Facebook s-a rebranduit schimbându-și numele în Meta. Mișcarea mizează pe faptul că metaversul va deveni o parte esențială a vieții noastre. Mark Zuckerberg susține că acesta nu este doar următorul capitol din viața companiei companiei sale, ci și din cea a internetului.
Pentru a umple noțiunea de metavers de conținut, cei care speră să o monetizeze bine au pus împreună realitatea virtuală, internetul, rețelele sociale, comerțul electronic și o junglă de dispozitive existente în lumea jocurilor pe calculator.
Textul de mai jos reprezintă o înșiruire de fragmente din analiza/sinteza publicată intergal în numărul 88 al revistei exclusiv print CRONICILE Curs de guvernare (Un LINK-AICI la titluri și autori).
***
Facebook a anunțat că va angaja 10.000 de oameni în Europa pentru a crea un nou sistem de comunicare virtuală – metaversul. Potrivit anunțului, în loc să folosim un computer sau un smartphone, în metavers va fi folosită o cască pentru a intra într-o lume virtuală ce conectează tot felul de medii digitale. Democratizarea unui asemenea concept cere, însă, o privire de ansamblu a lumii virtuale pe care omenirea se pregătește să o străbată.
Metavers – cuvântul în sine s-ar traduce prin dincolo de univers. Care univers înseamnă toate la un loc. Dacă ar fi să privim totul etimologic, metavers ar însemna nimic. Totuși, termenul folosit în romanul Snow Crash al scriitorului american de ficțiune Neal Stephenson s-a bucurat de succes încă din anul apariției acestuia, 1992. Evident, ca orice cuvânt de succes, el a atras atenția celor care chiar știu să vândă și acum este la începutul monetizării sale.
Pentru a umple noțiunea de metavers de conținut, cei care speră (și vor reuși) să o monetizeze bine au pus împreună realitatea virtuală, internetul, rețelele sociale (unele fiind de mult timp construite în lumi virtuale), comerțul electronic și o junglă de dispozitive existente în lumea jocurilor pe calculator. Va fi, cu siguranță, un succes și un pas înainte în ceea ce privește integrarea omului în spațiul virtual. Cu alte cuvinte, este trecerea de la Second Life și Amazon pentru un număr relativ mic de oameni, la un fel de Second Life și Amazon de masă.
(……………………………………………………)
Faza de construcție și nuanțele ei
Toate ingredientele există deja, numai că nu le-a pus încă nimeni împreună. De exemplu, modelul de business din lumile virtuale – adică existența unei monede interne în care utilizatorii pot cumpăra diverse obiecte virtuale și care este cumpărată cu o monedă reală și răscumpărată cu aceeași monedă reală la cursuri diferite, câștigându-se atât din cumpărarea monedei virtuale, cât și din diferența de curs în cazul răscumpărării. Modelul de business al unui magazin de comerț electronic este diferit așa cum este diferit modelul unei rețele sociale în care veniturile din publicitate și influență sunt cele predominante.
Punerea lor împreună nu se poate face pur și simplu. Mai mult, în rețelele sociale predomină expunerea directă, în timp ce în lumile virtuale predomină anonimitatea.
(……………………………………………………)
integrarea între real și virtual este un lucru important în această fază de construcție a ceea ce a fost numit, din rațiuni de marketing, metavers. La fel ca realitatea augmentată, unde experimentele lui Microsoft de acum 10 ani și facilitățile pe care dispozitive ca Oculus sau HoloLens le au și încep să își găsească o aplicabilitate la scară mai mare.
Nu este încă foarte clar cât de cuprinzător își propune să devină Facebook, primul care s-a hotărât să monetizeze această oportunitate a integrării de lucruri atât de diferite, la fel cum nu este foarte clar cine îi vor fi competitorii. Clar e faptul că vor exista mai multe asemenea rețele și că acelea proprietar vor continua să prevaleze asupra celor deschise.
O problemă cu care aceste construcții se vor confrunta este cea a amprentei uriașe de carbon a unei asemenea rețele și cu nevoia de bandă largă care întârzie să fie democratizată. Puterea de calcul necesară pentru așa ceva este mult mai mare atât pentru cel care gestionează sistemul, cât și pentru fiecare utilizator în parte. Ceea ce face ca democratizarea să presupună diferite niveluri de acces, în funcție de capacitatea financiară a utilizatorilor.
