evaluarea monetară a pământului (fond funciar în sens larg, inclusiv fondul silvic, cinegetic, piscicol etc), capitalului fix şi circulant (în funcţiune şi în rezervă), bunuri durabile (de folosinţă îndelungată), inclusiv operele de artă, patrimoniului cultural şi asimilatelor cu valoare de piaţă, care sunt deţinute de către rezidenţii unei anumite ţări (firme, corporaţii, fundaţii, familii, sectorul guvernamental etc). B.n. deţinută de rezidenţi în interiorul ţării formează b.n. internă. B.n. netă, excedentul bogăţiei naţionale peste datoriile (financiar monetare) unei ţări faţă de străinătate (care includ atât datoria publică, cât şi cea privată). Se determină ca diferenţă dintre bogăţia naţională şi bilanţul sectorului extern (dife- renţa dintre bogăţia rezidenţilor în străinătate şi cea deţinută de către străini în ţara respectivă). Dacă b.n. netă este mai mică decât b.n., înseamnă că respectiva ţară consumă mai mult decât produce. În S.U.A., în 1988, b.n. netă era evaluată la 14.602 miliarde dolari; proprietăţile S.U.A. în afara ţării erau evaluate la 1253,6 miliarde dolari, iar cele deţinute de către străini în S.U.A. la 1786,2 miliarde dolari. (v. Avuţie naţională).
