acum și e posibil să fie amânate ca să prioritizăm investițiile care sunt specifice acum, în perioadă de criză. Reprioritizarea unor investiții este necesară și în PNRR.
  • Eu zic să așteptăm aceste măsuri ale grupului de lucru care să fie discutate cu mediul de afaceri și să fie găsită cea mai bună soluție.

Ionuț DUMITRU,  economist-şef, Raiffeisen Bank: Problema finanțării e abia pe locul 5 printre problemele companiilor

  • Dacă ne uitam la evoluția creditelor către companii, care este componenta cea mai dinamică a creditării. Avem în momentul de față o rată de creștere de peste 20% an / an, care pare foarte înaltă dar vine după o perioadă destul de slabă în anii crizei financiare, după care cei ai pandemiei. În ultima perioadă creditarea a mai accelerat.
  • Trebuie spus, însă, că suntem la un nivel de intermediere financiară foarte scăzut, cel mai scăzut din Uniunea Europeană.
  • Celelalte componente ale creditării au avut și ele o evoluție destul de bună, dar mai ales în ultimele luni vedem o nevoie din ce în ce mai mare pentru capital de lucru pentru companii. Inflația mult mai mare se răsfrânge și într-o nevoie de capital de lucru mult mai înaltă.
  • Privitor la problemele întâmpinate în creditarea companiilor, am investigat două surse de date, dintre care una este sondajul pe care Banca Centrală Europeană îl face cu regularitate împreună cu Comisia Europeană.
  • Vedem că, atunci când companiile sunt întrebate care este cea mai importantă problemă cu care se confruntă, accesul la finanțare nu este nici pe departe cea mai importantă problemă, care este de fapt pe locul 5.
  • Principala problemă identificată de companii este găsirea clienților. A doua problemă importantă, care a crescut foarte mult  nu numai în românia ci în toate statele UE, este disponibilitatea forței calificate de muncă. A treia cea mai importantă problemă a companiilor sunt costurile de producție și a patra reglementările.
  • Abia pe locul 5, problema accesului la finanțare este indicată de 10,3% din companii și, față de mediile europene, suntem un pic mai sus, dar nu semnificativ mai sus. Dacă facem, însă, comparația cu alte state din jurul nostru, cu Bulgaria, Ungaria, sau cu Polonia, este bun pic mai mare procentul celor din  care indică accesul la finanțare ca o problemă importantă.
  • A doua sursă de date, mai cuprinzătoare – acoperă un sample mult mai larg de companii. Este un sondaj făcut de BNR, pe aproximativ 11.000 de companii, vom observa că, de asemenea, costurile de producție  sunt de departe cea mai importantă problemă, ca și disponibilitatea forței de muncă.
  • Competiția și găsirea clienților sunt, de asemenea, probleme importante, iar pe locul 5, accesul la finanțare este indicat de doar 15% din companii, față de 47% pentru care costurile de producție sunt problema cea mai importantă.
  • Trebuie precizat că BNR face diferența între companiile mari și companiile mai mici și diferența este notabilă atunci când discutăm de accesul la finanțare.
  • Spre exemplu, companiile mai mici, pentru IMM-uri costurile de producție sunt problema cea mai importantă, în timp ce pentru companiile mai mari problema cea mai importantă sunt costurile cu forța de muncă și disponibilitatea forței calificate de muncă.
  •  Diferența este destul de mare și în ce privește accesul la finanțare. Companiile mari indică această problemă doar în procent de 9%, care este destul de mică – aș spune. Companiile mici o identifică în procent de 16%.
  • Pare că accesul la finanțare este mult mai facil pentru companiile mari, în timp ce pentru companiile mici este o problemă mai mare.
  • Mai în detaliu, în sondajul Comisiei Europene, companiile spun că nu este relevant pentru ele creditul bancar, în timp ce companiile din România spun că impedimentul cel mai mare este dat de costurile prea mari ale creditului, într-o proporție de 23%. De asemenea, ne diferențiază față de alte state europene partea birocratică, documentația necesară pentru accesul la credite.
  • Privind sursele de finanțare pentru acoperirea nevoilor de  creștere a companiilor, companiile din România spun că creditul bancar este cel mai important într-o proporție de 45%, mult mai puțin decât media europeană de 65%.
  • Companiile din România sunt înclinate să apeleze la credite din alte surse, în primul rând – probabil, creditul comercial și acele credite de la acționari, care ne particularizează față de alte țări din Europa.
  • Una dintre problemele structurale în activitatea companiilor românești este lipsa de disciplină de plată, care pare a fi un fenomen generalizat. 22% din companiile din România spun că, în mod regulat, au probleme cu încasările. Facturile lor sunt plătite cu întârziere – capitol la care sunt mult peste media europeană.
  • Lucrul ăsta afectează în proporție foarte mare capacitatea lor de a plăti mai departe furnizorii (suntem în topul clasamentului, 54% din companii au probleme cu încasarea creanțelor). Sunt afectate și investițiile și noile angajări, în proporții mai mari decât mediile europene.
  • Este influențată și capacitatea de plată a creditelor și companiile românești apelează la alte surse de finanțare.
  • Aceste probleme de disciplină de plată afectează și activitatea operațională, de producție. Și aici suntem în fruntea clasamentului european. Este o problemă de risc sistemic.
  • După costul creditului nou suntem pe locul doi în UE. Ungaria este peste noi. Trebuie să ne uităm la marja față de dobânda interbancară, care este mai relevantă pentru cât de scump este un credit. Avem o marjă sub media europeană.
  • Deși, în termeni absoluți, costul unui credit nou în moneda locală pare destul de ridicat, marja față de dobânda interbancară este chiar și sub țări din zona euro.
  • Dacă discutăm de creditul în euro, costul este mai mare, dar marjele sunt semnificativ mai mici decât media europeană, deci noi avem o problemă de dobândă de referință, cumva. Avem o inflație mult mai mare și o primă de risc mult mai mare, ceea ce creează dobânzi destul de înalte.
  • Costul creditelor în euro este chiar mai mic și în termeni absoluți decât în unele state din Zona Euro și decât unele state care au un rating mai bun decât cel al României.
  • Rata ridicată de insolvențe și rata mică de recuperare creează probleme mari de acces la finanțare. În termeni tehnici crește ceea ce numim expected loss, pierderea așteptată pe cele două componente: probabilitate de default mai mare și o rată de recuperare mai mică.
  • Ratele de insolvență sunt mult peste mediile țărilor din jurul nostru. Rata de recuperare la noi, de 34%, este a doua cea mai mică, după cea a Greciei.
  • Slăbiciunile structurale din bilanțurile companiilor sunt subliniate și de rapoartele de stabilitate financiară ale BNR.
  • Găsim o statistică interesantă legată de necesarul de recapitalizare, pentru că multe companii au capital sub nivelul reglementat ( aproape 250.000 de „companii atipice”, cum le numește BNR).
  • Și 241.000 au activele mai mici decât datoriile. După orice definiție de bun simț, aceste companii sunt insolvente, totuși există, sunt așa numitele companii zombie.
  • BNR a calculat un necesar de recapitalizare, ca să se respecte minimul cerut de lege, de circa 14% din PIB, aproape 30 de miliarde de euro, din care 72% este la companiile mici (micro-întreprinderile). Așa înțelegem de ce companiile mici au acces dificil la finanțare.
  • Ceea ce ne mai diferențiază față de alte state europene, este proporția foarte mică a equity, a

