joi

28 martie, 2024

12 decembrie, 2010

În funcție de vocea pe care o asculți, ambele variante pot fi valabile.

Vocea puterii: Modificarea Codului muncii e necesară pentru reducerea muncii la negru și flexibilizarea pieței muncii, spun la unison președintele României, premierul, ministrul muncii, guvernatorul BNR și, nu în ultimul rând, investitorii străini, care au venit cu propunerea.

Vocea sindicatelor: Schimbarea Codului muncii întoarce România în secolul 19, o expresie a exploatării fără scrupule a angajatului, la cererea capitalului străin, care vrea să ne cumpere pe nimic forța de muncă, o dereglare gravă a pieței muncii cu consecințe catastrofale greu de calculat, spun liderii sindicali și intelectualii de stânga.


De fațadă, și confederațiile patronale naționale s-au grăbit să combată modificarea Codului muncii, singurul lor argument fiind, însă, mai degrabă invidia că inițiativa a venit de la patronatul străin care, chipurile, nu figurează oficial printre partenerii sociali de dialog.

Între cele trei tabere, stau statisticile oficiale:

  • dintr-o populație activă de peste 10 milioane de români, numai 4,2 milioane lucrează legal, din care aproape 1,3 milioane ”la stat”.
  • Alți 1,7 milioane muncesc la negru. Ceilalți, fie lucrează în străinătate, fie trăiesc din diverse forme de ajutor social.

Din acest dialog al surzilor, purtat mai degrabă în media decât în sălile de negocieri de la Ministerul Muncii, se va naște fără până la sfârșitul anului cel mai puțin dezbătut Cod al muncii.

Atât oficialii din Ministerul Muncii, cât și liderii sindicali admit că, în final, decizia va fi politică și că ea va fi luată în Guvern și nu în Parlament, așa cum îi șade bine unei legi organice să fie adoptată.

De ce ne organizează străinii?


Despre flexibilizarea și securizarea pieței muncii se discută din 2009. Codul muncii aflat acum în vigoare datează din 2003 și n-a părut că deranjează multă lume în perioada de creștere economică, deși tot timpul s-a spus că el favorizează angajatul. Dovadă stau numeroasele procese pe care salariații concediați le-au câștigat în instanță în ultimii ani. Așa e și normal, spun specialiștii, ca un Cod al muncii să încline balanța în favoarea părții celei mai slabe dintr-un contract – salariatul.

De când a venit criza, iar banii – ai patronilor sau de la buget – n-au mai ținut pasul cu prevederile generoase ale contractelor colective de muncă, angajatorii au început să pună problema schimbării regulilor. Dacă în mediul privat Codul muncii a fost și nu prea respectat – și nici sindicatele n-au dat buzna să apere drepturile angajaților la patron – cuțitul a ajuns mai rău la osul statului, când disponibilizații bugetari au câștigat în instanțe dreptul de a fi plătiți și în criză, la fel ca în perioada de boom economic.

Totuși, nici patronatele autohtone, nici sindicatele nu s-au grăbit să pună pe hârtie niște propuneri concrete cu care să meargă la guvern și să negocieze, deși declarațiile puterii pe marginea modificărilor legislative ce privesc piața muncii se fac de cel puțin un an.

Singurii care au avut această inițiativă au fost cei 115 patroni din Consiliul Investitorilor Străini (CIS). Propunerile lor sunt cele care astăzi inflamează România muncitoare, și care se regăsesc și în proiectul de modificare a Codului Muncii, disponibil abia de vineri, 10 decembrie, pe site-ul Ministerului Muncii.

10 modificări propuse pentru noul Cod

Principalele noutăți din proiectul de Cod al Muncii:

1.Contractul de muncă poate înceta fără preaviz pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă, angajatorul având dreptul să încadreze succesiv mai mult de trei persoane pentru acelaşi post în intervalul de probă.

2.Se elimină interdicţia impusă angajatorului de a face noi angajări pe locurile salariaţilor concediaţi, timp de 9 luni de la data concedierii acestora.Patronul va putea da afară pe cineva invocând restructurarea, apoi poare reangaja pe altcineva.

3. În cazul reducerii temporare a activităţii, pentru motive economice, tehnologice sau structurale pe perioade ce depăşesc 30 zile, angajatorul va avea posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe săptămână, cu reducerea salariului.

4. Un angajator poate apela la forță de muncă temporară pe o perioadă de maximum 24 luni (faţă de 12 luni, cât e acum). Contractele angajaţilor temporari pot fi prelungite până la 36 de luni, comparativ cu perioada de prelungire de maximum 18 luni, valabilă în prezent.

5. Preavizul impus angajatului care demisionează va fi extins de la maximum 15 zile la cel puţin 20 zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de execuţie şi de la 30 la 45 zile pentru salariaţii cu funcţii de conducere.

6. Verificarea aptitudinilor salariatului, la încheierea contractului de muncă, se poate face într-o perioadă de probă de cel mult 45 de zile calendaristice (faţă de 30 zile acum) pentru funcţiile de execuţie, şi de cel mult 120 de zile calendaristice (90 zile acum) pentru funcţiile de conducere.

