Cele mai importante vești au venit în luna aprilie din Europa deși la noi au fost discutate cam puțin: raportul Letta despre Piața Unică și discursul lui Mario Draghi care anticipează propriul său raport despre competitivitatea europeană (pe care a ales cu înțelepciune să-l publice după încheierea ciclului electoral).
Draghi, despre care au apărut zvonuri că ar putea conduce viitoarea Comisie Europeană are un mesaj simplu, clar și răspicat: radical change.
Dacă Europa nu face niște schimbări fundamentale repede, va pierde competiția cu China și America și asta va pune în pericolul chiar modelul de viață european.
Același lucru ni-l spune și celălalt italian, Letta. Piața Unică nu este cu adevărat unică și fără ea Europa nu poate concura la nivel global. Consecința? Subminarea modelului economic și social european.
nevoie de extinderea pieței unice în telecomunicații, energie și servicii financiare și dacă se poate și în industria de apărare. Rusia continuă să macine Ucraina și obuzele nu se produc singure.
Mesaje similare dă și mediul de afaceri european prin vocea BusinessEurope care și-a lansat cele șase teze pentru alegeri: competitivitate, energie mai ieftină, simplificarea birocrației, echilibru între securitate și comerț liber, reînvigorarea Pieței Unice și investiții în oameni și tehnologie.
Politico a făcut mici valuri vorbind despre un document în lucru al Consiliului European (prioritățile pentru viitoare Comisie) unde politicile de mediu ar fi amintite doar în treacăt și competitivitatea economică ar trona.
Nu e bine, dar nici înainte nu era. O schimbare este în aer și cred că se poate vorbi despre mediu și competitivitate în aceeași propoziție, dar cu aplecare și seriozitate, nu de PR și ca să mai facem o conferință.
Între timp România face valuri în piața muncii. Implementăm în aceste zile cea mai lungă punte din istoria relațiilor de muncă. Să vedeți când vom avea din nou contract colectiv la nivel național. Dacă tot veni vorba sectorul bancar a semnat primul contract colectiv la nivel sectorial pornind de la noua Lege a Dialogului Social de anul trecut, acord care va fi probabil extins întregului sector. Pare lipsit de relevanță, nu prea știți despre ce vorbesc. Nu este. Pentru novici explic cu altă ocazie.
Tot în zona muncii s-a lansat cu ceva întârziere platforma online prin care putem plăti corect și legal șoferii personali, grădinarii, îngrijitorii sau cei care ne fac curat în case. Lucru mic, dar mare. Sperăm că și funcționează.
Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (FDSC) a publicat un raport din care aflăm că ONG-urile au primit anul trecut 375 milioane de lei din redirecționarea celor 3.5%, nu miliarde și miliarde cum tot ni se șoptea ”pe surse” de la guvern când eram în discuții privind pachetul fiscal (și se dorea limitarea acestei facilități). Nu poate spune nimeni nici că sectorul neguvernamental trăiește doar din acești bani pentru că veniturile lor totale depășesc 20 de miliarde de lei ceea ce înseamnă că aceste organizații livrează multe servicii și de multe ori le livrează mai bine decât statul. Mai facem un spital?
PNRR nu va fi prelungit dincolo de 2026 au decis miniștrii europeni de economie și finanțe. Vești proaste pentru întârziați.
Pentru noi înseamnă că mai avem doar 2025 și 2026 pentru unele dintre cele mai grele reforme. Să nu ne prostim că le vom face anul acesta. Anul 2026, ne spune premierul Ciolacu, va fi al marii reforme fiscale și ea asumată prin PNRR. În 2025 doar ne pregătim. Cum? Probabil facem niște creșteri de taxe pilot ca să vedem cum le suportă lumea.
Tot în 2026 ne-am propus să aderăm la OCDE, ferice de locatarul de la Palatul Victoria din acele vremuri. Reputata organizație s-a găsit să ne arate bârna din ochiul justiției, paiele le vedeam singuri. Într-un raport care a ajuns pe surse la jurnaliști, OCDE ne aduce aminte: nu avem promovare meritocratică în justiție, prescripția specială (această invenție a CCR care va rămâne în cărți, vedem noi dacă de bine) a slăbit încrederea în sistemul judiciar, strategia anticorupție nu prea adresează corupția sistemică și capturarea instituțiilor. Spre aderare, înainte!
FMI a revizuit în scădere la 2.8% creșterea economică pentru România anul acesta față de o estimare inițială de 3.8%. S&P ne spune să facem ceva cu deficitul. Nu anul acesta fiindcă au văzut și ei alegeri, dar din 2025 încolo sigur. Premierul anunță că avem nevoie de vreo 7 ani să-l ducem înapoi la 3%. Ambițios. Nu mă pronunț. Aștept rezultatele de la europarlamentare și locale.
Se anunță totuși vremuri bune. Jumătate din Guvernul României a fost în vizită în Qatar și umblă vorba că o să atragem investiții de 15 miliarde de euro. Mi-e că aceste investiții vor avea soarta memorandumurilor semnate de Guvernul Ponta cu chinezii. Chiar și cei mai tineri își aduc aminte. Dacă suntem la investiții, șeful ASF a declarat că de trei ori mai mulți români sunt înregistrați pe platforme pentru criptoactive decât cei care investesc în tradiționala și plictisitoarea BVB. Iancu Guda, ce ne facem?
Revenind la ale noastre continuă această dihotomie unde economia merge bine (sau binișor), industria nu prea deși cifrele recente de la INS arată o ușoară revenire.
Ponderea industriei în economia românească scade și cresc serviciile. Este semnul unei economii care devine mai sofisticată, dar fix în momentul în care târgul vuiește despre reindustrializarea Europei. Știu că și noi o tot dădeam cu reindustrializarea României, dar noi vorbeam aiurea fiindcă aveam și avem una dintre cele mai mari ponderi ale industriei în PIB.
Dacă ați ajuns până aici și este să rămâneți cu ceva atunci citiți raportul lui Enrico Letta despre Piața Unică. Este de departe cel mai important document despre economia UE (deci și a României) din luna aprilie și probabil de anul acesta.
Dacă facem jumătate din ce propune Letta va fi unul dintre documentele deceniului.
Punte plăcută și celor care nu aveți un modest weekend prelungit.
(Citiți și: ”Radu Burnete / În sectorul privat unii o iau cam ușor: Cum a fost luna martie pentru afaceri și economie”)
***