Radu HANGA, Președintele CA al BVBBursa trebuie să fie o oglindă a economiei locale:

  • Cred că soluția este parteneriatul public-privat. Atunci când vorbești despre parteneriat public-privat și atunci când vorbești despre lucruri pe care le poate face împreună cu capitalul privat, cel mai important lucru este predictibilitatea, credibilitatea și abilitatea de a construi un proiect pe termen lung pentru că PPP-urile sunt în general pe proiecte mari de infrastructură care se derulează pe termen lung și care cer stabilitatea și predictibilitate.
  • Eu cred foarte mult în procesul nostru de creștere ca și țară. Companiile trebuie să parcurgă un anumit traseu. În primul rând trebuie să se dezvolte local, să aibă o masă pe care să se dezvolte, să-și construiască modelul de business, după care să aibă o platformă prin care să-l poată extindă la nivel regional. Mă bucur să văd că noi construim acum o istorie. Trebuie să fim conștienți de punctul din care am plecat ș să recunoaștem că am făcut pași mari ca și țară și vedem jucători precum eMAG, FAN Courier, Banca Transilvania, companii care au reușit crescând din mediul local să devină jucători importanți aici și să se extindă după aceea la nivel regional.
  • Ceea ce ne scoate pe noi în evidență dacă ne uităm în context regional este low-equity level – capitalizarea scăzută a companiilor românești. Dacă ne uităm la capacitatea de dezvoltare a companiilor locale, atât la nivel național, cât și la nivel de regiune, prin extindere, este foarte important ca ele să aibă acces la capital.
  • BVB este platforma care asigură finanțarea pentru companiile locale, este o platformă pe care pot să se dezvolte, pot să acceseze capital și să se extindă local și regional.
  • Pentru ca asta să se întâmple sunt importante două componente. În primul rând accesibilitatea, disponibilitatea capitalului și aici dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în România în ultimii zece ani vedem pe de o parte dezvoltând-se foarte frumos ecosistemul de venture capital, privat equity, zona de fonduri de investiții mai micuțe, mai dinamice care finanțează companii în afara pieței, aflate într-un stadiu incipient de dezvoltare. Vedem aici apărând jucători noi în fiecare an.
  • Vedem că inclusiv în PNRR este un buget, un fond de fonduri de 400 de milioane de euro, care va fi derulat prin intermediul Fondului European de Investiții și care va aloca capital către fonduri locale care vor deveni sursă de capital pentru companiile locale. Mă aștept ca trendul acesta de creștere a cantității de capital disponibil pentru piața locală să crească. Zona aceasta este zona de pre-IPO, zona de capital disponibil pentru companiile care nu merg către piața publică sau sunt înainte de a merge către piața publică.
  • Dacă ne uităm la aria companiilor aflate într-un stadiu mai avansat de dezvoltat, aici mă bucur să văd ce se întâmplă în jurul BVB. 2021, un an record din punct de vedere al companiilor listate, dacă ne uităm două componente sunt importante dacă vrem să măsurăm evoluția ei: interesul companiilor de a se lista și interesul investitorilor de a investi în companiile care se listează. Avem două măsuri: numărul de companii care vin și numărul de investitori. Dacă ne uităm la prima vedem an record în 2021, cu 23 de companii listate, peste 40 de emisiuni de obligațiuni în valoare de aproape două miliarde de euro, creșterea a fost semnificativă față de anii precedenți. Ca și număr de companii listate sau număr de obligațiuni am depășit totalul celor șase ani de dinainte. Vedem o creștere puternică a interesului companiilor de a veni către bursă. Pe partea de investitori vedem o evoluție foarte încurajatoare. Dacă în 2020 eram în zona a 60 de mii de investitori, la sfârșitul trimestrului întâi din 2022 ne apropiem de 90 de mii de investitori. Trendul de creștere este accelerat, între 5% și 10% în fiecare trimestru.
