România a semnat miercuri Memorandumul de înțelegere care marchează aderarea României la Proiectul multinațional de înaltă vizibilitate al NATO privind muniția decisivă pentru luptă aeriană (ABDM).
Lansat în 2014, proiectul oferă participanților eficiență din punct de vedere al costurilor și flexibilitate în achiziții. Domeniul de aplicare al cadrului a fost inițial limitat la munițiile aer-sol, oferind facilități pentru achiziție comună de rachete sau bombe ghidate.
După succesul primului și celui de-al doilea ciclu de achiziție, participanții au decis, în marja Reuniunii miniștrilor apărării NATO din februarie 2021, să extindă domeniul de aplicare al proiectului într-un cadru mai cuprinzător.
ABDM este acum pe deplin aliniat ca structură și abordare cu proiecte similare din domeniul terestru și maritim – Muniții decisive pentru luptă terestră și Muniții decisive pentru luptă maritimă.
Ce sunt ABDM-urile
Majoritatea ABDM-urilor sunt cunoscute „bombe inteligente”. Acestea au capacitatea de a lovi cu precizie o țintă desemnată, bazându-se pe îndrumări externe sau pe propriul sistem de ghidare.
GPS, ghidarea cu laser, frecvență radio sau alte metode pot fi utilizate pentru a crește precizia loviturilor. Lansarea acestui tip de muniție urmează un ciclu de localizare a țintei, compus în mod obișnuit din cinci pași: detecția zonei, detectarea țintei în sine, orientarea țintei, recunoașterea țintei și eliberarea armei.
În etapa inițială a proiectului susținut de Danemarca au intrat, alături de inițiator, Cehia, Grecia, Norvegia, Portugalia și Spania. În acest moment, în proiectul ABDM sunt 15 state, ultimele primite fiind Italia și Slovacia, în 2019.
Statele Unite sprijină în mod activ acest proiect pentru orice muniție provenită din SUA care este achiziționată în acest cadru. În primele două cicluri de achiziție, Agenția de Sprijin și Achiziții NATO (NSPA) a achiziționat ABDM-uri produse în SUA în numele națiunilor participante.
Participanții au primit munițiile în august 2018, costul de achiziție pe unitate fiind cu aproximativ 15-20% mai mic decât era prevăzut inițial.
Proiectul ABDM abordează o problemă pe care NATO a întâlnit-o pentru prima dată în 2011, în timpul Operațiunilor din Libia, când Aliații au întâmpinat dificultăți în ceea ce privește disponibilitatea munițiilor.
