Strategia pentru Resurse Minerale – în discuție la guvern. Ce vrea să facă România cu bogățiile subsolului

Cererea de resurse minerale este proiectată să crească de cinci ori în următoarele cinci decenii. În acest context, România își propune să își valorifice resursele, astfel încât acestea să protejeze ”interesele naționale de securitate economică”, se arată în ”Strategia României pentru Resurse Minerale Neenergetice orizont 2035”, document ajuns pe agenda ședintei de miercuri a Guvernului.

Exploatarea resurselor trebuie totodată să asigure corelarea profitului investitorului cu necesităţile de dezvoltare locală, mai precizează reprezentanții Ministerului Economiei.

Strategia are trei obiective generale și șapte obiective specifice.

Obiectivele generale sunt:

• Armonizarea cadrului legislativ și instituțional în domeniul resurselor minerale neenergetice;
• Exploatarea responsabilă a resurselor minerale neenergetice conform interesului național, în perspectiva dezvoltării durabile a ţării;
• Creșterea nivelului de finanțare a cercetării, dezvoltării și inovării industriale în domeniul resurselor minerale neenergetice.

Obiectivele specifice sunt:

1. Armonizarea continuă a cadrului legislativ din domeniul minier cu legislaţia internă şi europeană.
2. Modificarea cadrului instituţional în domeniu.
3. Repoziţionarea domeniului minier în perspectiva asigurării resurselor minerale necesare dezvoltării durabile a ţării.
4. Asigurarea protecţiei mediului, managementului riscului şi adaptării la schimbările climatice.
5. Închiderea minelor, ecologizarea și monitorizarea post-închidere.
6. Dezvoltare durabilă și asigurarea regenerării socio-economice și culturale a comunităţilor miniere din zonele industriale.
7. Crearea condiţiilor cadru pentru sprijinirea activităţii de cercetare, dezvoltare, inovare.

Resurse de sare – apreciabile cantitativ, răspândite pe tot teritoriul, dar slab valorificate din cauza metodelor de exploatare

Puncte tari:

• resursă cantitativ şi calitativ apreciabilă;
• rezervele industriale pot asigura producţia de sare la nivelul cererii actuale și de perspectivă pe o perioadă de peste 50 ani;
• variația calitativă a rezervelor fac din această substanță minerală utilă o sursă importantă pentru diferite ramuri industriale, de la sarea pentru consum uman la sarea industrială și cea utilizată pentru drumuri;
• resursele de sare sunt răspândite aproape uniform pe tot cuprinsul țării;
• toate minele sunt pretabile la aplicarea tehnologiilor moderne de extracție și prelucrare.

Puncte slabe:

• obligativitatea adoptării soluțiilor pentru îndepărtarea apei la contactul steril/sare;
• grad de valorificare scăzut ale rezervelor ținând cont de condiționările impuse de metodele de exploatare utilizate;
• scăderea drastică a industriei care folosește sarea ca materie primă;
• majoritatea exploatărilor actuale nu beneficiază de acces corespunzător la infrastructura de transport;

Oportunităţi:

• existenţa unui avantaj competitiv natural pe pieţele din ţările vecine care nu dispun de rezerve de sare;
• extinderea pieţei odată cu aderarea de noi state membre la U.E.;
• existenţa unui potenţial de valorificare a unor activităţi conexe producţiei de bază în golurile miniere remanente cum ar fi: activităţi turistice, balneoclimaterice, sportive şi de agrement, religioase, stocarea de gaze naturale în cavernele create ca urmare a exploatării sării în soluţie, posibilitatea stocării de gaze naturale sau țiței;
• perspectiva implementării unei noi tehnologii de exploatare a sării geme prin folosirea mecanizării în locul dislocării cu explozivi.

Riscuri:

• fluctuaţia cererii de sare pentru drumuri în funcţie de factorii meteo-climatici;
• creşterea drastică a tarifelor de transport şi a costurilor energiei la nivelul pieţei U.E.;
• restrângerea pieţei interne din cauza declinului industriei chimice;
• existenţa în cadrul perimetrelor de exploatare concesionate, a unor lucrări miniere vechi, istorice, care prezintă unele riscuri din punct de vedere al asigurării stabilităţii;
• costuri ridicate de refacere a mediului în cazul exploatării sării prin dizolvare cinetică cu ajutorul sondelor.

