infracţiune economică complexă, constând din acte şi fapte voite, săvârşite cu rea-credinţă pentru a aduce prejudicii partenerului sau partenerilor de afaceri, creditori. În accepţiunea dreptului român şi de pretutindeni, unde acţionează legile economiei de piaţă, b.f. este o metodă clasică de înşelare şi păgubire a creditorilor şi, potrivit legislaţiei româneşti în vigoare, ea se concretizează în următoarele fapte: falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidenţelor societăţii comerciale, ascunderea unei părţi din activul acesteia, înfăţişarea de datorii neexistente sau prezentarea în registrele societăţii, în alt act ori în bilanţ, a unor sume nedatorate, fiecare din aceste fapte fiind săvârşite în vederea diminuării aparente a valorii activelor, înstrăinării în caz de faliment a unei societăţi sau a unei părţi însemnate din active. Atât b.f., cât şi aceste fapte, aflate în corelaţie, sunt considerate infracţiuni şi se pedepsesc de lege cu privarea de libertate. B.f. fiinţează în majoritatea statelor lumii cu sistem de drept bine aşezat. În România, b.f. este reglementată de Legea din 1997 pentru modificarea şi completarea Legii 31/1990 privind societăţile comerciale, urmărindu-se obiectivele luptei împotriva corupţiei şi a crimei organizate (v. Bancrută).
