România are cel mai sever regim fiscal al exploatării gazelor naturale offshore, respectiv cea mai mare rată efectivă de impozitare a sectorului (23%), dintre toate statele europene relevante pentru producția offshore, potrivit datelor din 2020. Fără gazele din Marea Neagră, dependența României de importuri va crește până la 53% în 2030.
Rata de impozitare efectivă a sectorului de gaze naturale offshore este de aproximativ 4,3 ori mai mare decât media indicatorului din celelalte țări, estimată la 5,3% într-un studiu realizat de PwC România, pentru Federaţia Patronală Petrol şi Gaze (FPPG).
Dacă va fi modificată la timp impozitarea gazelor offshore, dependența de importuri ar crește doar până la 12% din consum.
Promisiuni neonorate din motive politice. Întârzieri fatale
Regimul fiscal românesc este de cel puțin 3 ani în contradicție cu imperativele tranziției spre o producție energetică „verde”, proces în care folosirea gazelor naturale este o etapă intermediară necesară pentru renunțarea la cărbune.
„Nivelul ridicat de impozitare efectivă arată necesitatea modificării regimului fiscal, astfel încât acesta să devină atractiv investițiilor, cu atât mai mult în contextul tranziției energetice. Astfel, pentru restabilirea echilibrului şi a competitivității regimului fiscal este necesară modificarea Legii Offshore (Legea nr. 256/2018)”, spune studiul PwC.
Modificarea legii offshore este promisă de doi ani, dar actualul guvern nu vrea să o promoveze dacât dacă există un „larg consens politic”. Astfel că, proiectul nu va intra în Parlament până la sfârșitul anului.
Și există estimări oficiale potrivit cărora, dacă nu va începe în doi ani, exploatarea gazelor din Marea Neagră nu va mai începe niciodată. Costurile vor devene necompetitive, în condițiile importanței tot mai reduse acordată combustibililor fosili.
România necompetitivă: Ceilalți nu stau degeaba
Dacă România va mai întârzia cu modificarea regimului fiscal offshore, „potențialul de dezvoltare al României din perspectiva deținerii acestei resurse (gazele naturale din Marea Neagră, n.r.) va scădea pe măsură ce tranziția energetică va evolua”.
Altfel România va pierde acest avantaj competitiv, așa încât „oportunitatea explorării și dezvoltării rezervelor de gaze naturale din Marea Neagră trebuie valorificată cât mai rapid, pe termen scurt/mediu”, relevă studiul PwC.
În același timp, alte țări cu acces la rezervorul Mării Negre nu pierd timpul:
Chiar OMV Petrom (SNP), care are jumătate din concesiunea zăvământului românesc Neptun Deep, dezvoltă activități offshore pentru Bulgaria și Georgia.
Și Turcia a făcut „descoperiri majore în Marea Neagră” (perimetrul Sacarya).
Producția terestră scade inevitabil: Importuri de 4 ori mai mari fără gazele offshore
România este al II-lea cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană după Țările de Jos (Olanda) și are potențialul de a urca pe prima poziție odată cu dezvoltarea rezervelor din Marea Neagră și închiderea zăcământului Groningen.
Producţia de gaze naturale din România a scăzut în ultimii ani, iar această tendinţă va continua şi, în lipsa dezvoltării rezervelor din Marea Neagră, dependenţa de importuri poate creşte semnificativ, până la 53% în anul 2030.
Cu gazele din Marea Neagră, România ar deveni exportator net și ar contribui la securitatea furnizării de energie în regiune, ceea ce va consolida importanţa României în UE şi în cadrul parteneriatului strategic cu Statele Unite ale Americii, potrivit studiului citat.
(Citiți și: „Christina Verchere, OMV Petrom: Fără resursele din Marea Neagră, importul de gaze al României va crește până la 40% din consum”)
Studiul PwC mai listează și alte avantaje ale exploatării gazelor offshore:
- România ar putea deveni pionier în regiunea Mării Negre și ar putea beneficia de cele mai noi și eficiente tehnologii, cu efect de multiplicare în alte industrii.
- România ar putea dobândi, înaintea altor țări, know-how-ul tehnic, ceea ce ar permite dezvoltarea unei baze industriale care să deservească și țările din regiune.
- Creșterea aportului gazelor naturale în mixul de energie electrică, în procesul de înlocuire a cărbunelui, concomitent cu creșterea aportului surselor regenerabile de energie
- Creșterea utilizării gazelor naturale în transporturi (comptrimate – GN sau lichefiate – GNL);
- Producerea hidrogenului pe bază de metan concomitent cu captarea și stocarea (CCS) carbonului rezultat din acest proces.