7. Perioada în care munca suplimentară poate fi compensată prin ore libere plătite va fi prelungită de la 30 la 60 de zile.

8. Perioada pentru care poate fi încheiat un contract individual de muncă pe durată determinată va creşte de la doi ani la cel mult trei ani. Contractul va putea fi prelungit şi după expirarea termenului, „pentru perioada realizării unui proiect, program sau lucrări”.

9. Angajatorul va avea dreptul să stabilească obiective de performanță individuală și criterii de evaluare care vor prevala în cazul concedierilor colective și nu numai.

10. Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Excepții se pot întinde pe o perioadă de 4 luni (spre deosebire de 3 cât e acum) cu condiția ca media orelor de muncă să nu depășească 48 de ore pe săptămână. Pentru anumite activități sau profesii stabilite prin contractul colectiv de muncă se pot negocia perioade de referință mai mari de 4 luni, dar care să nu depășească 6 luni (față de 12 luni în prezent).

Vezi aici noua variantă de Cod, în documentul Ministerului Muncii

Cele mai controversate modificări:

  • cele care vizează contractele de muncă pe perioadă determinată. Adepții noului Cod spun că asta e în beneficiul proiectelor europene sau al firmelor cu activitate sezonieră. Contestatarii cred că va fi o ușă deschisă abuzurilor patronilor care își vor ține angajații în nesiguranță, refuzându-le contractele de muncă pe perioadă nedeterminată.
  • perioadele de probă îndelungate, sunt cerute de patronii care spun că în multe cazuri e imposibil să-ți dai seama de îndemânarea unui angajat în numai 30 de zile. Sindicaliștii spun că astfel patronii își vor asigura forța de muncă ținând oamenii într-o perpetuă probă.
  • programul de lucru de 48 de ore pe săptămână, cu posibilități de prelungire, este cerut de asemenea pentru activitățile sezoniere, când volumul de muncă e mai mare, după care urmează perioade moarte de producție. Sindicaliștii consideră că sub acest pretext patronii pot abuza de salariați mult peste limita celor opt ore zilnice de lucru, fără ca aceștia să se poată opune.
  • În proiectul inițial, care a circulat mai degrabă underground între Ministerul Muncii, sindicate, patronate și presă, era o prevedere care scotea greva în afara legii. Mai exact se aborga articolul 250, care reglementa această componentă. În proiectul afișat vineri pe site-ul Ministerului Muncii nu mai apare această modificare, deci e de presupus că s-a renunțat la ea.
  • În caz de disponibilizări – criteriile de departajare a salariaţilor se stabilesc după evaluarea realizării obiectivelor de performanţă. „Criteriile de alcătuire a listei de concedieri sunt de natură socială şi aşa trebuie să rămână”, e de părere Ovidiu Jurca, vicepreședintele BNS.
  • Sarcina probei în conflictele de muncă revine reclamantului. „Este cea mai mare enormitate din acest proiect. Când un lucrător este victima unui abuz al angajatorului, este puţin probabil că acesta va avea acces la materialul probator care să-i susţină apărarea”, conchide același Ovidiu Jurca.

Citește aici ce spune Costel Gălcă, avocat, specalist în Dreptul Muncii

Un proiect la care se lucrează de șase luni, adoptat în pripă

Deși pare o măsură pripită, modificarea legislației muncii a fost anunțată oficial din vara acestui an. În august 2010 premierul Emil Boc declara: „Vom înainta la Parlament un pachet legislativ care vizează modificarea Codului Muncii, Legii Sindicatelor, Legii Patronatelor și a Legii contractelor colective de muncă, pentru flexibilizarea forței de muncă în România, un pachet social extrem de important ca o parte componentă a reformei statului”.

Surse din Ministerul Muncii spun însă că se lucrează la proiectul de modificare a Codului muncii de șase luni. Surprinzător e că printre modificările propuse de Consiliul Investitorilor Străini nu și-au găsit locul și unele aparținînd patronatelor românești. Sindicatele și patronatele au ieșit de la ultimele negocieri, de săptămâna trecută, indignați de parcă ar fi auzit prima dată de intențiile guvernului.

„Atât patronatele cât şi sindicatele au ajuns la concluzia că România nu are nevoie în acest moment de modificări la Codul Muncii şi nici de un Cod al dialogului social. Niciuna dintre părţi nu a fost de acord cu modificările pe care Guvernul ar intenţiona să le aducă, în condiţiile în care aceste propuneri de modificare au venit din partea investitorilor străini şi nu din partea partenerilor sociali”, a declarat Dan Matei Agaton, purtătorul de cuvânt al Alianţei Confederaţiilor Patronale din România (ACPR).

În ciuda opoziției sindicatelor și patronatelor autohtone, este foarte probabil că în ședința de miercuri, 15 decembrie, Guvernul va adopta o hotărâre prin care va modifica, așa cum dorește, Codul muncii. A spus-o voalat ministrul muncii, Ioan Nelu Botiș, a admis și secretarul de stat în același minister, Valentin Mocanu: „În mod normal modificările ar trebui să ajungă sub formă de lege în Parlament. Dar o să se ia o decizie la nivel politic”.

