La obiect

Ianuarie 2020 – scădere a inflației anuale la 3,6%

Creşterea preţurilor de consum în luna ianuarie 2020 a fost de 0,41%, similară cu cea din luna precedentă și sub jumătate din valoarea consemnată în… Mai mult

13.02.2020

La obiect

-2,3% la producția industrială pe 2019, după șapte luni consecutive pe minus din iunie încoace

Potrivit datelor comunicate de INS, România a consemnat în decembrie 2019 o nouă scădere a producției industriale lunare, de -3,9% pe serie brută și -6,9%… Mai mult

12.02.2020

Analiză

România și deficitul excesiv – ce este, ce riscăm, ce putem face

România a mai încălcat regula de deficit buget bugetar de maxim 3% din PIB în perioada de preaderare 1998 – 2001 și după aderare 2008… Mai mult

12.02.2020

Analiză

Salariul mediu net a urcat la aproape 700 de euro, productivitatea muncii industriale la -1,2%

Potrivit datelor publicate de INS, câștigul salarial mediu brut din luna decembrie 2019 a ajuns la 5.465 lei, cu 5,2% mai mare faţă de luna… Mai mult

11.02.2020

Cronicile

Munca în PIB. În PIB-ul nostru şi al altora. De unde pensii, de unde prestaţii sociale

de Marin Pana 4.3.2011

Potrivit datelor communicate de Institutul Naţional de Statistică, salariul mediu brut a fost anul trecut de 1.937 lei, ceea ce implică un cost salarial (cu tot cu impozitele ce revin firmei) de aproape 2.500 lei pe lună. Cu alte cuvinte, pentru un angajat se cheltuie cam 30.000 lei pe an. Taxele pe banii ăştia trebuie să acopere şi prestaţiile sociale şi pensiile.

Statistica la nivelul Inspectoratelor teritoriale de muncă arată un număr de circa şase milioane de contracte de muncă. Diferenţa faţă de cei 4,2 milioane angajaţi din statistica naţională provine din firmele cu 0 -3 angajaţi, ce nu mai sunt urmărite din 2002, din pensionarii care lucrează şi din faptul că unele persoane au mai multe contracte de muncă. Cu toate cheltuielile adiacente, ce nu apar explicit sub formă de venituri salariale, partea care revine forţei de muncă din avuţia naţională se situează sub 200 miliarde lei la un PIB pe anul 2010 estimat în jur de 550 miliarde lei.

Cât costă munca altora în PIB-ul altora

Potrivit Eurostat, singurele ţări UE ceva mai dezvoltate în care partea ce revine salariilor din surplusul realizat în urma proceselor de producţie nu trece de 40% sunt Polonia şi Slovacia, ceea ce le face optime pentru capitalurile internaţionale, dacă ţinem cont de infrastructură, poziţie geografică şi nivel de pregătire a forţei de muncă.

La acestea, se adaugă în Balcani Grecia, urmată de colegele mai sărace Bulgaria şi România. Din perspective plăţilor salariale sub uzanţele din Europa Occidentală, mişcările sociale din Grecia (membră UE din 1981) capătă o explicaţie clară, statistică, şi nu doar o aplicare de clişee referitoare la un popor care ar fi mai puţin dispus să muncească.

Prin contrast, peste 50% parte ce revine salariaţilor din PIB se află Suedia, Danemarca, Franţa, Marea Britanie şi Olanda. Ceea ce explică atât nivelul de civilizaţie superior cât şi protecţia socială mai eficientă, concentrată pe cei care nu au slujbe şi nu dispersată spre cei au slujbe prost plătite. In aceste ţări, solidaritatea socială se vede, mai degrabă, în cointeresarea şi tratamentul corect la locul de muncă, nu în pomeni generalizate, cu destinaţie electorală.

Cum se cheltuie munca ieftină

Din moment ce salariaţii români beneficiază de circa 37% din PIB iar cei din Occident de peste 50% din PIB, rezultă că primesc doar trei sferturi din ce ar fi încasat pentru aceeaşi muncă dacă am fi avut atât patroni cu un comportament occidental, cât şi un mediu economic sănătos care să evolueze sustenabil. Diferenţa de un sfert rămasă pe post de “rentă locală” explică apariţia marilor averi într-o ţară cu multă sărăcie. De fapt, chiar şi firmele care investesc la noi au tendinţa să se “românizeze”.

Maximizarea profiturilor în est pentru a susţine politica socială în vest a devenit o realitate. De exemplu, ne-am umflat în pene că Renault şi-a salvat rezultatele financiare cu vânzările de autoturisme fabricate în România. Doar că, potrivit Le Monde, din profiturile obţinute, proprietarul Dacia, (la fel ca şi PSA Peugeot Citroen) va rambursa statului francez un miliard de euro reprezentând a doua tranşă din împrumutul de şase miliarde de euro primit de la guvern în timpul crizei prin care a trecut piaţa de autovehicule în 2009. De ce acordase statul francez aceste împrumuturi, rambursate inclusive prin plata mai “subţire” a forţei de muncă din România ? Pentru păstrarea locurilor de muncă (mult mai bine plătite) la uzinele din Franţa.

În acelaşi context poate fi amintit şi Petrom-OMV, care a anunţat pe anul de criză 2010 că o treime din profitul său vine dintr-o ţară săracă, România.

Variantele de taxare a muncii, atunci când ai ce să taxezi

Aşadar, noi visăm la protecţie socială ca-n vest dar acceptăm salarii date ca-n est, de la care nu se pot colecta taxele necesare. Cu alte cuvinte, taxe mari, pe salarii mici. Creşterea ponderii salariilor în PIB este esenţială pentru susţinerea sistemelor publice de pensii şi de prestatii sociale.