  • Un alt aspect important dat de creșterea numărului de investitori este creșterea vizibilității. Eu cred că lucrurile se leagă atunci când vorbești de finanțarea prin bursă. Pe de o parte este vorba despre acces la capital, dar și de poziționare. O companie care accesează o piață de capital devine o companie publică, mai vizibilă și aceasta o ajută nu doar din punct de vedere al accesului la capital, dar și din punct de vedere al poziționării, al promovării businessului. Te leagă mai bine de ecosistemul local. Îți dă vizibiltate, acces la media, te ajută să te dezvolți. Această vizibilitate este valabilă la nivel local, dar și internațional.
  • În urmă cu doi ani am fost promovați la statutul de piață emergentă de către FTSE Rusell și avem acum șase companii prezente în All Cap index și mai avem șase companii în indecele pentru Micro Cap.
  • Vedem evoluții bune din partea MSCI. Acolo încă suntem la statutul de piață de frontieră. Monitorizăm evoluțiile. Îndeplinim ca și piață toate criterii calitative pentru a fi promovați la statutul de piața emergentă. Începând cu trimestrul trecut avem și a treia companie, Romgaz, care îndeplinește criteriile de capitalizare cerute de Morgan Stanley. Independent de listarea Hidroelectrica, suntem aproape de momentul promovării la statutul de piață emergentă și de către Morgan Stanley. Uitându-ne la ceea ce se întâmplă în ultima perioadă legat de listarea Hidroelectrica prin vânzarea pachetului deținut de Fondul Proprietatea, credem că toate aceste lucruri ne aduc mult mai aproape de obiectivul acesta.
  • Deschide accesul companiilor românești către o altă categorie de investitori, către un pool mult mai semnificativ de capital. Nu se referă doar la BVB, promovarea la statutul de piață emergentă se va răsfrânge pozitiv asupra României, asupra percepției pe care investitorii o au asupra României ca piață.
  • Eu pun reflectorul pe partea de oportunități. Cred că în contextul global actual în care discutăm tot mai mult de localizare, de de-globalizare, de near-shoring, este foarte important că vedem lucrurile mișcându-se la noi. E foarte important să facem lucrurile să meargă mai bine la noi acasă.
  • Eu cred că accentul pe care îl punem pe educație financiare sau pe lipsa ei este unul dintre dezavantajele pe care le avem. Se promovează ideea că investiția pe piața de capital este ceva pentru care trebuie să te pregătești, trebuie să studiezi, investiția presupune riscuri. Se pune accentul pe cât de mult timp trebuie să îți aloci pentru a învăța. Pe de altă parte, dacă te uiți pe termen lung vezi că investiția simplă în acțiuni, aceea prin care replici un indice, faci o alocare pasivă în fiecare lună, istoria ne arată că generează randamente pe termen lung. Eu cred că ar fi mai util dacă ne-am concentra discursul pe a pune în evidență avantajele investiției. Investiția poate fi simplă.
  • Eu cred că ne-ar ajuta dacă ne-am simplifica discursul, dacă am spune că investiția la Bursă poate fi simplă. Altfel, oamenii vor spune că e complicat, că trebuie să ia să studieze companii, multiplii, să facă un doctorat în economie. Pe de altă parte pot să investesc în criptomonede, unde sunt atâția băieți care îmi spun că se dublează banii într-un an, doi. Pe termen lung va fi păgubos.
  • Ce e important pentru bursă este să fie o imagine, o replică a economiei locale. Ei își doresc să aibă o paletă cât mai largă de oportunități de investiții și care să reflecte până la urmă cât mai bine sectoarele care se mișcă, sectoarele importante.
  • Noi le putem arăta antreprenorilor cu ce poate ajuta piața de capital creșterea, dezvoltarea unei companii. Avem 23 de companii care s-au listat anul trecut. Avem 10 companii care s-au listat anul acesta. Avem șapte companii de tehnologie care s-au listat. Vedem zona de agricultură venind către bursă. Vedem companiile că apreciază nu doar accesul la capital ci imaginea pe care o creează bursa. Bursa are la rândul ei o imagine bună datorită companiilor listate deja.
  • S-a adunat lichiditate în România, sunt bani disponibili pentru a face investiții. Depozitele au crescut cu 10% pe an în ultimii ani. Capitalul e mult mai accesibil și avantajele bursei sunt percepute tot mai mult.