Chiar și liderul Blocului Național Sindical, Dumitru Costin, susține că în ședința de guvern din 15 decembrie se vor adopta aceste modificări. „Luni (6 decembrie – n.r.) când a fost la Guvern, președintele Băsescu a trasat sarcină guvernului ca în următoarea ședință, din 15 decembrie, să se adopte modificări la cinci legi importante ce vizează piața muncii: Codul muncii, Legea dialogului social, Legea sindicatelor, Legea patronatelor, și Legea conflictelor de muncă. Vă dați seama că și dacă am vrea nu am putea într-un timp așa de scurt să venim cu modificări la toate legile astea”, spune Costin.

De altfel pe site-ul ministerului muncii proiectul de modificare a fost postat în dezbatere publică vineri, pe 10 decembrie, cu termen de primit propuneri până pe 20 decembrie (deși procedura legală este de 30 de zile), dar dacă va fi adoptat în 15 decembrie el va candida la titlul de „cel mai rapid dezbătut proiect”.

Citește aici ce spune Bogdan Hosu, președintele cartel Alfa

Ce cred Băsescu și Isărescu

Că Traian Băsescu este un susținător al modificării Codului muncii s-a văzut în toate declarațiile sale publice din ultimele luni. „Dacă vrem să rămânem în populism, facem şi salariul minim 900 de lei, facem şi munca la negru să înflorească, spunem «Nu, noi suntem de acord cu dumneavostră, domnu’ Hossu şi cu dumneavostră, domnu’ Dumitru Costin, nu schimbăm nimic la Codul Muncii». Şi dacă vom continua să fim de acord cu susţineri care nu ajută România, vom fi populişti, dar nu vom face bine României”, a declarat președintele pe 1 noiembrie la TVR.

El a mai spus că suspectează sindicatele că sunt „în bună înţelegere” cu angajatorii care folosesc forţă de muncă la negru. „Eu suspectez că multe dintre sindicate sunt în bună înţelegere cu angajatorii care lucrează cu forţă de muncă la negru. Nu le convine flexibilizarea Codului Muncii, pentru că asta ar permite scoaterea la suprafaţă a foarte mare parte din piaţa muncii la negru”, a spus Băsescu, amintind de faptul că muncitorii la negru nu sunt nici apărați de sindicate, nici nu beneficiază de drepturile pe care ar trebui să le aibă cu contract: „Ce facem cu aceşti 1,7 milioane de români care lucrează, dar nu sunt înregistraţi ca lucrând, nu contribuie nici la pensii, nici la sănătate şi, peste câţiva ani, ajung la vârsta de pensionare şi nu ai din ce să-i dai pensie? Acesta este unul din efectele perverse a aşa-zisei apărări a intereselor salariatului pe care în mod demagogic o fac sindicatele”.

Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naționale, îi împărtășește punctul de vedere al președintelui: „Ieşirile din sistem în economia de piaţă, pe piaţa forţei de muncă, trebuie să fie mai uşoare, pentru ca şi intrările să fie uşoare. Pentru că, dacă un angajator ştie cât de greu se poate despărţi de un angajat, bineînţeles că va angaja foarte greu. Aceasta este logica”.

Citește aici ce spune Dumitru Costin, președintele BNS

Consiliul Investitorilor Străini, cel care a propus modificările

Doina Ciomag, director al Consiliul Investitorilor Străini, spune că discuțiile pe această temă au început în 2009, odată cu editarea Cărții albe a CIS. Aceasta reflectă viziunea membrilor CIS asupra a ceea ce s-ar putea face pentru îmbunătățirea legislației românești.

„În 2010 CIS a mai elaborat și un program pentru susținerea creșterii economice, document ce cuprinde 80 de măsuri concrete, ce ar trebui implementate cât de repede. Fără acestea, relansarea economiei care se previziona pentru a doua jumătate a anului 2010 se va amâna și probabil ne vom uita după ea și anul viitor”, spune doamna Ciomag.

Două sunt temele eterne în aceste documente pe care le elaborează CIS: fiscalitatea și piața muncii.

Direcțiile vizate de CIS sunt:

  • flexibilitate – să fie mai ușor să recrutezi și să disponibilizezi forța de muncă; o ușurință mai mare la angajare;
  • competitivitate – România poate să exporte mult, dacă legislația i-ar ajuta pe angajatori să fie mai competitivi față de producători din alte țări. „Există și alți investitori care încă nu au ajuns în România, dar care se uită încoace cu interes și ar dori să facă aici unități de producție și să exporte”, spune Shaine.
  • piața neagră – din 21 de milioane de locuitori câți numără România, greutatea stă pe umerii a 4,2 milioane de angajați legal. Rata este prea mică. Pe piața muncii la negru avem 1,6 milioane de oameni care printr-o modificare de legislație ar putea fi muncitori legali, iar bugetul de stat să câștige.

Citește aici ce spune Shachar Shaine, membru în boardul CIS

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: