Ecosistemul companiilor românești se finanțează într-un mod foarte rudimentar, încă departe de optimizarea și predictibilitatea necesare susținerii dezvoltării – rezultă din datele prezentate de Florian Neagu, director adjunct al Direcției de Stabilitate Financiară din cadrul Băncii Naționale a României (BNR), marți, în cadrul conferinței ”Banii României producătoare – finanțarea economiei private”, organizată de CursDeGuvernare.
Doar 8% din pasivul companiilor este reprezentat de creditele bancare, creditul comercial (amânarea la plată a facturilor) fiind de departe sursa de finanțare, alături de capitalurile proprii.
Lucrurile nu se opresc, însă aici: programele guvernamentale adoptate în contextul pandemiei și continuate în urma izbucnirii războiului din Ucraina au sprijinit considerabil accesul la finanțare al companiilor din România, dar calitatea finanțărilor lasă de dorit: firmele beneficiare generează o valoare adăugată scăzută, iar creditele accesate au satisfăcut nevoi de lichiditate, nu au fost direcționate către proiecte de investiții.
În cele ce urmează, vom prezenta tabloul finanțării ecosistemului de afaceri din România – pornind în sens invers, de la programele guvernamentale, specifice anilor de criză care au început cu pandemia – mergând spre schemele rudimentare de capitalizare a companiilor, specifice mediului de business care nu are acces la aceste programe. Cât, de unde, pentru ce:
***
”Stocul de asemenea credite care au în spate garanții sau programe guvernamentale este semnificativ, a ajuns la aproape 30 de miliarde de lei, iar ca flux, aproape jumătate din creditele date în ultimul an, de exemplu, reprezintă credite acordate prin asemenea programe”, a declarat Florian Neagu, director adjunct al Direcției de Stabilitate Financiară din cadrul Băncii Naționale a României (BNR), marți, în cadrul conferinței ”Banii României producătoare – finanțarea economiei private”, organizată de CursdeGuvernare.
În ceea ce privește tipul de companii care au accesat astfel de finanțări în ultimul an, cele mai multe, de departe, au fost firmele care prestează servicii cu un grad de cunoaștere mai slab sau firme care generează valoare adăugată mai scăzută, cele din low-tech și medium-low-tech. Situația este aceeași la nivelul întregului sistem: băncile finanțează în special firmele din sectoarele care produc valoare adăugată mai scăzută și cu putere inovativă mai redusă.
Stocul de credite garantate de stat acordate companiilor nefinanciare, după criteriul tehnologic
1 Programele guvernamentale. E nevoie să fie croite în funcție de obiectivele unei politici industriale
Florian Neagu consideră că deși impactul acestor programe guvernamentale este pozitiv, în sensul că au dus la o creștere substanțială a creditării, dar ideal ar fi fost dacă s-ar fi mulat pe obiectivele unei politici industriale.
”Considerăm că programele guvernamentale care sprijină finanțarea companiilor sunt bune, dar ar fi bine să fie mai bine croite, în funcție de ce îți propui să dezvolți. Ar fi fost la fel de bine dacă ar fi existat o politică industrială care să orienteze perspectiva autorităților și să orienteze o viziune de dezvoltare a țării”, a explicat directorul BNR.
De asemenea, având în vedere vulnerabilitățile macroeconomice ale României, în special deficitul de cont curent rezultat din dezechilibrul substanțial al balanței comercial, ar fi de dorit ca finanțările să se ducă spre companiile exportatoare. Cifrele arată însă că în majoritate covârșitoare creditul merge către firme neimplicate în comerțul exterior.
Stocul de credite garantate de stat acordate companiilor nefinanciare, în funcție de implicarea în activități de comerț exterior
2 Supraviețuire, nu dezvoltare
Un alt aspect important în privind finanțărilor prin garanții guvernamentale este că o pondere semnificativă s-a dus către credite de trezorerie, respectiv pentru credite de capital de lucru, necesar satisfacerii cerințelor de lichiditate.
Rolul finanțării pentru investiții, pentru dezvoltare este mai mult decât modest.
Stocul de credite garantate de stat acordate companiilor nefinanciare, după tipul creditului
”Vedem o îmbunătățire a accesului la finanțare a firmelor, dar gradul de capitalizare, deficitul de capitalizare rămâne cronic și prin urmare și gradul de bancarizare al firmelor din România rămâne mai modest, iar calitatea finanțării, atât prin programe guvernamentale cât și oferită de bănci, vedem spațiu semnificativ de îmbunătățire”, a comentat Florian Neagu.
3 Bancabilitatea și problema creditării
Peste 70% din portofoliul de credite date firmelor de către băncile din România a mers către companiile cu capital autohton, cele cu capital străin finanțându-se preponderent din exterior.
Firmele cu capital majoritar autohton au o situație financiară mai puțin solidă decât firmele cu capital străin, ”iar pentru o evoluție sustenabilă a economiei și a finanțării este necesar ca cele două formă de capitaluri să meargă sincron, capitalurile autohtone să se consolideze”, a avertizat Florian Neagu.
În ceea ce privește capacitatea firmelor de a-și rambursa creditele, companiile cu capital autohton au reușit să își îmbunătățească semnificativ această capacitate, dar tot mai există spațiu de îmbunătățire. La fel și când comparăm IMM-urile cu corporațiile.
