Performanţa slabă a beneficiarilor publici, cărora le-au fost alocate 70% dintre banii europeni repartizaţi României în perioada 2007-2013, este una dintre cauzele ratei scăzute de absorbţie, crede Marius Radu (foto) coordonator fonduri UE la UniCredit Tiriac Bank, într-un interviu pentru cursdeguvernare.ro.
Anul 2015 este foarte important pentru implementarea marilor proiecte publice, dar şi pentru proiectele beneficiarilor privaţi, iar specialistul UniCredit estimează că cererile de rambursare s-ar putea ridica la peste 5 miliarde de euro.
Marius Radu atrage atenţia asupra modului în care autorităţile române au gândit distribuirea fondurilor europene din perioada următoare – 2014-2020: procentul acordat proiectelor mediului privat s-a înjumătăţit, suma fiind în jur de 3 miliarde de euro, în timp ce doar programul de competitivitate al Ungariei, destinat companiilor, are un buget de 7 miliarde de euro. E, de fapt, cel mai mic procent din această regiune a Europei, acordat mediului privat.
(Notă: sublinierile din interviu apațin redacției)
***
cursdeguvernare: Suntem pe ultimul loc la absorbţie la nivel european, ce piedici au fost de nu am reuşit să atragem mai mulţi bani europeni? A fost momentul 2013, când practic au venit cei mai mulţi bani europeni, iar apoi lucrurile au stagnat.
Marius Radu: Sunt motive obiective şi motive care ţin de România. Dintre cele obiective aş spune că România şi Bulgaria nu au avut o exprienţă din trecut pe care le-au avut celelalte ţări care au aderat la UE în 2004, cu acest gen de fonduri.
Dintre motive care ţin de România aş sublinia întârzierea demarării proiectelor majore ale beneficiarilor publici. În ceea ce priveşte pivaţii, aş spune că au fost dificultăţi de asigurare a fluxului financiar, timpul mare de aşteptare de la momentul depunerii proiectului până la aprobarea lui, la care se adaugă birocraţia din diferite stadii, de aprobare, selecţie sau implementare.
Luîndu-le pe rând, când România a aderat la UE, în 2007, a intrat în plin exerciţiu bugetar, cu ceva experienţă pe SAPARD, PHARE şi ISPA, dar fără acei ani pe care i-au avut în avans cele 10 state care au intrat în UE în 2004şi care sunt termenul nostru de comparaţie.
În 2007, am avut al doilea document strategic aprobat de Comisiei, teoretic am fost în etalonul fruntaş de aprobare a documentelor strategice, dar după aceea implementarea a trenat.
Şi intrăm acum în zona care ţine strict de România. Din toate fondurile alocate României în perioada 2007-2013, peste 70%, dacă nu mai mult, au fost alocate beneficiarilor publici. Este suficient să amintim de proiectele mari de infrastructură, de mediu, investiţiile care fac parte din Programele Operaţionale de Transport şi Mediu.
Aici licitaţiile au fost lansate târziu şi, odată lansate, au fost multe probleme legate de câştigătorul licitaţiei şi contestaţii.
Ca stat, noi am demarat târziu aceste proiecte: în 2009 – 2010. Iar proiectele de această anvergură durează câţiva ani. În condiţiile în care procedurile au demarat târziu, construcţiile au început undeva în 2010-2011, chiar 2012 pentru anumite intvestiţii.
Aşa că anul 2014, şi mai ales 2015, sunt anii în care se finalizează investiţiile majore şi când se termină perioada în care putem atrage bani.
Deci contează foarte mult când încep investiţiile şi ponderea acestor proiecte publice.
Pentru că dacă luăm exemplul unui proiect cu finanţare de la Comisia Europeană de 100 de milioane de euro, care nu este un proiect foarte mare, rata de absorbţie creşte semnificativ cu un singur proiect. Asta înseamnă cam 100 de proiecte mai mari de pe POS CCE (Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice) şi 500 de proiecte făcute de IMM-uri pentru investiţiile mai mici. Vă daţi seama ce impact are un astfel de proiect major.
La noi programele care au anvergura cea mai mare, cu investiţiile cele mai mari au rata de absorbţie cea mai mică: transportul şi mediu. Şi acest lucru se simte.
Cauzele, când vorbim despre beneficiarii privaţi, ar fi, cum am spus, lipsa cofinanţării şi a fluxului financiar.
Proiectele depuse la început au fost fără o validare financiară, iar în 2009-2010 finanţarea a fost mult mai greoaie. Apoi ea s-a îmbunătăţit, pentru că proiectele au fost mai de calitate şi mai realiste, iar din 2011 şi-au găsit mai uşor finanţare.
Fluxul financiar este important, pentru că – până la rambursarea de la autorităţi – ai nevoie de un credit punte sau o sursă financiară pentru a efectua plăţi în cadrul proiectului.
