semne ale valorii denumite astfel datorită materialului din care sunt con- fecţionate. Sunt rezultatul unui proces în decursul căruia b. de h. au înlocuit în circulaţie banii cu valoare deplină. Acest proces a început cu biletele de bancă sau bancnotele care au constituit, de fapt, primii bani de hârtie. Când cantitatea de bani de aur a devenit insuficientă în raport cu dimensiunile producţiei de
mărfuri supusă vânzării s-au emis mai multe bancnote astfel încât să asigure desfăşurarea normală a activităţii economice. Biletele de bancă ce depăşesc cantitatea de aur pe care o înlocuiesc în circulaţie, denumite monedă fiduciară, reprezintă o altă etapă a existenţei b. de h. Deşi reprezintă b. de h., moneda fiduciară îndeplineşte foarte bine rolul banilor cu va- loare deplină atât timp cât este convertibilă în aur. După mai multe experienţe nereuşite în domeniul monedei fiduciare, în secolul al XIX- lea au fost puse bazele regulilor de emisiune a acesteia, oferind publicului un mijloc de plată comod. În condiţiile în care banii cu valoare deplină şi-au încetat existenţa, iar b. de h. reprezentând moneda fiduciară încetează şi ei să mai fie convertibili în aur, b. de h. devin hârtie-monedă. Aceasta poate îndeplini funcţiile ba- nilor chiar dacă nu are garanţie în aur, dacă este emisă în cantităţi corespunzătoare nevoilor schimbului. Păstrarea strictă a acestui echilibru trebuie avută în vedere permanent. Dacă însă din diferite motive se emit cantităţi de hârtie-monedă peste nevoile schimbului, b. de h. se depreciază, are loc inflaţia. Hârtia-monedă are curs forţat pe baza unui act politic al puterii de stat. De aceea sfera sa de circulaţie s-a restrâns la teritoriul ţării emitente. Pentru a putea fi folosită şi în alte ţări se pune problema convertibilităţii b. de h. (v. Bancnotă, bani de aur, Convertibilitate).
