Ieşim din recesiune: începe greul. 2012 – Alegeri cu datorii. Cu plăţi de datorii

Plecată după 1989 fără obligaţii către străinătate, urmare a unor sacrificii inutile şi inumane impuse de Ceauşescu, ţara noastră împrumutat în ritm tot mai accelerat, ajungând să traverseze pragul de de 30% din PIB în martie 2010 şi pe cel de 35% în iunie 2010 – în cazul datoriei publice şi public garantate.

Datoria externă totală (inclusiv a sectorului privat) a României a depăşit 90 miliarde euro la finele anului trecut, cu aproape 10 miliarde euro mai mult decât la sfârşitul lui 2009. Dacă datoria pe termen mediu şi lung a crescut cu circa o zecime, cea pe termen scurt (sub 1 an) s-a majorat cu aproape 22%, spre 19 miliarde euro.

O problemă majoră pentru utilitatea fondurilor împrumutate s-a dovedit a fi, în a doua parte a anului trecut, creşterea puternică a TVA. Cam jumătate din banii aduşi în plus la buget prin măsura amintită au fost sau vor fi cheltuiţi pe dobânzi.

In timp ce datoria negarantată public a scăzut de la 39 miliarde euro la 37 miliarde euro, imprumuturile de la FMI au crescut de la 5,7 miliarde euro la 9 miliarde euro. Din aceste evoluţii contrare a rezultat o majorarea a îndatorării externe de la 75% din PIB anul trecut la un maxim de 80% din PIB în acest an (fiind vorba de datoria totală, inclusiv datoria privată). Ori, gestiunea plăţilor pe care statul trebuie să le efectueze, deşi optimist văzută de experţii FMI, se anunţă dificilă, cu un vârf de sarcină clar localizat exact înaintea alegerilor programate pentru 2012.

Când şi cum vom plăti

In trimestrul patru al acestui an vom începe să resimţim presiunea accentuată a plăţilor externe. Şi peste 40% din datoria pe termen mediu a României este scadentă până la finele lui octombrie 2012. Evident, nu vor exista bani pentru plăţi de o asemenea amploare din încasările bugetare, ceea ce va impune contractarea unor noi împrumuturi.

Miza majoră este reducerea rapidă a inflaţiei în trimestrul al treilea 2011, undeva de la 7% spre 4%. Altminteri, expectaţiile inflaţioniste vor majora dobânzile cerute de băncile potenţial creditoare, nevoite, la rândul lor, să obţină resurse financiare la un cost crescut. Nici apelul la pieţele externe nu se prezintă prea încurajator, într-un moment în care reluarea creşterii economice în aproape toate statele UE va duce la un puseu inflaţionist generalizat.

Situaţia de anul viitor este complicată de planificarea plăţilor deja amânate către bugetarii ce au obţinut decizii definitive privind plata unor drepturi salariale în litigiu. Guvernul a emis deja acte normative prin care plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, se va împărţi în valoare aproximativ egală pe trei ani (2010 – 2012, 2011 – 2013 sau 2012 – 2014, după cum hotărârea judecătorească a fost dată în 2009, sau 2010 sau 2011).

Se observă uşor că anul comun de încărcare a bugetului este 2012 iar sumele vor trebui actualizate cu rata inflaţiei.

Ce mai încarcă anul 2012

O altă piatră de moară agăţată de bugetul pe 2012 este OUG 62/2010. Prin aceasta, se suspendă pe o perioadă de 2 ani la plată titlurile prevăzute pentru despăgubirea foştilor proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv prin Legea nr. 247/ 2005. Valorificarea titlurilor de despăgubire emise se poate face prin conversia în acţiuni ale Fondului Proprietatea, dar cei care nu marşează la pierderea de bani inerentă, vor primi sumele cuvenite tot în 2012.

Coincidenţă nefastă, atât pentru popor cât şi pentru politicieni, dată fiind proximitatea alegerilor, nici BNR nu are de unde să ajute, deoarece are de achitat la începutul lui august 2012 şi noiembrie 2012 două rate de peste 600 milioane euro către FMI.

De altfel, din 2013, nu numai BNR va plăti datoria către FMI, ci şi Ministerul Finanţelor, pentru partea cu care a finanţat deficitul bugetar.

Costul la care se va face refinanţarea prin noi împrumuturi va constitui un este factor esenţial pentru posibilitatea de a transfera către populaţie, prin salarii, pensii şi ajutoare sociale, o parte din presupusa creştere economică robustă care ar urma să se înregistreze din 2012 încolo. Altminteri, am putea ajunge să muncim mai mult dar să nu primim nimic în plus, toate beneficiile urmând să fie înghiţite de dobânzi. Este exact rolul acordului de eventuală finanţare ( de tip precautionary) din partea FMI, UE şi Banca Mondială, dacă cererile din piaţă vor ajunge “să sară calul”.