Părţii financiare i se adaugă timpul foarte ridicat de aşteptare: la unele proiecte s-a răspuns la un an de la momentul depunerii , la un an şi jumătate sau chiar doi ani, cum a fost cazul proiectolor privind energia regenerabilă.
Apoi a fost suspendarea programelor, care a dus la întârzieri foarte mari în decontare. Şi nu în ultimul rând, o încetinire a proceselor în anumite departamente a autorităţilor şi o lipsă de experienţă a beneficiarilor.
cursdeguvernare.ro: Vorbeaţi despre dificultăţi de finanţare, despre întârzieri la rambursare, în ce măsură au văzut beneficiarii în bănci o alternativă?
Marius Radu: Au fost mai multe etape. La începutul perioadei bugetare, beneficiarii treceau pe la bancă doar ca să îşi deschidă un cont, pentru că era obligatoriu. Îşi depuneau proiectele, nu exista o validare financiară din partea unei bănci, iar când primea rezultatul, destul de târziu, începea graba de a obţine o finanţare.
Şi atunci nu o puteau face, mulţi dintre ei, pentru că proiectele nu erau viabile financiar. Au fost şi situaţii în care beneficiarii aveau proiecte pe care băncile voiau să le finanţeze, dar nu puteau aduce în garanţie activul din proiect.
În 2010 a fost emisă hotărârea de guvern prin care a fost posibilă ipotecarea activelor, iar cei care aveau proiecte viabile, au avut astfel şi soluţii de garantare. A fost un moment foarte important.
Din 2011, scrisoarea de confort a fost obligatorie şi companiile au venit la banca de la început. A fost un document în plus, dar acest document arată că o bancă este dispusă să finaneţeze proiectul, a fost o validare a proiectului.
cursdeguvernare.ro: Spuneaţi că 2014 şi 2015 sunt ani importanţi pentru proiectele mari. Anticipaţi o explozie a ratei de absorbţie, odată cu finalizarea investiţiilor la aceste proiecte?
Marius Radu: 2013 a fost un an în care s-a absorbit mai mult decât în toţi ceilalţi anteriori la un loc. La începutul acestui an noi am făcut o estimare în care arătam că speram să depăşim 55% rată de absorbţie la sfârşitul anului. Momentan ne apropiem de 40%, vorbim despre instrumente structurale, fără agricultură şi pescuit.
Acum încercăm să facem o corecţie în estimarea noastră, care este undeva la 50%. Daranul nu este încă încheiat. Din aprilie nu s-au depus multe cereri de rambursare la Comisie, dar intern au fost mai multe împrumuturi făcute la Trezorerie pentru plăţile către beneficiari. Ceea ce ne surprinde este că absorbţia internă este mult mai mare.
Probabil se va trimite în perioada următoare o cerere de reambursare mare, prin luna noiembrie. Am văzut o astfel de declaraţie şi ne-am gândit că se merge pe ideea de a trimite un singur pachet, spre sfârşitul anului.
Însă este foarte important pentru România să trimită declaraţii de cheltuieli, pentru că vor fi dezangajări. Anul acesta nu mai scăpăm de ele.
cursdeguvernare.ro: La cât le evaluaţi?
Marius Radu: Nu aş putea spune că este o evaluare foarte exactă, pentru că nu avem acces la toate informaţiile, dar putem estima că ar fi vorba chiar de un miliard de euro.
Raportat la cele 20 de miliarde pe care îi avem nu este atât de mult, pentru că nu este ca şi cum ne-am propune 100% absorbţie la sfârşitul perioadei. Declaraţiile recente vorbesc despre o ţintă de 80%. Încă mai sper că am putea ajunge la acest procent.
O absorbţie între 70 şi 80% ar fi realiste şi în concordanţă cu ceea ce am estimat cu ceva timp în urmă. 70% ar fi aproape 14 miliarde care ar intra în economia românească în toată această perioadă.
Tot ce depăşeşte 12-13 miliarde de euro din cele aproape 20 alocate reflectare a unei situaţii bune. De la14-15 miliarde în sus este foarte bine. Rate de absorbţie de 100% nu sunt ceva comun în UE. Rate foarte bune sunt peste 90%, rate bune sunt peste 80%.
Totul depinde de noi la acest moment acum ajungem la acest procent.
cursdeguvernare.ro: La ultima rectificare bugetară au fost reduse 2,45 de miliarde de lei din bugetul de cofinanţare, după o altă reducere, la prima rectificare de 847 de milioane. Credeţi că asta reflectă o neputinţă în atragerea fondurilor europene, o proiecte mult prea optimistă sau chiar o premediatare a unui buffer, nişte bani puşi deoparte, care să fie folosiţi ulterior în alte scopuri?