Rata NPL a creditelor acordate companiilor, în funcție de dimensiunea companiei și proveniența capitalului
De departe, cele mai rău-platnice companii din România sunt cele cu capitaluri negative.
”Deși ca pondere sunt până în 30%, (companiile cu capitaluri negative, n.r.) generează 65-70% din arieratele din economie. Când ne uităm în structura pe formă de proprietate, vedem o îmbunătățire la disciplina la plată a firmelor de stat și a firmelor cu capitaluri străine, în timp ce firmele cu capitaluri autohtone cunosc o deteriorare. Deși în ultimii cinci ani profitabilitatea la nivel agregat a fost semnificativă”, a avertizat directorul BNR.
4 Niște cifre: Cum se finanțează, de fapt, companiile din România
Capitalurile proprii reprezintă principalul element al pasivului firmelor din România. Ponderea capitalurilor proprii în total pasiv a crescut de la 30% în 2016 la 37% în 2021.
”În ciuda acestei îmbunătățiri semnificative, deficitul de capitalizare în economia României rămâne la un nivel cronic. (…) Vorbim de aproape 136 de miliarde de lei, sumă echivalentă fondurilor pe care le-am putea atrage pe canalul PNRR-ului. Prin urmare, dacă firmele ar îndeplini această obligație legală de a avea minim 200 de lei capitaluri proprii am constata un aflux important în economia românească”, a declarat Florian Neagu.
Pe locul doi în modul cum se finanțează companiile sunt datoriile comerciale. Rata restanțelor la aceste datorii comerciale este aproape triplă comparativ cu rata creditelor neperformante.
Finanțarea bancară sau de la IFN reprezintă doar 8% din pasivul companiilor.
Structura de finanțare a companiilor nefinanciare
”Când am făcut o analiză comparativă România versus Polonia, Cehia, Ungaria, care ar fi motivele pentru care nivelul de creditare a firmelor este semnificativ mai mare decât în România, acest element de existență a unei politici industriale a apărut pregnant, pentru că odată ce tu ca stat îți anunți obiectivele, care sunt domeniile în care consideri că ești competitiv și îți propui să le finanțezi prioritar, atunci și sectorul privat creează efecte de sinergie”, este de părere directorul BNR.
***
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
1.Continua acelasi primitivism al ,,politicii industriale„ si creditatii spalatoriiolor si fermelor de subzistenta, caracteristic legii din 1990 privind infiintarea SRL-urilor postdecembriste.
Situatia nici nu poate fi schimbata in sensul unor afaceri cu inalta valoare adaugata cita vreme tranzitia reala la capitalism este inexistenta, reflectata de indicele (subafrican) de competitivitate/functionalitate institutionala 74.
2.Intrarea masiva a capitalului industrial strain a fost blocata de ,,proiectul economic postcomunist Iliescu„, care a interzis liberalizarea economica si terapia de soc a ceeace se putea privatiza intr-o faza in care diferentele tehnologice nu aveau dimensiunea de azi si forta de munca necesara era existenta!
Aceasta intrare a capitalului industrial strain (blocata de nefunctionalitatea institutionala) poate tine locul incapacitatii antreprenoriatului roman de a realiza REINDUSTRIALIZAREA, faza superioara a dezvoltarii postdecembriste.In acest sens concluzia recenta a firmei de consultanta COFACE Romania este nediscutabila.
3.Lipsa proiectului de tara cu politici industriale, explicabila in lipsa cercetarii economice fundamentale, impiedica ORGANIZAREA procesului de dezvoltare industriala prin inexistenta reperelor si tehnicilor in acest sens, cit si a unor noi INSTITUTII capabile de a o realiza.
Ce fel de ,,programe„ pot fi construite in lipsa unicei politici industriale – care este atragerea masiva a capitalului strain, care compenseaza lipsa capacitatii nationale de a dezvolta afaceri industriale majore, IN LOCUL ,,MANUFACTURII„ DE MONTAJ MANUAL PENTRU FABRICILE DIN STRAINATATE?
Numai noile institutii de dezvoltare industriale ale unui PROIECT DE TARA pot stabili obiectivele politicii de reindustrializare, institutiile birocratice actuale avind numai capabilitatea/competenta de a construi STRATEGII teoretice industriale, in locul unor politici industriale operationale!
4.Supravietuirea (pina la caderea generala economica) este capabilitatea economica a tarii, in conditiile politicii industriale ,,consumeriste pe datorie„ a statului roman!
Aceasta situatie este reflectata de traiul economic din capitalul propriu, din cel comercial (rezultat in neplata datoriilor), creditarea fiind ultima in dezvoltarea firmelor nationale.
Lipsa industriilor majore, blocarea Capitalului industrial strain la marginea tarii prin nefunctionalitate institutionala si economica, inexistenta structurii industriale pe care trebuia sa o realizeze capitalul strain impreuna cu cel autohton, face ca firmele romanesti sa nu aiba ce lucra si pentru cine lucra prodse/marfuri industriale cu valoare adaugata inalta.
Intreprinderile/fabricutele straine de ,,prima revolutie industriala manuifacturata” asigura doar salarii minime pe economie si numai in marile orase.Valoarea adaugata a muncii lor manuale este cea mai scazuta din UE.
Proiectul de tara cu obiectivul reindustrializarii – nu politici teoretice si programe ale UE cu obiective neproductive sint solutia dezvoltarii Romaniei – altfel creditarea dezvoltarii industriale si foloasele ei sint la fel de inexistente, ca si pina acum.