Industria se întoarce în SUA, notează Financial Times, într-un materiale pe tema schimbărilor structurale de la nivelul economiei americane.
În ultimele câteva decenii, industria a fost trecută cu vederea, având parte de tot mai puține investiții, pe măsură ce Wall Street a îmbrățișat Silicon Valley, serviciile și orice legat de tehnologie. Producția, în special în țările bogate precum SUA, a fost privită ca o afacere a trecutului.
Lucrurile s-au schimbat însă radical în ultima perioadă. Pe măsură ce reziliența a înlocuit eficiența ca deviză esențială de afaceri, țările și companiile au început să-și consolideze capacitatea industrială în sectoare strategice precum semiconductori, vehicule electrice, tehnologie curată și agricultura, iar peisajul salarial global în schimbare și arbitrajul energetic au adus producția de bunuri cu valoare adăugată mai redusă, cum ar fi textilele sau mobilierul, mai aproape de casă.
Dacă în timpul pandemiei, producătorii americani au redus cu 1,36 milioane numărul de locuri de muncă, datele din august arată că acum au fost recreate 1,43 milioane de locuri de muncă – cu 67.000 în plus. Iar creșterile sunt răspândite pe zone geografice și sectoare, semn a unui reviriment serios al producției.
”O parte din evoluție este explicată de impulsul federal pentru achiziția de bunuri de la nivel local. O altă parte este legată de blocajele de pe lanțurile de aprovizionare care favorizează creșterea producției interne. O ultimă parte este legată de continuarea decuplării de China, precum și de inflația generată de costurile de transport”, notează jurnaliștii străini.
În opinia lor, evoluția poate fi pusă și pe seama unui fenomen adesea trecut cu vederea – puterea ascunsă a producătorilor americani de talie medie, adesea organizați în afaceri de familie.
Coloana vertebrală ascunsă a economiei americane
Asutosh Padhi, managing partner la McKinsey North America, a scris recent, alături de colegii săi, o carte intitulată The Titanium Economy, despre aceste întreprinderi medii de producție, subevaluate și supraperformante, dintre care 80% sunt private. Autorii cred că acestea vor avea de câștigat în viitor.
De obicei, astfel de companii au vânzări cuprinse între un miliard de dolari și 10 miliarde de dolari, angajează între 2.000 și 20.000 de persoane și au înregistrat o rată de creștere a veniturilor anuale compusă (CAGR) de 4,2% în perioada 2013-2018, depășind performanțele companiilor din S&P 500 cu 1,3 puncte procentuale.
Acestea sunt companiile care produc „tot ceea ne înconjoară, oriunde ne uităm – mașinile noastre, telefoanele mobile, bijuteriile, echipamentele sportive, instrumentele chirurgicale și multe altele”. Aceste companii atrag mai puțin de 1% din finanțările de capital de risc și totuși, așa cum spune Padhi, „dacă vrei o creștere puternică, de la an la an, către ele trebuie să te îndrepți”.
Cercetările arată că aceste companii investesc sume semnificativ mai mari în cercetare și dezvoltare, neavând presiunea companiilor listate, de a-și recompensa investitorii cu dividende pentru a-și menține evaluările de piață.
Aceste companii au totodată o filosofie similară firmelor germane sau japoneze, cu ambiția de a ajunge cei mai buni pe segmentul lor, prin investiții în R&D, dar și oameni. Aceste companii plătesc, în medie, salarii duble față de media salariilor din sectorul serviciilor, spre exemplu.
***