Marius Radu: Dacă România nu va fi capabilă să absoarbă atâtea fonduri cât şi-a propus la începutul anului, este bine ca acei bani să fie folosiţi altundeva, unde e nevoie. România nu pierde ceva, e vorba despre realocarea unor resurse.
În momentul în care estimezi la începutul anului că vei implementa proiecte de o valoare foarte mare şi în septembrie ajungi la concluzia că nu pot fi implementate până la sfârşitul anului, dar poţi să o faci în 2015, atunci ajustarea este firească.
Ea însă ar trebui să vină la pachet cu un angajament ferm că în 2015 vor fi alocaţi în buget toţi banii de care avem nevoie pentru atingerea unei rate de absorbţie foarte mari.
Se poate înţelege că, din diverse motive, anul acesta nu performăm cum ne-am dorit.
Dar 2015 este esenţial. Şi atunci rectificarea poate fi înţeleasă, dar trebuie să vină la pachet cu angajamentul ferm că în 2015 sunt alocaţi toţi banii de care are România nevoie pentru cofinanţări şi statul trebuie să identifice sursele din care va face plăţile la anul, plus cofinanţarea, ca să nu avem probleme ulterior.
Mă aştept să fie un boom de proiecte implementate, foarte mulţi beneficiari vor cere finanţări în 2015, nu ştiu dacă suntem conştienţi la nivel naţional că vorbim de cel puţin 5 miliarde de euro.
Mai mult, dacă se implementează proiecte în România şi nu reuşim să le decontăm, ele rămân de plătit din bugetul statului român. Însă nu este ca şi cum s-ar pierde, valoarea lor în economie rămâne, dar vine cu o contribuţie naţională mai ridicată.
Ceea ce trebuie să evităm este ca statul român să plătească mai mult decât ar fi nevoie. Pentru că statul va fi obligat să plătească beneficiarii care vor performa, indiferent dacă el va reuşi să îşi recupereze banii de la Comisia Europeană.
cursdeguvernare.ro: Cum apreciaţi noua arhitectură de management a fondurilor europene pentru perioada 2014-2020? Credeţi că această concentrare va fi mai benefică absorbţiei?
Marius Radu: Avem doar 3 autorităţi de management. Tind să cred că din punct de vedere a definiţiilor, interpretărilor, răspunsurilor la cereri de clarificări va fi o legsilaţie şi documentaţie armonizate.
Faptul că avem o entitate care coordonează fondurile europene este un lucru bun. Dacă avem această armonizare, dacă vom avea cereri de finanţare care să fie mai simple, lucrurile se vor simplifica pentru toată lumea, de la beneficiari şi bănci, la firmele de consultanţă şi autorităţi.
Când ai un model standard indiferent de program, când definiţiile sunt la fel, este mai simplu pentru toată lumea
La noi a fost o problemă când s-au aplicat corecţiile. Există o bază legislativă nu foarte bine detaliată. În unele situaţii s-au aplicat corecţiile maxime de teamă să nu se interpreteze că nu s-a făcut controlul detaliat.
Dacă am avea o entitate centralizată cu experienţă pe corecţii, şi tind să cred că va exista aşa ceva, e clar că, indiferent de program, mecanismul, procesul şi evaluarea lui vor fi aceleaşi.
O astfel de entitate ar putea să publice un îndrumar de bune practici sau un ghid cum să eviţi corecţiile financiare, ce să nu faci.
Este bine să avem o instituţie centrală de coordonare, dar scopul nu este să ajungă din nou toate documentele la Bucureşti. Scopul este să fie un prim filtru la nivel de organisme teritoriale.
Procentul alocărilor pentru proiectele din mediul orivat s-a înjumătățit, în timp ce în Ungaria această sumă e dublă față de România
cursdeguvernare.ro: Vorbeaţi despre o pondere mare alocată în cadrul bugetar anterior sectorului public. Aţi remarcat o schimbare pentru perioada 2014-2020?
Marius Radu: O schimbare în rău. Toate proiectele sunt importante pentru România, este clar. Dar importat este de stabilit care sunt priorităţile noastre la acest moment.
Dacă în perioada anterioară am avut fonduri alocate pentru mediul privat în jur de 20% din totalul fondurilor alocate, acum ele au fost reduse la 10%, adică în jur de 3 miliarde de euro ce pot fi accesate direct de beneficiari privaţi.
Pe mine mă înspăimântă procentul acesta foarte diminuat, în condiţiile în care vecinii noştri din Ungaria au un program de competitivitate de peste 7 miliarde de euro. Deci un singur program de-al lor dedicat sectorului privat este de 7 miliarde.
cursdeguvernare.ro: Iar filosofia Comisiei Europene este de a pune accentul pe IMM-uri.
