În timp ce India se gândește cum să profite la maximum de avantajul său demografic, China a raportat prima scădere anuală a populației din 1961.
Analiștii prevăd că India va deveni a treia economie din lume până în 2027 și mulți pun acum la îndoială capacitatea Chinei de a depăși Statele Unite – ca cea mai mare economie din lume – în următoarele decenii.
Occidentul curtează India pentru parteneriate comerciale și de securitate și încearcă să-și mute lanțurile de aprovizionare departe de Beijing, în parte pentru a limita dezvoltarea tehnologică chineză.
Project Syndicate a solicitat patru experți să spună dacă economiile Indiei și Chinei vor fi în competiție directă și ce ar putea însemna aceasta pentru economia globală.
Pranab Bardhan: India poate avea o populație mai mare, dar forța de muncă e slab calificată
Pranab Bardhan este profesor la Berkeley, Universitatea California, autor al lucrării Globalization, Democracy and Corruption: An Indian Perspective
*
Cred că secolul, probabil, nu va aparține Chinei sau Indiei – sau oricărei țări, de altfel. Realizările chineze din ultimele decenii au fost fenomenale, dar acum se confruntă cu o încetinire palpabilă – și așteptată.
Și, în timp ce mass-media financiară internațională vestește „momentului Indiei”, o privire rece asupra faptelor sugerează că astfel de evaluări sunt în cel mai bun caz premature. Un motiv cheie pentru aceasta este de natură demografică.
Da, cel mai probabil India a depășit deja China ca cea mai mare țară din lume după populație, iar creșterea sa este substanțială. Dar departe de a oferi un „dividend demografic”, populația relativ tânără a Indiei s-ar putea dovedi doar o statistică, deoarece țara se luptă să genereze suficiente locuri de muncă productive.
India a obținut cel mai mare succes în sectoarele care necesită competențe intensive – cum ar fi software-ul, tehnologia digitală și produse farmaceutice – care nu au mare nevoie de lucrătorii cu calificare scăzută care cuprinde o mare parte din populația de vârstă activă a Indiei.
De fapt, ponderea industriilor cu forță de muncă necalificată intensivă în exporturile de mărfuri ale Indiei a scăzut cu aproape jumătate în ultimele două decenii. Un număr masiv de indieni sunt acum șomeri sau subangajați.
Nu ajută nici faptul că indienii rămân în urmă chiar și în ceea ce privește indicatorii elementari de sănătate: datele din sondajul în gospodării arată că proporția copiilor care suferă de malnutriție rămâne extrem de mare.
Mai simplu spus, în timp ce India are mai mulți oameni, calitatea forței de muncă este scăzută, cu niveluri de productivitate insuficiente pentru a permite țării să concureze la nivel internațional în multe sectoare.
Unul dintre motivele pentru care Vietnam a depășit India în ceea ce privește atragerea afacerilor străine care caută alternative la China este că forța de muncă din Vietnam este în general mai sănătoasă, mai bine educată și mai înalt calificată.
Celălalt motiv este că guvernul Indiei a susținut o politică comercială relativ restrictivă. Mai degrabă decât, să zicem, aderarea la acorduri comerciale regionale, promovează ”capitalismul de prietenie”, care nu reușește să-și transpună dominația economică internă în competitivitate internațională.
În ciuda problemelor actuale ale Chinei, mă aștept ca țara să rămână o putere majoră de producție și comerț timp de multe decenii. În timp ce India va avea rezultate rezonabile, șansele sunt scăzute ca India să depășească China în curând.
Brahma Chellaney: China mai are o fereastră îngustă de oportunități strategice
Brahma Chellaney este profesor de studii strategice al Center for Policy Research și profesor asociat al Robert Bosch Academy din Berlin, autor al cărții Water, Peace, and War: Confronting the Global Water Crisis
*
Președintele Xi Jinping pare să fie grăbit să realizeze ceea ce el numește „visul chinezesc” – adică dominația globală a Chinei.
Cu o criză demografică care se profilează, cu creșterea economică globală în stagnare și un mediu global devenind din ce în ce mai nefavorabil, Xi pare să fi ajuns la concluzia că are o fereastră îngustă de oportunități strategice de a modela ordinea internațională în favoarea sa. Deci, apetitul lui pentru risc a crescut.
Dar, în timp ce China rămâne o țară cu venituri medii, constrângerile structurale pe termen lung – inclusiv o populație în scădere și îmbătrânire rapidă, încetinirea creșterii productivității și datorii masive – încep deja să producă efecte.
Aceste constrângeri ar putea împiedica capacitatea lui Xi de a-și împlini ambițiile și chiar ar putea amenința statutul Chinei de fabrică a lumii.
India, dimpotrivă, are demografia de partea ei. Cu o vârstă medie de 28,4 ani, India este una dintre cele mai tinere țări din lume. Această populație tânără propulsează o creștere economică rapidă, contribuind la un boom de consum și stimulează inovația, reflectată în apariția unei economii informaționale de clasă mondială.
Aproximativ o cincime din populația mondială aptă de muncă va locui probabil în India până în 2025. India are cu aproximativ 600 de milioane de oameni mai mulți decât toate cele 44 de țări ale Europei la un loc.
Mai mult, India este prima economie în curs de dezvoltare care, de la început, s-a străduit să se modernizeze și să prospere printr-un sistem democratic, în ciuda provocărilor pe care le ridică diversitatea sa culturală și etnică.
Și, spre deosebire de China, India nu este văzută ca fiind flămândă de pământul și resursele altora, iar creșterea ei nu a fost însoțită de o mai mare asertivitate în regiune.
