Conjunctura favorabilă a unei creșteri economice peste prognoza inițială a fost irosită la rectificarea bugetară prin majorarea deficitului în acord cu noul PIB, majorat succesiv în estimările oficiale de la de la 1.116,8 miliarde lei în iarnă la 1.174,9 miliarde lei în vară.
Iată cum arăta traiectoria planificată oficial, înainte ca prognoza de creștere economic de 4,3% în termeni reali pe 2021 pentru România să fie acum reașezată la 7% de FMI și 7,4% de Comisia Europeană, după ce INS a confirmat în varianta provizorie 2 (care va rămâne valabilă timp de un an de zile) un avans de 6,5% pe prima jumătate a anului curent.
Inițial s-a mers pe o planificare foarte prudentă, cu amânarea reducerii mai substanțiale a deficitului structural după anul 2022. Iar asta FĂRĂ a ne propune pentru 2023, orizontul de ajustare anunțat deocamdată apropierea de cota OBLIGATORIE de CEL MULT -3% din PIB. Adică nivelul permis prin criteriile Maastricht și în care va trebui să ne încadrăm, pentru a ieși de sub procedura de deficit excesiv dar și în vederea adoptării euro.
Acum, datele prezentate de Executiv la rectificare arată că va urma o majorare a deficitului public pe anul în curs la 80 miliarde lei până la 83,8 miliarde lei, practic fără a afecta ținta procentuală de deficit. Întrucât, ce mi-e -7,13% din PIB ținta actuală din NOUL PIB estimat față de -7,16% ținta inițială din fostul PIB, avut în vedere inițial .
Dacă am fi păstrat deficitul în termeni nominali în termenii stabiliți la întocmirea bugetului pe 2021, ne puteam duce până spre -6,8% din PIB, fără să mai strângem cureaua. Astfel, ne-am fi putut înscrie pe o altă traiectorie de ajustare, mai rapidă, cu potențial revenirea încă din 2023 la deficitul din 2018, ultimul an în care s-a reușit păstrarea sub limita de trei procente și în care am coborât sub pragul de 35% datorie publică.
Pentru a vedea mai clar cum au evoluat lucrurile în finanțele românești, este mult mai sugestiv să urmărim ritmurile de creștere ale datoriei publice și ale PIB în corelație directă, fără a mai înșira cifre absolute puțin relevante pentru un cetățean obișnuit. Iată cum se prezintă evoluția conform datelor actualizate pe septembrie 2021 oferite de Ministerul Finanțelor și traduse în evoluții procentuale:
Dacă ar fi fost să învățăm ceva din urmă, ar fi trebuit să reflectăm la inversarea raportului dintre ritmurile de creștere ale datoriei publice și PIB (ambele în expresie nominală, pentru a nu compara „mere cu pere”. Normal fiind într-o perioadă de creștere robustă să fie păstrată majorarea datoriei (deși poate că era prudent să nu o mai creștem decât în ritm cu inflația) SUB cea a PIB, pentru a nu fi nevoiți să apelăm la tot mai mulți bani. bani aducători de obligații de plată pe termen mediu și lung.
Dar noi facem în 2021 greșeala majoră din 2019, care a condus la creșterea datoriei publice ca pondere în PIB, în pofida unui ritm altminteri încă bun de creștere economică (+4,1% în 2019, după +4,5% în 2018 și +7,3% în 2017). Iar asta după ce am fost obligați de pandemie să creștem SOLDUL TOTAL al sumelor împrumutate cu un devastator +33,6% în 2020, deși PIB-ul a bătut pasul pe loc în termeni nominali.
Desigur, odată acordate majorările de venituri din anii anteriori (a se citi pensii și salarii din bugetul public), situate cu mult peste posibilitățile date de rezultatele din economie, ele s-au consolidat și se vor perpetua independent de schimbarea decidenților. Iar explicarea legilor economice care vor transla inevitabil deficitele interne și externe tot mai mari acumulate în ultimii cinci ani în scăderea implacabilă a nivelului de trai e dificilă.
Ce urmează, în funcție de ce-a fost până aici
Opțiunea de păstrare a deficitului așa cum a fost stabilit inițial (dacă tot nu mai majorăm nici pensii, nici salarii) ar fi oferit țării avantajul poziționării mai favorabile pe termen lung. Cu corolarul unei percepții îmbunătățite din partea finanțelor internaționale în locul unei majorări a dobânzilor pe termen mediu și lung pentru România (și așa foarte ridicate în context european) de la 3,24% la 3,72% în august, în timp ce media europeană se muta iar de pe plus pe minus. De altfel, nu are rost să ne împrumutăm suplimentar dacă nu suntem în stare să și cheltuim eficient banii alocați.
(Citiți și:”Finanțele internaționale pun România ”la colț”: creștere bruscă la 3,72% a dobânzilor pe termen lung. Top-ul dobânzilor în UE”)
De reținut, am fost deja avertizați că riscăm să pierdem și plasarea la limita de rating investițional (BBB-), chiar dacă pentru moment performăm bine în materie de revenire economică (deja +1,7% S1 2021/S1 2020) și am ajuns cu consumul efectiv pe locuitor la 80% din media UE, mai sus decât alte șapte state membre care au o cotă de încredere mai bună.
Explicația este că agențiile de rating acestea se uită atent la deficitul bugetar și la deficitele externe. Care nu doar se majorează, se majorează mai repede chiar și decât PIB-ul crescut peste prognoza inițială. O simplă privire asupra deficitului de cont curent al României de la revenirea rezultatului economic din precedenta criză economică este elocventă:
Posibil să marșăm pe ideea că merge și așa. Dar „trenul” deficitului bugetar redus sub 7% din PIB în 2021 „a plecat din gară” (să dea Domnul să obținem PIB-ul antamat, altfel ne ducem peste noua valoare de 7,13%). Iar continuarea programului actual de scădere a deficitului public în 2024 este iluzorie, pentru că vom avea din nou, atât alegeri parlamentare cât și alegeri prezidențiale.
*
„Anul 2021 trebuie să fie primul an al corecției macroeconomice în România. Bugetul pentru acest an avea ca țintă un deficit cash de 7,16%, respectiv un deficit pe ESA de 8,28% din PIB.
Rectificarea vine cu o țintă de deficit cash de 7,13%, marginal sub cea programată inițial. Ajustarea din acest an are loc pe fondul unei reveniri, al unui rebound economic puternic și este însoțită de creșterea considerabilă a veniturilor bugetului public.Tocmai de aceea, este necesar ca execuția bugetară în acest an să consemneze un deficit sub 7% din PIB, pentru a ajuta consolidarea din anii ce vin. România este și sub incidenta procedurii de deficit excesiv.
Bugetul din 2021 a fost construit pe o rată de creștere reală de 4,3% cu un deflator de 2,8%. Cum rata de creștere asumată la rectificare este de 7,0% și cu un deflator de 4,0%, ar fi fost necesar ca mare parte din câștigurile suplimentare de venituri să contribuie la reducerea deficitului bugetar. Când o economie are o revenire atât de puternică, când veniturile bugetare cresc și ele (intrând în visteria statului și plăți amânate în 2020), este legitimă întrebarea: de ce se alocă toate resursele suplimentare pentru creșterea cheltuielilor bugetare știind că avem o corecție mare de făcut în perioada 2021-2024 ?” (Opinie Consiliul Fiscal referitor la rectificarea bugetară din august 2021)