Marius Radu: Da, se pune accentul pe IMM-uri, dar paradoxul este că fondurile alocate la noi sunt mai mici. Nu îl înţelegem şi am încercat în nenumărate rânduri să atragem atenţia.
cursdeguvernare: Ce răspuns aţi primit?
Marius Radu: E clar că România nu are încă infrastructura Ungariei. Suntem de acord, dar în acelaşi timp lucrurile trebuie să meargă în paralel: şi dacă nu dezvoţi mediul de afaceri tot ai o problemă. Chiar dacă nu se poate să avem un singur program de 7 miliarde de euro pentru mediul privat, cum are Ungaria, totuşi 3 miliarde pe toate programele este foarte puţin.
IMM-urile din Ungaria vor avea foarte multe posibilităţi de finanţare, vor lua mult mai multe fonduri europene, vor ptuea veni cu costuri mult mai mici pe piaţă, pentru că îşi vor permite o altă strategie.
Dacă în România nu vom avea aceeaşi posibilitate, atunci va fi mai greu, mai ales în concurenţa la nivelul graniţelor.
În acest context, noi tot subliniem faptul că această alocare este foarte mică: facem comparaţie cu ce se întâmplă în regiune şi putem spune că acest 10% este cel mai mic procent din regiune alocat mediului privat. În valoare absolută poate însemna mai mult decât fondurile alocate în alte ţări.
cursdeguvernare.ro: Iar alocarea nu este totul, sunt şi priorităţile importante, domeniile avute în vedere de autorităţi.
Marius Radu: Da, este important să vedem spre ce zone merg aceşti bani. Alocarea merge către zona de cercetare, de investiţii ale companiilor şi dezvoltare rurală. Inclusiv start-up-urile sunt incluse în aceste finanţări.
Este important că nu este suficient să fie bani alocaţi, ci şi mecanisme prin care aceşti bani să poată fi folosiţi pentru absorbţie. Şi aici mă refer la instrumente financiarecare să asigure garanţii acolo unde companiile nu au suficiente garanţii să obţină un credit. Sau pentru ONG-uri, care nu au avut niciun fel de formă de garantare până în 2013.
Dar din moment ce avem un program de capital uman de peste 4 miliarde de euro, destinat preponderent ONG-urilor, este vital să existe un instrument de garantare care să le permită accessarea de credite atunci când proiectul este viabil, pentru a avea şi cu ce să garanteze. În privinţa companiilor, fondurile de garantare şi instrumentul JEREMIE au ajutat foarte mult.
cursdeguvernare.ro: Spuneaţi, într-un interviu anterior, că în această perioadă ar trebui să fie trimise toate programele operaţionale spre analiza Comisiei. Însă nu sunt. Credeţi că faptul că nemişcăm mai încet, comparativ cu alte state, va duce la întârzieri care vor afecta absorbţia şi în perioada bugetară următoare?
Marius Radu: Eu nu aş fi îngrijorat. Am spus că ar fi bine să fie trimise, dar mai degrabă aş prefera ca lunile acestea să fie folosite pentru a avea programe de calitate şi să avem ulterior o implementare sănătoasă.
Nu ne apasă încă nimic pe acest cadru bugetar. În schimb, m-aş concentra asupra perioadei de final 2007-2013, iar noile programe le-aş pune în dezbatere publică sănătoasă, le-aş pune bine la punct.
Cheltuielile făcute de la 1 ianuarie 2014 sunt eligibile, iar dacă există o investiţie făcută deja, ea poate fi inclusă spre decontare pe fonduri europene. Prin urmare, pentru perioada următoare există soluţii.
cursdeguvernare. ro: Recent, ministrul Fondurilor Europene a spus că va reintroduce principiul „primul venit, primul servit” la depunerea de proiecte, pentru a accelera absorbţia. Cum vedeţi aplicarea acestui principiu?
Marius Radu: Nu este un principiu rău când eşti sub presiunea timpului, dar l-aş aplica mai degrabă în anii finali ai ciclului bugetar. Şi l-aş aplica de la început ca proiect pilot, pe o anumită axă dintr-un program, sau pe un program.
Astfel nu mai aştepţi până sunt depuse toate proiectele. Nu mai pierzi timp să fie depuse proiectele până la termenul limită, ca apoi să vină toate odată către analiză şi evaluare, ceea ce presupune un efort mare şi întârzieri. Dacă ele vin treptat, este mai uşor.
Este un pricipiu bun, atâta vreme cât punctajul minim este unul ridicat care să asigure o calitate a proiectelor. Şi am câştiga foarte mult timp. Cine e interesat poate depune proiectul foarte repede. Poate fi o perioadă mai lungă de sesiune continuă.
Un răspuns
VREAU FONDURI EUROPENE PENTRU ZONE DE RECREATIE .VREAU INTOCMIRE DOSAR .