Iancu GUDA, Services Director, Coface Romania: Doar 2 din 10 companii sunt bancabile, creditul comercial poate dezechilibra economia

  • O radiografie a tuturor companiilor din România, nu un eșantion, arată că două din zece sunt bancabile. 67% din companiile care depun situații financiare au o cifră de afaceri. Dintre acestea, 33% au o îndatorare de peste 100% și 12% au datorii care depășesc 80% din active. Dacă ne uităm doar la companiile care au o îndatorare sub 80%, care arată că au un spațiu de finanțare adițională, rămânem cu 55%. Deci din a doua felie rămânem cu 55%. Dintre acestea, 82% au profit operațional. Dintre cele care au profit operațional pozitiv, vedem că 38% au un nivel al datoriilor care depășește EBITDA pragul de șase, EBITDA fiind pragul rezultat din exploatare plus amortizare, prag peste care orice carte îți spune că este foarte puțin probabil să fi bancabil, să primești finanțare. Rezultă că 18% din companiile active în România au șansa unui credit.
  • 21% din companii au primit finanțare prin IMM Invest deci am fost pe acolo. Din păcate, aceasta este realitatea. Sigur că bancabilitatea se și creează, mai ales când ești un startup, dar aceasta se bazează pe alte elemente de convingere, scalarea, tehnologia, echipa și diferențierea față de concurență. Dacă ne uităm la cifre, la cum arată situațiile financiare ale companiilor, două din zece obțin finanțare.
  • De unde obțin totuși finanțare dacă nu de la bănci? La fiecare un leu de la bancă, o companie ia trei lei și jumătate de la partenerii de afaceri (prin creanțe, n.r.) și acesta crește riscul sistemic al interdependenței între companii. Creditul furnizor, comercial este dat mult mai relaxat, fără o rigoare de analiză, așa cum se uită băncile. Deloc întâmplător, suntem campioni la insolvențe în regiune.
  • Ce se află în spatele acestor evoluții? Aș vrea să fac un zoom in pe anul 2020 față de 2019. Am luat România SRL și vedem câteva urme lăsate de primul an de pandemie. Capitalizarea a scăzut într-un singur an cu șase puncte procentuale raportat la active, capitalurile proprii raportate la active au fost de 22% față de 28% în 2019. Creșterea datoriilor pe termen scurt. Aici a contat mult IMM Invest, finanțarea luată de la bănci cu garanții de stat. Ponderea activelor fixe în total active, 41% față de 48% în 2019 – mai puține proiecte de investiții, România crește pe consum, iar în bilanț asta înseamna capital de lucru și nu active corporale/ necorporale. Noi creștem pe creanțe, stocuri, furnizori și ceva bănci și mai puțin capitaluri. Mai mult cu banii altora, rostogolind datoriile la plată. Ceea ce creează expunerea pe riscul pe întârziere. Mai avem și acest capital de lucru negativ: raportul dintre active circulante și datorii pe termen scurt, care arată o dependență de rostogolirea datoriilor. Cu alte cuvinte, dacă se oprește muzica, dacă apa se retrage, împăratul nu prea este îmbrăcat. Firmele în România dacă își încasează creanțele, își vând stocurile, cu banii pe care îi iau nu își pot plăti datoriile pe termen scurt. Gradul de acoperire este 92%. Depindem de rostogolirea acestor datorii.
  • 60% din companiile active astăzi s-au înființat după 2010, este enorm. O parte din ele sunt și companii insolvente în trecut. Avem doar 14% din companii înființate înainte de anul 2000 și în medie, o companie are o activitate de zece ani, ceea ce pentru o economie deschisă de 30 de ani este o durată foarte mică. Mă așteptăm la o mediană de 15 ani.
  • Ce se întâmplă cu aceste microîntreprinderi care în România reprezintă 94% din companiile active, cu venituri de sub un milion de euro, ce fac ele? În ce măsură fiscalizarea reflectă realitatea? Sunt foarte multe companii înființate în ultimul deceniu și PFA-uri, enorm de multe, 885 de mii de SRL-uri, dar dacă ne uităm la cifre, doar 500 de mii mai sunt în viață, iar doar 350 de mii raportează venituri. Din acestea 90% au venituri mai mici de 100.000 de euro pe an.
  • Dacă ne uităm la numărul de angajați, reiese că 60% din toate companiile active în România au zero sau un angajat, iar multe dintre ele sunt înființate, în special, în ultimii cinci ani. Oare ce s-a întâmplat în ultimii cinci ani, mai exact în 2016? impozit pe divident 5%, foarte mică taxa pe capital. impozit pe muncă foarte mare, contribuții sociale și impozite.
  • 94% din companiile active în România sunt microîntreprinderi, plătesc 1% impozit. Numărul de angajați din România a rămas la patru milioane, cifra de afaceri a companiilor active în România aproape că s-a dublat, PIB-ul s-a dublat. S-a creat valoare, rulaj comercial, business. Și totuși numărul de angajați raportat de toate companiile din România în ultimul deceniu, mă refer la sectorul non-public, a rămas la patru milioane.
  • Avem taxe mari pe muncă, taxe mici pe capital. Sunt convins că este foarte multă externalizare a forței de muncă pe contracte de PFA și microîntreprinderi ilegale, companii dependente de relația cu contractorul, fostul angajator și este o evaziune fiscală foarte ridicată.
  • Lucrez la un studiu în care să cuantific care este impactul evaziunii fiscale pe externalizarea forței de muncă. Am lucrat deja la aceste cifre și primele rezultate îmi indică 11 miliarde de lei taxe neplătite, optimizare ilegală care este de două ori mai mare decât ”taxa de solidaritate” – suprataxarea companiilor mari.
  • Cred că este important să trecem de la măsuri pe măsuri pe termen scurt care tratează efectele la măsuri pe termen lung care rezolvă cauza. În orice subiect să gândim pe termen lung și să gândim sustenabil. Dacă încercăm să rezolvăm probleme economice… scumpiri la gaze cu plafonări în loc să exploatăm, să extragem gazele din Marea Neagră; ajutarea segmentului vulnerabil doar cu vouchere în loc să stimulăm creșterea veniturilor, nu să le descurajăm prin impozit progresiv, de exemplu.
  • În loc să creștem pătura de mijloc – ați văzut un mediu de afaceri foarte segmentat, disproporționat – companiile mari care ar urma să fie supuse unei taxe de solidaritate contribuie deja cu 36% în rulaje 32% în taxe. Să-i pedepsim pe cei care deja contribuie cel mai mult pentru că nu suntem capabili să rezolvăm alte probleme, vezi TVA, aparatul public supradimensionat, traficul ilicit (locul șase în UE pe tutun), scannere la vamă care nu sunt funcționale, digitalizare care se face din vorbe nu din fapte, irigații care nu acoperă decât 10% din suprafață agricolă. Fără investiții, fără investiții pe termen lung, nu putem vorbi de sustenabilate și sper că toate acestea se vor așeza și pe o reformă fiscală.
  • Dacă nu intervenim chirurgical precum un doctor care extirpă cancerul din economia românească, nu facem altceva decât să pansăm și rana sub pansament de agravează, se adâncește și când ridicăm pansamentul poate o să fie de nevindecat. Avem și o oportunitate unică, PNRR. Sper ca toate aceste măsuri să fie reforme, nu ordonanțe.