Resurse de aur-argint: minele închisă necesită un aport investițional important pentru a fi puse în funcțiune

Puncte tari:

• existența unor proiecte mature de exploatare a unor zăcăminte auro-argentifere, cuprifere și polimetalice, care puse în practică pot deveni un catalizator pentru dezvoltarea sectorului extractiv și creșterea atractivității lui pentru potențiale investiții majore;
• există capacitate de gestionare a deşeurilor miniere pe termen mediu şi lung;
• există mine în etapa de conservare a căror lucrări de deschidere şi pregătire pot fi adaptate pentru tehnologii moderne de exploatare;
• există posibilitatea realizării unor concentrări tehnologice de tipul: o uzină de preparare-mai multe exploatări;
• administrarea zăcămintelor importante de Au-Ag printr-o entitate al cărui unic acționar este Ministerul Economiei;

Puncte slabe:

• minele sunt închise, iar unele se află în etapa de conservare;
• industria metalurgică-pirometalurgică și-a restrâns sau sistat activitatea, uzinele metalurgice fiind demolate;
• reluarea exploatării subterane necesită aport investiţional mare;
• piaţa minereurilor aurifere este fluctuantă.

Oportunităţi:

• piaţa metalelor auro – argintifere este stabilă, crescătoare în ultimii ani și cu potenţial de creştere în viitor;
• prelucrarea materialului din iazurile vechi de decantare conduce la ecologizarea unor mari suprafeţe ocupate de aceste depozite – transformarea iazului de decantare în haldă de steril;
• existența unui set de reglementări la nivel național/european (Best Available Technologies) și internațional (Mining Best Practice) care setează condiții de reglementare și standarde sociale și de mediu foarte performante pentru proiectele din industria extractivă, inclusiv în ceea ce privește tehnologia de extragere a aurului bazată pe cianuri, care se folosește în condiții de maximă siguranță în țările producătoare de aur și argint din U.E.: Suedia, Finlanda, Grecia, Spania și Bulgaria; – fluctuaţii şi în viitor ale preţului aurului şi argintului;
• existența unor proiecte de cercetare și explorare geologică dezvoltate în proximitatea proiectelor miniere existente, care pot deveni foarte atractive pentru potențiale investiții străine datorită condițiilor geologice și amplasării lor în proximitatea unor zăcăminte importante.

Riscuri:

• riscul izolării definitive a unor rezerve în minele de adâncime;
• riscul unei percepţii sceptice din cauza utilizării cianurii în procesul de prelucrare.

Resurse de ape minerale: sistemul de licențiere este defectuos, concurența din industrie este neloială

Puncte tari:

• apa, în accepţiunea generală, tinde să devină o resursă critică, iar apa minerală naturală este o componentă sigură şi protejată în mod natural;
• apa minerală naturală este singura resursă minerală naturală regenerabilă în timp real;
• impactul exploatării apei minerale naturale asupra mediului este minim;
• existenţa dotării tehnice de ultimă generaţie în ceea ce priveşte îmbutelierea şi comercializarea;
• existenţa unor rezerve de bună calitate;
• asigură un potenţial ridicat de dezvoltare a activităţilor pe orizontală: îmbuteliere, distribuţie, comercializare, turism balnear, terapie;
• existenţa legislaţiei şi infrastructurii instituţionale care garantează calitatea apei minerale (H.G. nr.1020/2005 pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare și comercializare a apelor minerale naturale, laborator de analize);
• apele minerale naturale din România sunt recunoscute în ţările U.E.;
• administrarea zăcămintelor importante de apă minerală naturală printr-o entitate al cărui unic acționar este Ministerul Economiei;
• încadrarea resurselor de apă sub incidența Legii siguranței naționale nr.51/1991 republicată.

