gruparea sau regruparea
agenţilor economici, activităţilor, forţei economice,
bunurilor şi bogăţiei, în general considerate în
desfăşurarea sau realizarea lor. Etimologic, aceasta
înseamnă reunirea la un loc, în acelaşi centru. C. este
determinată de necesitatea creşterii eficienţei
economice, capacităţii agenţilor economici de a
acţiona pe pieţe tot mai mari (care se mondializează)
şi concurenţei. Poate avea loc prin acumulare de
capital, înţelegeri, convenţii etc. Are ca efect principal
formarea marilor firme şi bogăţii, centrelor
industriale, agricole, de putere etc. O dată cu aceasta
are loc însă dispariţia unor firme mai mici şi/sau mai
slabe, precum şi restrângerea unor activităţi. Pentru
a releva c., se folosesc doi indicatori: a) gradul de
concentrare – rata sau ponderea pe care o deţin o
firmă, un număr de firme, un centru, o ramură etc. în
totalul unei activităţi, cifrei de afaceri pe o perioadă,
numărului de salariaţi, capitalului etc. Gradul de
concentrare este 100% în cazul când există un
monopol absolut; b) coeficientul de concentrare –
relaţia dintre distribuţia unei activităţi, unor bunuri
etc. în cadrul unei regiuni sau zone dintr-o ţară şi
distribuţia altei caracteristici. De exemplu, în cazul
când caracteristica de amplasare (teritorială) a unei
activităţi economice este evident mai mare decât a
populaţiei se consideră că activitatea respectivă este
concentrată spaţial. Se determină după formula:
Σj Paj − Pij ,
în care: liniile verticale indică valorile absolute; Paj
este procentajul (ponderea) activităţii “a” în regiunea
“j”; P ij este ponderea ce revine regiunii j în
caracteristica i folosită ca bază (populaţia, cum am
presupus mai înainte). O valoare egală cu zero indică
o distribuţie a activităţii respective care corespunde
exact cu cea a populaţiei, în timp ce o valoare mai
mare a coeficientului de concentrare relevă un grad
superior de concentrare al activităţii respective (v.
concentrare a producţiei, Conglomerat).