Iulian STANCIU, Președinte executiv, eMAGcompanie internaționalizată e un asset, un bun al României peste hotare

  • ivi.
  • Fiind mai productivi, oamenii au reușit să facă mai multe lucruri, să producă valoare și să scadă costurile, să ne permitem salarii mai mari, prețuri mai bune la clienți și o profitabilitate mai bună. Deci digitalizarea din spate te ajută să fii mai productiv și un serviciu mai bun.

Felix PĂTRĂȘCANU, Cofondator Fan Courier, leader de proiect RePatriot: Guvernul ar putea prelua ideea proiectului RePatriot – românii s-ar putea întoarce pentru a investi

  • Vorbim despre Diasporă și nici nu știm câți om fi pe afară, 5, 7 milioane, iată iun lucru care nu ne face onoare, că nu știm exact numărul românilor de afară.
  • S-a făcut acest proiect RePatriot la Romanian Business Leaders, acum 7 ani, ca să facem această punte între românii din această țară și românii de afară.
  • Am început cu conferințe și să-i cunoaștem pe cei de afară. Ducându-mă la ei în țările de adopție, mi-am dat seama că acei oameni au avut un simț foarte antreprenorial, plecând așa și lăsând totul și luând-o de la zero. E ca și cum ai începe o companie.
  • Unii dintre ei chiar au reușit să facă lucruri extraordinare acolo. Și iată că lucrurile făcute acolo, ca angajați, în alte cazuri și prin antreprenoriat, au reușit să facă remitențe destul de mari în țară. Ajungem să vorbim despre diasporă din punct de vedere al banilor trimiși în țară, să vedem dacă putem să-i repatriem, căci ăsta a fost primul nostru gând.
  • Când am început proiectul ăsta, am zis hai să aducem cât mai mulți români în țară. Pe parcurs lucrurile s-au mai schimbat, pentru că este cam greu să aduci acasă niște familii care trăiesc de 20, 25 de ani în țările lor de adopție, care și-au făcut un rost acolo, cu copii – mulți dintre ei și așa mai departe.
  • Totuși ar trebui să existe niște legături și niște punți între ei și România și asta încercăm în momentul de față. Este adevărat, cu foarte puțin succes, cu niște oameni care s-au întors și care fac business,  iar unii care au făcut ceva bani, au început să investească și în România.
  • Căci, de fapt asta era cea mai recentă discuție. Le-am spus că dacă vreți să faceți ceva bani, e drept, puteți să-i faceți oriunde, dar uitați-vă în primul rând la țara natală, pentru că și aici sunt foarte multe oportunități.
  • Principala frază pe care le-o spun: România are foarte multe oportunități pentru că România are foarte multe lipsuri. Zic de mult timp fraza asta, sper că peste 5 ani să nu o mai zic, niciodată, gândindu-mă că România își va acoperi lipsurile.
  • Să ne uităm un pic la cifrele Eurostat pe 2019, când diaspora a trimis în țară 7,3 miliarde de euro. În 2020 suma a scăzut la 6,7 miliarde de euro.  În 2021 au trimis doar prin Revolut 316 milioane.
  • Sunt câteva zeci de miliarde de-a lungul anilor, de la intrarea în UE, până în prezent, bani care au intrat în economia românească și pe care au ajutat-o în vremurile de criză.
  • Apropo, la nivel micro, un prieten din Panciu îmi spune că sezonalitatea business-ului (are o firmă de făcut ferestre din PVC) este august și restul anului. Adică în august vin „italienii” acasă. Căci ăștia săracii de ei nu sunt nici italieni, că acolo li se spune stranieri, și nu mai sunt nici români, că aici li se spune „italieni”.
  • Așa cum spunea și Iancu, banii ăștia care au venit, s-au dus din păcate „în cărămizi”. I-am întrebat pe unii care și-au făcut case în satul meu din Vrancea, cu 250.000 de euro, cât speră să ia pe ele. Cine să cumpere acolo o casă cu 300.000 – 350.000 ca să iasă în câștig?!
  • Și atunci, discuțiile noastre cu ei au fost: gândiți-vă foarte atent că, dacă ați strâns 50.000 – 100.000 de euro, să-i duceți într-un business, să faceți ceva business aici, mai ales că  ei au o posibilitate extraordinar de mare de a cunoaște două piețe. O dată România, unde s-au născut și obiceiurile de cumpărare din țările unde sunt.
  • Mă refer la agricultură și, mai ales, la întoarcerea micilor meseriași, de care noi avem o criză acută, și care ar putea investi aici în mici business-uri care ar crește local.
  • Pe noi ne interesează revenirea românilor în țară prin antreprenoriat. Ei pot aduce mult know-how, lucruri foarte bine făcute acolo, în niște companii vechi, pot aduce reprezentanțe ale unor firme de acolo.
  • Mai este un lucru la care eu țin foarte mult: mentalitatea cu care acești oameni pot reveni în țară. Ei au văzut acolo niște bune practici,  sociale de civilizație care funcționează altfel în țările de adopție. Această mentalitate adusă la noi ar schimba foarte, foarte mult lucrurile.
  • Am spus că ei au nu numai un rol economic, de a veni cu bani în țară, ci și unul social, cu care pot fi atrași aici.
  • Acuma, slavă Cerului, și guvernul actual salută diaspora, iată a fost ziua românilor de pretutindeni, puterile statului i-au salutat. Ei au nevoie de lucrul ăsta, ne-au spus că nu mai sunt băgați în seamă.
  • Au făcut foarte mult rău unele cuvinte aruncate de anumiți politicieni de-a lungul timpului, care nu i-au mai scos din căpșunari și mult mai rău de atât.
  • Dar iată că, în momentul de față, lucrurile s-au schimbat cât de cât și a mai existat și acel program start-up diaspora, care a adus un număr de antreprenori din străinătate în România și au investit. Este adevărat foarte mult pe zona de turism.
  • Într-adevăr sunt puțini. Nu putem spune că a fost o revenire în forță, dar noi trebuie să ținem legătura cu acești oameni, ei pot schimba fața României.
  • Atenție, au schimbat-o în momentele în care au fost alegeri în România (știm cum a fost ales ultima oară președintele).
  • Cred că acest proiect ar trebui să fie privit mai cu atenție de către guvern și ar trebui chiar preluat. Iată Romanian Business Leaders și alte organizații de afaceri vin cu proiecte foarte interesante, care ar trebui luate sub aripa guvernului, și mers mai departe cu ele, care se plâng că nu au proiecte. Au un impact dovedit. Nu ne gândim că fim noi „proprietarii”  acestor proiecte. Le-am dona, fiind și noi aproape, totodată, iar guvernul să le păstorească și să facă bine țării ăsteia.

Șerban SEMENIUC, Corporate Affairs Director, Regina Maria: În PNRR și-au găsit loc cărămizile, nu și programele de sănătate

