document contabil de sinteză, întocmit de firme pentru anumite perioade de timp, pe baza respectării unor norme legale elaborate de organele financiare. B.c. se prezintă sub forma unui tablou, care cuprinde două părţi: activul şi pasivul, prin care se realizează dubla reprezentare a patrimoniului. Activul reflectă, în expresie bănească, totalitatea bunurilor deţinute de firmă. Pasivul, sursele de constituire a bunurilor înscrise în activ, grupate după natura şi destinaţia lor inclusiv rezultatele financiare (beneficiul net sau pierderea). Activul cuprinde: imobilizări corporale, imobilizări necorporale, stocuri, creanţe, plasamente şi disponibilităţi băneşti, posturi de regularizare şi asimilate. Pasivul b.c. cuprinde: capitaluri proprii, provizioane, datorii, posturi de regularizare şi asimilate. Activul şi pasivul sunt mărimi egale, deoarece din activ au avut sursă de constituire fie aportul proprietarilor (acţionarilor), fie al terţelor per- soane sau o parte a profitului obţinut în exerciţiu curent. În caz de pierderi, acestea apar la activul b.c., menţinându-se astfel egalitatea dintre cele două părţi ale b.c. Relaţia generală A(t) = P(t), unde A(t) este activul total, iar P(t) pasivul total devine şi o relaţie de eficienţă, în condiţiile în care se evidenţiază separat rezultatul net-profit sau pierdere. În această situaţie, A(t) = P(t) • R(t), unde R(t) reprezintă rezultatul net al momentului “t”. În condiţiile în care se iau în consideraţie şi sursele de constituire a activului (proprie şi atrase), relaţia devine
R(t)
(t)
P
~
S(t)
A(t)
⋅
=
−
, unde
S(t) reprezintă totalul datoriei, iar situaţia netă a patri- moniului. Această egalitate este denumită ecuaţia fundamentală a patrimoniului şi exprimă gradul de asigurare a autonomiei sau independenţei financiare a subiectului de drepturi. În elaborarea b.c., importanţă deosebită prezintă modul de evaluare a diferitelor componente, prin care se determină nivelul profitului. B.c. constituie principala sursă de informaţie, analiză şi fundamentare a deciziilor pentru adunarea acţionarilor (asociaţilor), reflectând
modificările survenite în situaţia patrimonială a firmei, precum şi rezultatele financiare obţinute în perioada analizată. Administraţia financiară fixează, în acest domeniu, reguli precise, unele stimulând pro- cesul investiţional şi mai puţin reflectarea mărimii reale a bunurilor, prin neluarea în consideraţie a inflaţiei (v. Analiză contabilă).