Prima variantă de compensare a acestui neajuns : alternativa taxării  progresive a firmelor, cu instituirea unei suprataxe sociale de avarie în perioadele de criză. De altfel, taxele diferenţiate plătite de companii în câteva ţări din UE sunt echivalente cu o impozitare progresivă. Iată câteva exemple:

  • Austria – 25%; impozit minim 1.750 euro pentru SRL şi 3.500 euro pentru SA.
  • Belgia –  33%; sub o bază impozabilă de 322.500 euro se aplică tranşe între 24,5% şi 33%; suprataxă de 3% pentru anumite activităţi
  • Franţa          – 33,3%; suprataxă socială de 3,3%, nu se aplică sub o cifră de afaceri de 7,63 milioane euro pe an; societăţile cu pierderi: sumă fixă pe tranşe în funcţie de cifra de afaceri
  • Olanda – 25,5%; 20% venit sub 40.000 euro, 23% sub 200.000 euro
  • Spania – 30%; 20% la profituri sub 120.202,41 euro, 37,5% sector petrolier, 10% fundaţii

Cea de-a doua variantă: păstrarea cotei unice de taxare. Dacă, totuşi, ţinem morţiş la cota unică pentru toate întreprinderile, o soluţie corectă social ar fi impozitarea suplimentară a dividendelor distribuite din aşa numitele “profituri neruşinate”, care depăşesc o anumită proporţie faţă de fondul de salarii oferit, de care a cărui mărime depind contribuţiile sociale plătite.

Substituirea salarii mai mari ( implicit pensii mai mari din contribuţiile sociale sporite) în loc de profit “fără număr” ar permite dezvoltarea modelului occidental de stat social, invocat frecvent atât de politicieni cât şi de aconomişti. Invocat fără acoperire în veniturile bugetare.

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 4.3.2011

3 comentarii

  1. casandra
    4.3.2011, 11:59 am

    Felicitari, domnule. Ati fost generos cu incadrarea cheltuielilor adiacente, dar sensul este corect.

  2. nelucraciun
    5.3.2011, 10:51 am

    Expun doua variante de afacere:
    1. Cifra de afaceri mica, profit (procentual din cifra de afaceri) mare (ex. 1000000 cifra de afaceri, 30% = 300000 profit)
    2. Cifra de afaceri mult mai mare, profit (procentual din cifra de afaceri) mic (ex. 3000000 cifra de afaceri, 10% =300000 profit)
    Deci doua variante cu acelasi profit. Neindoielnic intreprinzatorul va alege, daca poate, varianta 1. Varianta 2 implica capital circulant, investitii, viteza de rotatie a capitalului mai mari, deci mult mai multa bataie de cap pentru aceleasi rezultate. Un intreprinzator nu va alege varianta 2 decat fortat de piata. Eu zic ca piata dicteaza regulile, cu conditia sa fie una libera, nu ca la noi, grevata de povara coruptiei si privilegiilor

  3. Lucian Davidescu
    18.4.2011, 10:51 am

    Poate că lipsesc niște bani la salariu sau poate că lipsesc niște milioane de angajați care își iau banii la negru – total sau parțial – și chiar duc totalul la 50% din PIB 😀

Lăsați un comentariu


Stiri

Summit RBL: Blind spots în modele de business și organizații

Vladimir Ionescu

Nu întotdeauna viteza de transformare a organizațiilor ține pasul cu ceea ce se întâmplă în lumea din jurul nostru și cu dinamica oamenilor din companie.… Mai mult

Stiri

Industria din România a intrat în a doua lună de contracție – barometru IRSOP

Vladimir Ionescu

Activitatea din industrie a intrat în a doua lună de contracție, în contextul în care cererea a rămas slabă și a influențat negativ volumul producției… Mai mult

Stiri

Cererea mondială de petrol în 2020, cel mai redus ritm de creştere din ultimii 10 ani – estimare IEA

Adrian N Ionescu

Agenţia Internaţională de Energie (IEA) a estimat pentru ianuarie 2020 cea dintâi reducere lunară a cererii de petrol de la criza financiară din 2009 încoace,… Mai mult

Europa

Italia avertizează UE că trebuie să se pregătească să o ajute financiar și să îi ofere ”flexibilitate” în respectarea obiectivelor bugetare

Iulian Soare

Italia transmite semnale de avertizare către UE că are nevoie de flexibilitatea Comisiei Europene în chestiunea respectării obiectivelor bugetare, din cauza epidemiei de coronavirus ce… Mai mult

Europa

Venezuela a devenit al treilea mare rezervor de migrație în UE – statistica europeană a cererilor de azil

Iulian Soare

Numărul cetățenilor străini care solicită azil în Uniunea Europeană a crescut pentru prima dată după 2015, cu un salt important al solicitanților din America Latină,… Mai mult

Stiri

Creșterea economică a României în 2020 va fi 4,1%, ca în 2019 – estimare Comisia Națională de Prognoză

Adrian N Ionescu

Comisia Națională de Prognoză și Statistică (CNSP) vede o creștere economică reală de 4,1% în 2020, ca aceea estimată pentru anul trecut, chiar dacă avertizează,… Mai mult

Stiri

Nicolae Istudor a fost reales Rector al ASE

Vladimir Ionescu

Comunitatea universitară a Academiei de Studii Economice din București și-a votat Rectorul pentru perioada 2020-2024, în funcție fiind reales profesor universitar doctor Nicolae Istudor. Potrivit… Mai mult


-->