  • Noi încă nu ne găsim foarte bine locul în mintea legiuitorului și în abordarea lui. Pe de o parte, avem arii pe care le gestionăm în integralitate, cum este de exemplu dializa sau stomatologie, există arii în care ponderea zonei private este limitată, cum sunt spitalele, unde nu depășim cred 15%.
  • Cu toate acestea, sistemul privat a trecut peste două crize, am ieșit destul de puternici. Uitându-mă la industrie prin toate tranzacțiile pe care le-am reușit sau nu le-am reușit în ultimii zece ani, raportat la tema discuției de astăzi, sistemul a folosit toate variantele posibile de finanțare. Cele mai multe sunt variantele bancare, creditele antreprenorului, dar există și bonduri, există și bursă, există și fonduri de investiții locale, internaționale, mai mici, mai mari. Există un amalgam de modalități de finanțare și în bună parte, industria este o industrie bancabilă. Ce nu avem și nu putem spune că am folosit aceste alternative de finanțare, avem fonduri europene extrem de puține, nu avem parteneriate publice-private și la PNRR n-am fost chemați la discuții. Zona privată este total exclusă. La Sănătate, PNRR vizează acele cărămizi și mai puțin programele de sănătate, zona de digitalizare.
  • Mulți furnizori privați au crescut pe baza abonamentelor plătite de clienți. Toți jucătorii și-au creat diverse structuri de abonamente care le asigură o finanțare constantă, un flux constant de lichiditate și de clientelă. În felul acesta, noi finanțându-ne și activitatea și dezvoltarea ulterioară, ne-am uitat și în afară și încercăm să explicăm legiuitorului că finanțarea sănătății vine preponderent din zona publică. Nu există țară în UE care să se bazeze exclusiv sau predominant pe finanțarea privată. Instrumente private cum sunt abonamentul, asigurarea sunt foarte bune, ajută, degrevează zona publică, dar nu o pot înlocui.
  • Am vrea să știm dacă ar fi posibil ca marii jucători să preia din fondurile pe care statul nu a fost capabil să le consume. Și în exercițiul bugetar anterior am lăsat pe masă bani la Bruxelles. Dacă entitățile mari din zona sanitară privată ar fi fost acceptate ca potențial beneficiar al acestor fonduri, am fi putut aduce acești bani în România.
  • Noi avem fonduri de investiții în spate de mulți ani și cum ne-au capitalizat ei a fost prin a nu ne lua profitul. Nu avem împrumuturi de la acționari. Toată finanțarea noastră vine pe zona bancară și vine din toate dividendele pe care nu le-am dat în ultimii 12 ani. Din tot ce am produs, am investit tot, în jur de 20 de milioane de euro, parțial în zona de greenfield, parțial în zona de M&A. Am investit în calitate, în obținerea de acreditări internaționale, în centrele de excelență, în trainingul oamenilor și în educația permanentă a medicilor și a asistentelor. Avem o mare deficiență de personal. Au plecat medicii, dar avem o problemă mai mare în zona asistentelor medicale. Există și investiții în roboți, în infrastructură, în tehnică nouă, în digitalizare, dar toate concordă spre a acorda servicii medicale de înaltă calitate.
  • Poate de aceea nu colaborăm cu mediul public. Suntem simțiți ca o concurență. Noi nu concurăm. Acolo unde statul nu poate să ofere servicii, putem noi și invers. E o chestiune de decontare. Până la urmă nu contează cine oferă serviciul, eu clinică privată sau spitalul universitar. Serviciul urmează pacientul, banul urmează pacientul. Sunt niște principii vechi. Le tot spunem, dar avem o problemă cu implementarea.
  • Am deschis o facultate pentru asistenți medicali în colaborare cu Coventry. E o investiție mare, pe termen lung, încă suntem în zona incipientă. Anul acesta strângem a treia generație de viitori studenți. E greu, nu neaparat din cauza costurilor, dar e greu pentru că fiind în colaborare cu o instituție din UK trebuie să asigurăm predarea și practica în limba engleză.

Gabriel BIRIȘ, Co Managing Partner, Biriș-GoranNu se dorește să se vorbească serios despre declararea și impozitarea banilor ascunși

  • O să abordez acest subiect al finanțării dezvoltării dintr-o perspectivă diferită, care implică atât asigurarea finanțării deficitului care vedem că în momentul de față începe să nască monștrii, dar și din perspectiva creării condițiilor pentru a pune banii românilor, mai mult sau mai puțin la vedere acum, la lucru pentru finanțarea economiei românești.
  • Aceste idei nu sunt noi. Eu am avut o tentativă și în 2016 când am fost secretar de stat de a le include în acel proiect de OUG care a ieșit cumva în spațiul public înainte să fie pregătit pentru lansare, dar și în studiul Consiliului Fiscal la care am participat.
