România s-a situat anul trecut pe locul 5 între statele membre UE, în ceea ce priveşte ritmul de creştere a transportului de mărfuri, potrivit datelor comunicate de Eurostat.
Cu un avans de 13,6%, ne-am plasat după Lituania (+26,2%), Cipru (+17,5%), Grecia (+15,5%) şi Polonia (+15,3%) dar înaintea Sloveniei şi Franţei şi mult peste media UE de 4,5%.
Cu toate acestea, ţara noastră nu figurează printre cei mai mari transportatori din UE, sector care a fost dominat anul trecut de Polonia, cu 18% din total mărfuri transportate, înaintea Germaniei (16%) şi Spaniei (12%).
Menţionăm că indicatorul utilizat pentru comparabilitate este milioane tone-kilometru (tkm) iar totalul la nivelul UE a fost anul trecut de circa 1,9 milioane.
Trebuie subliniat că România a înregistrat în perioada 2013 – 2017, prezentată de Eurostat, cel mai înalt ritm de dezvoltare al sectorului de transporturi, de aproape 61%. Adică peste cel polonez consemnat în acelaşi interval, de circa 35%, dar raportat la o bază mult mai mare.
De altfel, raportul de tkm între Polonia şi România s-a situat anul trecut la circa 6 la 1 ( 335.220 mil. tkm faţă de 54.704 mil. tkm).
De reţinut, sumele obţinute de România din activitatea transport s-au ridicat anul trecut la peste 6 miliarde de euro (la un ritm de creştere situat la 10,5%, ceva mai mic decât cel al mărfurilor transportate). Ele au fost aproape egale cu deficitul contului curent, ajuns la aproape 6,5 miliarde de euro, după o creştere de 85% în raport cu anul precedent.
Din păcate, dacă banii aduşi în ţară au crescut într-un ritm destul de bun, obligaţiile de plată în contul transporturilor efectuate de alţii s-au majorat undeva la aproape 30%. Ceea ce a făcut ca, pe sold, majorarea de venituri din balanţa de plăţi să fie mai mică de o jumătate de procent ( de la 3.622 milioane euro, până la 3.640 milioane lei).
În ce priveşte evoluţia pe 2018, trebuie semnalat că, după primele trei trimestre ale anului, soldul pozitiv pe sectorul de transport a fost chiar ceva mai mic decât în aceeaşi perioadă a anului precedent (2.761 milioane euro în intervalul ianuarie- septembrie 2018 faţă de 2.854 milioane euro în perioada ianuarie – septembrie 2017). Explicaţia este că, din nou, ritmul de creştere pe partea de sume aduse în ţară a fost net inferior creşterii plăţilor către alţii pentru transportul mărfurilor ( cam +5% pe credit faţă de +19% pe debit)
Practic, avem de-a face cu o oportunitate (insuficient) exploatată pentru echilibrarea contului curent, dependentă de mai mulţi factori, de la costul carburanţilor şi până la condiţiile în care se pot achiziţiona şi exploata autovehiculele pentru transportul de mărfuri, inclusiv pe partea de concurenţă prin plata şoferilor pe parcursul din alte ţări sau regulile impuse.
Cert este că, dacă în 2016 soldul net din transporturi a reuşit să acopere circa 40% din deficitul consemnat pe partea de comerţ cu bunuri, în 2017 (şi în condiţiile creşterii importante a importului de mărfuri, urmare a creşterii veniturilor populaţiei), procentajul aferent a scăzut la doar 30%, iar pe primele nouă luni din 2018 a coborât la 28%.
Dat fiind că sectorul de transporturi a contribuit în cea mai mare măsură la echilibrarea contului curent, peste serviciile de prelucrare a mărfurilor deţinute de terţi, peste sumele transmise în ţară de cei plecaţi la lucru în străinătate şi peste alte servicii, ar fi trebuit să beneficieze de o atenţie specială din partea factorilor decizie şi să se înscrie cu rezultatele măcar în ritmul de creştere general a economiei.
Dacă am fi urmat mai îndeaproape modelul polonez, păstrând proporţiile de circa 2 la 1 între cele două economii, ar fi trebuit să avem acum un sector de transport de mărfuri aproximativ triplu ca volum de activitate şi ca venituri obţinute. Caz în care deficitul de cont curent consemnat anul trecut ar fi dispărut în totalitate. Sunt aspecte asupra cărora ar trebui meditat ceva mai adânc şi luate măsuri în consecinţă.
Urmărește-ne pe Google News