Dincolo de creierul uman
Este bine că va lua amploare dezvoltarea universurilor virtuale. Ele împreună cu sistemele robotice vor fi baza pentru ce va urma după ce ele vor atinge o masă consistentă de utilizatori. Este primul pas într-o lume de o complexitate copleșitoare.
În anul 2007, John Donoghue reușea să realizeze prima interfață neuronală între un creier uman și un sistem informatic, BrainGate. Cu ajutorul acestui sistem, Donoghue a deschis un nou drum în medicina prostetică neurologică, pacienții săi paralizați reușind să acționeze atât obiecte robotice în spațiul real, cât și obiecte virtuale. Este un drum care a permis apariția protezelor auditive și oculare și realizarea de proteze comandate direct de sistemul nervos.
Dar a mai deschis un drum. În anul 2015, Miguel Nicolelis realiza prima conexiune full duplex între două creiere de șoarece. Toate aceste realizări se bazează însă pe interfețe intruzive. Evident, nimeni nu și-ar dori să aibă sonde implantate în organism care să lege nervi de componente electronice, dacă lucrul acesta nu aduce un beneficiu în planul calității vieții.
(………………………………………………………….)
odată cu casca proiectată și vândută cu kit de dezvoltare software, la un preț mai mult decât decent, această metodă a intrat în zona democratizării. Există azi o serie de tehnologii care permit stimularea masei nervoase cerebrale (ca rTMS, tDCS) și inducerea de semnale dinspre un sistem informatic spre creier, închizând astfel bucla de comunicare. S-au făcut chiar experimente simple de comunicare între două creiere umane folosind pentru emisia semnalului dispozitive de tip EEG și pentru recepționarea sa dispozitive de tip rTMS. Rezultatele au fost bune, dar rezoluția este încă foarte slabă pentru a permite o comunicare cât de cât complexă. Totuși, în ultimii ani, efortul de cercetare a crescut substanțial.
(……………………………………………………..)
De ce am vorbit atât de mult despre creierul uman într-o scriere despre metavers? Pentru că întregul univers este în creierul fiecăruia dintre noi. Nici unul dintre noi nu poate vorbi despre o realitate în sine, ci despre realitate așa cum este ea percepută și reprezentată de propriul creier. Dezvoltarea lumilor virtuale și a comunicării dintre noi în aceste lumi, așa cum va fi ea făcută de acest concept de marketing numit metavers, pregătește intrarea creierului nostru într-o lume nouă. Nu știm dacă mai bună sau mai rea, dar ea se va întâmpla cu siguranță.
(……………………………………………………)
De la social la virtual și înapoi
De aici încolo se pot întâmpla multe și în scenarii diferite. Profesorul George Church, unul dintre cei mai importanți geneticieni ai lumii, spunea într-un interviu că un viitor posibil îl reprezintă evoluția către o ființă dispunând de un număr de avataruri biologice și/sau virtuale pe care le poate controla simultan. Și îl cred că poate fi o direcție de evoluție a ființei umane. Alta poate fi către o societate umană de tip rețea, în care oamenii pot comunica creier-la-creier la nivel de senzații, rațiune și intelect între ei oricând doresc, păstrându-și însă individualitatea.
Direcția de evoluție extremă spre care putem merge este cea a rețelei permanente în care un număr mare de creiere sunt conectate având ca efect final apariția unei ființe unice cu un număr foarte mare de avataruri atât în lumea reală, cât și în cea virtuală. Germenii acestor feluri de evoluție există în felul în care sunt alcătuite diferitele societăți umane în lumea de azi. Și probabil că vom evolua diferit în funcție de tipul societății în care vor fi adoptate sau impuse acest tehnologii. În tot acest drum către cea ce va evolua din noi, metaversul este un pas necesar, pentru că el aduce împreună accesul în masă la spațiul virtual cu interacțiunea socială. Ambele, mult diversificate față de ce am experimentat până acum.
(………………………………………………)
***
Textul integral poate fi citit în numărul 88 al revistei CRONICILE (Link-AICI la titluri și autori)
***
***