  • Prima idee care cred că trebuie să aibă mai multă atenție este implementarea în România a unui anumit tip de legislație fiscală pe care nu o avem. Statele mai deștepte decât noi au introdus reglementări, pe lângă prețurile de transfer și cele cunoscute, care să facă inutilă ascunderea sumelor prin paradisuri fiscale. Noi în momentul de față nu avem nicio obligație pentru cineva care și-a acumulat acolo profituri nete, nu avem nicio obligație de a le declara și impozita în România, chiar dacă beneficiarul final al firmei respective este beneficiar român. Acest lucru se poate face foarte ușor prin asimilarea sumelor nedistribuite acolo. Nu s-a dorit și încă nu se dorește să se vorbească serios despre acest subiect care este un subiect foarte cunoscut și multe state îl au implementat. Greu de înțeles de ce noi nu vrem.
  • Un al doilea subiect pe care mi l-aș dori să-l vedem într-o dezbatere serioasă este mult discutata impozitare a averilor ce nu pot fi justificate. Nu vorbesc despre impozitarea marilor averi, că cele mai multe averi sunt deja impozitate. Noi am introdus în 2011 la presiunea FMI o legislație privind controlul marilor averi, adică verificările fiscale prin intermediul metodelor indirecte de control. La vremea respectivă am atras atenția că modul în care a fost implementată această legislație parcă a fost gândit să nu poată fi aplicată, să nu fie eficientă. Metodele de control indirect spun că dacă ești selectat pentru control, la începutul controlului depui o declarație de patrimoniu, după care Fiscul îți verifică în funcție de cheltuieli și de venituri variația patrimoniului și dacă apar diferențe la sfârșitul perioadei de control îți emite o decizie de impunere. Ca să poți să faci comparații ai nevoie de un sistem de referințe. Nu s-a dorit la vremea respectivă introducerea unui sistem de referință care ar fi trebuit să fie exact documentul cu care începe controlul. În primii cinci ani de zile fuseseră emise șase decizii de impunere de către o echipă de inspecție care depășea 100 de oameni. Complet ineficient.
  • Al doilea aspect al acelei reglementări a fost cu privire la ce face Fiscul dacă identifică sume ce nu pot fi justificate. Emite o decizie de impunere cu cota unică, atunci 16%, acum 10%. Care e mesajul? Hoțul neprins e negustor cinstit și hoțul prins plătește ca ăla cinstit. Chestiunea asta nu are cum să facă bine sănătății mediului de afaceri din România. În momentul în care cea mai mare parte a contribuabililor își plătesc toate impozitele, contribuțiile, conform legii și o altă parte care le face concurență neloială acumulează sume neimpozitate, nu ne ajută deloc.
  • Cred că ar trebui să discutăm foarte serios de aceste două idei care pe de o parte să scoată la lumină bani care acum sunt underground prin introducerea de reguli cu focus pe beneficiarul final și în același timp reglementarea într-un mod eficient care să scoată la lumină sumele care acum sunt ascunse, dar să nu transforme o astfel de măsură într-o vânătoare de vrăjitoare. T zero ar însemna declarație inițială de patrimoniu pentru toți românii care cântăresc peste un anumit nivel, în 2016 am propus un milion de euro, o perioadă de conformare voluntară în care oamenii să-și facă socoteala, să vadă dacă nu cumva au uitat ceva și să plătească voluntar cât le-ar cere acum ANAF-ul dacă iar prinde. Dar apoi să nu facem ca în Italia, cu trei amnistii în trei ani, să prevenim acumularea de astfel de sume prin evaziune prin introducerea unei cote de impunere penalizatoare, 75% am propus atunci.
  • Depinde și de noi să punem presiune pe legiuitor, pe Guvern, să ne ajute să normalizăm lucrurile și să asigurăm nu numai finanțarea economiei, dar și strângerea unor resurse la buget care acum sunt complet insuficiente.
  • Problema noastră cu optimizările vine din faptul că în România sarcina fiscală nu mai este așezată în funcție de cât câștigăm, ci în funcție de cât câștigăm sau cine suntem. Ai 43% pe venituri din salarii dacă n-ai scutiri, în schimb ai 2% pe veniturile din PFA, IT, pe normă de venit.
  • Ce spunem noi în acel studiu (realizat în coordonarea Consiliului Fiscal, n.r.) este că ar trebui să ne întoarcem la principii și la Constituție și anume sarcina fiscală să fie așezată exclusiv în funcție de cât câștigăm și atunci nu mai putem vorbi de optimizări.
Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