Puncte slabe:

• eterogenitatea sistemului de licenţiere afectează predictibilitatea strategiilor în domeniu şi nu garantează siguranţa investiţiilor în industria de îmbuteliere;
• concurenţa neloială, fără omologare pentru apa de izvor şi fără un sistem fiscal comparabil cu cel pentru apa minerală naturală;
• în legislaţia din domeniu nu este prevăzută o autoritate care să pună în aplicare prevederile privind apa de izvor şi nici un laborator de referinţă pentru aceasta;
• necorelarea duratei licenţei de exploatare de 20 de ani cu perioada de recuperare a investiţiilor, ceea ce face necesară o analiză a prelungirii perioadei de valabilitate a licenţelor de la 20 ani la minim 35 ani;
• deşi apa minerală este singura resursă minerală regenerabilă în timp real, redevenţa minieră pentru apa minerală naturală se stabileşte la sursă, deci se plăteşte redevenţă şi pentru cantităţile nevalorificate (neîmbuteliate);
• lipsa legislației care să reglementeze domeniul resurselor hidrominerale, respectiv îmbutelierea la sursă și comercializarea, modul de exploatare şi valorificare a apelor minerale naturale, a apelor minerale terapeutice, a apelor geotermale şi a apelor de izvor;
• lipsa reglementărilor privind modul în care se asigură reziliența resurselor hidrominerale în caz de calamitate, catastrofe, precum și factorii responsabili în stabilirea și implementarea măsurilor de protecție a acestora în caz de incidente, acte de terorism.

Oportunităţi:

• recunoaşterea internaţională a calităţii apelor minerale din România, unele având o notorietate multiseculară;
• sprijin din partea comunităţilor locale, îndeosebi în acele localităţi care sunt dependente de această activitate;
• atractivitate pentru investitori;
• trendul crescător al cererii de ape minerale inclusiv la export, în condiţiile existenţei deficitului de apă potabilă în tot mai multe zone din lume, va necesita o politică fiscală adecvată, care va putea asigura competitivitatea apelor minerale româneşti pe pieţele externe.

Riscuri:

• pierderea controlului Statului Român asupra cantităților și calității resurselor hidrominerale, în contextul unor resurse umane insuficiente pentru controlul și monitorizarea modului de exploatare și comercializare;
• inexistenţa unui organism naţional de control care să asigure calitatea surselor de apă minerală naturală;
• inexistența unui laborator de referință pentru analiza calitativă a resurselor hidrominerale la sursă și a apelor îmbuteliate puse pe piață;
• concurenţa apelor minerale din import şi a apei de masă (de consum) îmbuteliate.

Resurse de ape geotermale: o resursă inepuizabilă de energie, de care pot beneficia însă puțini consumatori

Puncte tari:

• România are resurse geotermale semnificative, cu temperaturi de până la 120°C;
• în România există informaţii despre resursele geotermale şi o expertiză tehnică rezonabilă cu o experienţă de peste 30 de ani;
• energia apelor geotermale reprezintă o resursă inepuizabilă ce oferă o soluţie accesibilă şi garantată pe termen mediu şi lung și a cărei utilizare conferă avantaje precum: un impact minim asupra mediului, spaţiu restrâns pentru dezvoltare, disponibilă 24 de ore din 24, o alternativă viabilă pentru combustibilii fosili;
• generează o cantitate redusă de emisii poluante şi deşeuri, contribuind semnificativ la diminuarea proceselor de poluare chimică şi fizică (termică, radioactivă).

Puncte slabe:

• zăcămintele geotermale de care dispune România sunt situate preponderent în partea vestică a ţării;
• din considerente economice, sursa geotermală trebuie să fie accesibilă prin foraje la adâncimi care să nu depăşească în general 3 km, doar în condiţii favorabile această adâncime ar putea creşte până la 6-7 km;
• sursa geotermală trebuie să aibă un potenţial suficient de ridicat, cantitativ şi calitativ pentru a rezulta o exploatare a acesteia în condiţii economice avantajoase;
• distanţa până la care poate fi transportată căldura prin intermediul unui agent termic (de exemplu, apa) este limitată la valori de ordinul kilometrilor, în consecinţă consumatorii sunt captivi, trebuind să fie amplasaţi în apropierea sursei geotermale.

Oportunităţi: energia geotermală poate să contribuie semnificativ la diminuarea consumului de combustibili fosili la nivel local.

Riscuri: deşi energia geotermală face parte din categoria energiilor puţin poluante, gestiunea şi exploatarea resurselor geotermale trebuie făcută cu maximă atenţie pentru a se evita efectele negative asupra mediului înconjurător şi sănătăţii umane fizice (termic).

***