Dar pentru ca secolul să aparțină Indiei, țara trebuie să profite la maximum de forța de muncă relativ ieftină și de interesul crescând al companiilor occidentale de a-și reloca producția din China.
Creșterea accelerată a Indiei ar putea ajuta la contracararea expansionismului chinez.
Pinelopi Koujianou Goldberg: India nu se poate aștepta să creeze un „miracol” de creștere determinat de export
Pinelopi Koujianou Goldberg este fost economist șef al World Bank Group, redactor șef al American Economic Review și profesor de economie la Universitatea Yale
*
Secolul ar putea aparține Indiei, dar asta nu înseamnă că sigur se va întâmpla așa. De fapt, strategia de dezvoltare bazată pe export care a propulsat ascensiunea Chinei va eșua aproape sigur în India.
În ultimii 30 de ani, China a devenit o superputere economică. Și cu un PIB pe cap de locuitor de aproximativ 12.500 dolari americani în 2021 și cu o populație de 1,4 miliarde de oameni, are o marjă enormă de creștere a productivității.
Dar și China se confruntă cu probleme. Problemele interne includ îmbătrânirea populației, inegalitatea ridicată și un sector imobiliar plin de probleme.
În plan extern, Statele Unite lucrează activ pentru a bloca dezvoltarea tehnologică a Chinei- este puțin probabil ca acest lucru să blocheze creșterea Chinei pe termen lung, dar va acționa ca o constrângere pe termen scurt.
La fel cu China, India este o țară cu spațiu enorm pentru creșterea productivității. Spre deosebire de China, însă, are o populație tânără și în creștere și este bine poziționată pentru a valorifica tensiunile geopolitice actuale.
Mai mult, India este mai familiarizată cu normele occidentale decât China și o parte mai mare a populației sale vorbește engleza. Dar India se confruntă cu propriile provocări interne – cele mai importante, sărăcia ridicată și persistentă, participarea scăzută a forței de muncă feminine, niveluri ridicate de poluare și tensiuni etnice și religioase care clocotesc.
Mai mult, India nu se poate aștepta să creeze un „miracol” de creștere determinat de export, precum cel observat anterior în economiile din Asia de Est. Mediul global este mult mai competitiv astăzi decât odinioară, cu mai multe țări cu venituri mici și medii care presează pentru accesul la piețe de export.
India este mai puțin integrată în sistemul comercial global decât sunt alte țări și nu este bine poziționată pentru a participa la lanțurile globale de aprovizionare. Deci, deși deschiderea către comerț și investiții poate contribui la creștere, ea nu poate servi drept principalul motor de creștere al Indiei.
Dacă India va fi lider în secolul XXI, va trebui să „sară” de la o economie bazată pe agricultură la una bazată pe servicii. Unele dintre condițiile pentru o astfel de transformare – inclusiv digitalizarea în creștere și o piață internă mare – sunt îndeplinite.
Dar, dacă India dorește să reușească – devenind astfel un nou model de dezvoltare – va trebui, de asemenea, să depășească provocările interne majore și este departe de a fi clar dacă guvernul Indiei are voința de a implementa numeroasele schimbări pe care le-ar necesita această trecere.
Yi Fuxian: Economia Indiei o va depăși pe cea a Chinei, dar și pe cea a Americii, deși asta va dura zeci de ani
Yi Fuxian este cercetător la Madison, Universitatea Wisconsin, autor al lucrării Big Country with an Empty Nest
*
Guvernul Chinei a anunțat recent – cu un deceniu mai devreme decât a prezis Națiunile Unite – că populația sa a început să scadă de anul trecut. Cred însă că populația Chinei a început de fapt să scadă în 2018 și că aceasta este azi chiar mai mică decât susține guvernul – 1,28 miliarde, în loc de 1,41 miliarde.
În orice caz, este clar că recentele politici sociale, economice, de apărare și externe ale Chinei, precum și politica SUA față de China, s-au bazat pe date demografice greșite.
Chiar dacă China reușește să-și stabilizeze rata de fertilitate la nivelul oficial de 1.1, populația sa va scădea la 1,08 miliarde în 2050.
În acel moment, vârsta medie în China va fi de 57 de ani (în creștere față de 42 de azi), față de 44 în SUA (în creștere de la 39 de astăzi) și 39 în India (în creștere de la doar 29 de azi).
În 2100, populația Chinei va fi de doar 440 de milioane, comparativ cu 1,53 miliarde în India.
Liderii Chinei trebuie să accepte că țara nu este pregătită pentru „întinerirea națională”. Pur și simplu nu are baza demografică pentru asta, iar abordarea sa politică actuală – autoritară în țară și agresivă în străinătate – nu este durabilă.
În schimb, cea mai bună cale a Chinei va fi să urmărească o contracție strategică, să îmbunătățească relațiile cu Occidentul și să slăbească cenzura internă, pentru a stimula dinamismul socioeconomic, care este crucial pentru evitarea colapsului demografic.
SUA, la rândul lor, ar trebui să înceteze să mai acționeze împotriva Chinei, care nu va fi capabilă să submineze ordinea globală condusă de SUA. În schimb, SUA ar trebui să admită că China este în declin și să-și ajusteze politicile în consecință.
Aceasta înseamnă atât menținerea unei poziții asertive, dar și cooperare. Având în vedere că SUA și aliații săi se confruntă, de asemenea, cu îmbătrânirea populației și cu încetinire economică, păstrarea ordinii globale existente va necesita cooperarea Chinei.
Este demn de remarcat aici faptul că eșecul Americii de a gestiona relațiile cu Rusia a deschis calea pentru războiul care acum răvășește Ucraina.
În ceea ce privește India, economia ei o va depăși nu numai pe cea a Chinei, ci și pe cea a Americii, deși asta va dura zeci de ani.
***