***

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. Intr-o democratie reala, UN POLITICIAN DE ELITA (model) necesar unei societati moderne bazate pe cunoastere, trebuie sa fie un intelept, sa priveasca particularul prin prisma generalului si intr-un acelasi elan de gindire sa cuprinda deopotriva abstractul si concretul. Trebuie sa vada prezentul in lumina trecutului, pentru scopuri situate in viitor. Nici o parte a naturii umane sau a institutiilor omenesti nu trebuie sa-i scape cu totul din vedere. El trebuie sa fie dezinteresat si in acelasi timp sa vizeze un scop; sa fie distant si incoruptibil dar cu picioarele pe pamint ca un om de stiinta.(Indivizi cu discernamintul afectat, incompetentii si cei cu instincte de rechin nu au ce cauta in politica sau viata publica).
    Un popor nu se poate dezvolta fara a avea propriile modele de oameni valorosi a caror exemplu sa le fie urmat sau care sa constituie seva de unde sa se hraneasca spiritual. Lipsa unor asemenea valori sau principii inseamna dezradacinare si apoi pieirea neamului respectiv. Din acest punct de vedere politica romaneasca postcomunista are o manifestare nefasta.
    POLITRUCI TRADATORI de dupa 1989 sunt GROPARII ROMANIEI au distrus viitorul unui neam ce dainuie de mii de ani……….

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Un răspuns

  1. Intr-o democratie reala, UN POLITICIAN DE ELITA (model) necesar unei societati moderne bazate pe cunoastere, trebuie sa fie un intelept, sa priveasca particularul prin prisma generalului si intr-un acelasi elan de gindire sa cuprinda deopotriva abstractul si concretul. Trebuie sa vada prezentul in lumina trecutului, pentru scopuri situate in viitor. Nici o parte a naturii umane sau a institutiilor omenesti nu trebuie sa-i scape cu totul din vedere. El trebuie sa fie dezinteresat si in acelasi timp sa vizeze un scop; sa fie distant si incoruptibil dar cu picioarele pe pamint ca un om de stiinta.(Indivizi cu discernamintul afectat, incompetentii si cei cu instincte de rechin nu au ce cauta in politica sau viata publica).
    Un popor nu se poate dezvolta fara a avea propriile modele de oameni valorosi a caror exemplu sa le fie urmat sau care sa constituie seva de unde sa se hraneasca spiritual. Lipsa unor asemenea valori sau principii inseamna dezradacinare si apoi pieirea neamului respectiv. Din acest punct de vedere politica romaneasca postcomunista are o manifestare nefasta.
    POLITRUCI TRADATORI de dupa 1989 sunt GROPARII ROMANIEI au distrus viitorul unui neam ce dainuie de mii de ani……….

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Consumatorii români aveau, la nivelul anului 2021, o paritate a puterii de cumpărare de 55,5% din media europeană, procent identic cu cel din 2020, cel mai redus de...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: