Tragedia aviatică din estul Ucrainei ar putea fi pe cale să schimbe atitudinea şi indulgenţa Europei faţă de Rusia. Preşedintele Barack Obama a numit această perioadă în care ne aflăm „momentul de trezire la realitate a Europei”.
SUA şi UE au impus săptămâna trecută noi sancţiuni, mai dure, Federaţiei Ruse. Bloomberg relata înainte de reuniunea liderilor europeni că Washingtonul face presiuni asupra acestora să acţioneze, în sensul dorit de administraţia americană, pentru ca măsurile luate de aceasta împotriva Moscovei să fie eficiente.
Ca şi anterior, sancţiunile SUA sunt mai dure şi mai targetate decât cele ale europenilor, care cu greu ajung la o poziţie comună, lucru evident din rezultatul final al discuţiilor.
Dezbinarea europenilor şi propaganda rusă
Russia Today scria cu o zi înainte de reuniunea de la Bruxelles că 9 state membre sunt împotriva sancţiunilor. Sursa diplomatică citată de site-ul televiziunii apropiate Kremlinului arăta că „Franţa, Germania, Luxemburg, Austria, Bulgaria, Grecia, Cipru, Slovenia şi Italia nu văd niciun motiv în situaţia actuală care să facă necesară introducerea unor sancţiuni economice sectoriale şi vor bloca luarea acestei decizii”.
Relaţiile economice ale Europei Occidentale cu Rusia de o mult mai mare amploare decât cele SUA-Rusia, iar multe dintre ţările europene sunt 100% dependente de gazul rusesc. Aşa că retincenţa europenilor privind impunerea de sancţiuni are explicaţii în impactul economic asupra propriilor economii.
Analizând relaţiile a doar câteva dintre ţările UE cu Rusia, devine evidentă explicaţia pentru ca sancţiunile de pânâ acum impuse Moscovei nu au impactul scontat de Washington, cel puţin, şi este puţin probabil să îl aibă în viitor şi să îl descurajeze pe liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, să agraveze situaţia din Ucraina şi din vecinătatea Federaţiei Ruse, pentru a-şi atinge scopul refacerii influenţei din perioada sovietică.
Germania: Relaţiile economice ruso-germane sunt unele dintre cele mai dezvooltate în UE, piaţa rusă fiind destinaţie importantă a exporturilor şi investiţiilor germane. Peste 6000 de firme nemţeşti sunt deschise în Federaţia Rusă şi ele investesc fiecare eurocent pe care îl fac în extindere, cât de rapid posibilă.
În plus, contactele privind livrările de gaz rusesc, la un preţ bun faţă de al altor clienţi europeni ai Gazprom, nu sunt de neglijat.
Franţa: Parisul respins orice presiune de a nu onora coontractul în valoare de 1,2 miliarde de euro, privind livrarea a două nave de război Mistral Rusiei. Şi nici nu a renunţat la antrenarea militarilor ruşi pentru operarea celor două nave de război, în ciuda faptului că NATO şi SUA au întrerupt orice colaborare militară cu Rusia.
Totuşi, odată cu accidentul, încep să se intensifice presiunile asupra Parisului de a renunţa la acest contract. Diplomaţi ai UE susţin că Franţa riscă „ridicolul pe scena internaţională”, dacă, în situaţia existentă, va livra cele două nave, în timp ce Germania, care luase apărarea Franţei pe această temă, pare să fie mai rezervată acum.
În plus, retailerul francez Auchan a obţinut un împrumut de la Banca Mondială în valoare de 250 de milioane de dolari, pentru a-şi continua expansiunea în Rusia, un credit obţinut după anexarea Crimeei la Federaţia Rusă.
Italia: Relaţiile bune ale Italiei cu Rusia datează chiar de pe vremea când Sergio berlusconi era premier în peninsulă. Iar actualul guvern continuă să cultive această relaţie. Autorităţile de la Roma au avut o atitudine rezervată în a critica Rusia pentru acţiunile din Ucraina. Mai mult, l-au invitat pe preşedintele Vladimir Putin la o reuniune care va avea loc în toamnă la Milano.
Este tocmai reproşul pe care l-au făcut liderii est-europeni ministrului de Externe italian, Federica Mogherini şi motivul opoziţiei lor pentru ca aceasta să ocupe funcţia de Înalt reprezentant al Ue pentru politică externă.
În condiţiile în care UE caută surse alternative de energie la gazul rusesc, cel puţin declarativ, mai ales în contextul crizei din Ucraina şi în dorinţa de a anihila arma energetică deţinută de Moscova, preşedinţia italiană a Consiliului UE anunţă că susţine proiectul rusesc South Stream.
Aflată în vizită la Moscova cu o lună înainte de preluarea preşedinţiei UE de către ţara sa, ministrul de Externe italian a afirmat că Italia susţine proiectul, care este „foarte important pentru securitatea energetică a ţării noastre, dar şi a întregii Europe”.
În plus, ministrul italian a dat asigurări că ţara sa va face toate eforturile pentru eliminarea oricăror bariere care ar apărea în finalizarea proiectului, inclusiv în dialogul cu Comisia Europeană.
Executivul de la Bruxelles a început să ridice semne de întrebare referitor la proiectul South Stream şi a cerut Bulgariei oprirea construcţiei până la lămurirea modului de atribuire a unor contracte de construcţie a gazoductului pe teritoriul bulgar.
Austria: Cea mai recentă formă de strânsă cooperare a Austriei cu Moscova este legată tot de South Stream. La sfârşitul lunii iunie, OMV şi gazprom au semnat acordul prin care se constituie concernul care va construi bucata austriacă a gazoductului. Tot în iunie a apărut şi informaţia că Gazprom ar negocia achiziţia a 24,9% din compania austriacă OMV. Ea a fost negată de ambele părţi, însă nu este pentru prima dată când apar, pe surse, astfel de informaţii.
Ungaria: Ungaria este, alături de Bulgaria, o ţară prietenă Moscovei. Iar poziţia adoptată de Budapesta faţă de situaţia din Ucraina – premierul Orban a ezitat să critice Moscova, argumentând, după anexarea Crimeei, că “Ungaria nu este implicată în conflict” – nu face decât să confirme o orientare pro-estică a Ungariei, începută în 2010.
În luna ianuarie a acestui an, a semnat un acord pentru ca firma rusă Rosatom să contruiască două reactoare ale singurei centrale nucleare din Ungaria.
Proiectul va fi finanţat printr-un împrumut de 10 miliarde de euro acordat de Rusia, un împrumut aprobat săptămâna trecută şi de parlamentul de la Budapesta.
Asta înseamnă că Ungaria nu va organiza o licitaţie pentru proiectul nuclear, licitaţie la care se aşteaptau companii din Franţa, Coreea de Sud şi Japonia, și cerută de legislația europeană.
Bulgaria: Documente ale serviciilor secrete germane arată că Bulgaria ar fi “calul troian” al Rusiei în UE, pionul prin care Gazprom poate șubrezi şi submina unitatea Europei în privinţa unei politici energetice.
Guvernul bulgar şi Gazprom au semnat un acord prin care construirea porţiunii bulgăreşti din gazoductul South Stream a fost atribuită unor companii ruse, fără licitaţie. Uniunea Europeană, în mod cert conştienă de existenţa acestor înţelegeri, nu a reacţionat până de curând, folosind şi contextul crizei din Ucraina.
Luna trecută, Bruxelles-ul a cerut guvernului bulgar să sisteze lucrările la gazoduct, până când sunt analizate documentele acordului, sub suspiciunea că Bulgaria a încălcat regulile comunitare privind concurenţa pe piaţă.
Îngrijorarea occidentalilor privind pierderea Bulgariei în favoarea influenţei Moscovei a fost suscitată şi de publicarea unor documente care arată controlul pe care Moscova îl are asupra guvernului de la Sofia: Gazprom a impus Sofiei formulări legislative legate de South Stream astfel încât legislaţia să eludeze aquis-ul comunitar.
(Citiţi şi: Expunerea economiei UE pe Rusia și sancțiunile împotriva Moscovei)
Exerciţiu de PR al Moscovei pentru dezbinarea Europei
Rusia a ales să folosească opiniile divergente ale europenilor privind tratatul economic transatlantic – TTIP – în jocul său de a dezbina Europa, dar şi de a produce o ruptură între UE şi SUA.
Russia Today citează surse diplomatice care susţin că SUA încearcă să impună sancţiuni economice Rusiei în dorinţa de a-şi promova propria agendă comercială cu Europa. Adică încearcă să reducă relaţiile comerciale ale rusiei cu statele UE prin impunerea de sancţiuni, pentru ca TTIP să aibă o mai mare greutate.
TTIP ar crea cea mai mare zonă de comeţ liber din lume, iar sursele publicaţiei ruse afirmă că tratatul ar putea deveni „un NATO economic” sau ar pune interesul corporatist deasupra interesului naţional.
„Anul trecut, UE şi SUA au început negocieri dificile pentru un acord de liber schimb, care ar obliga UE să facă serioase concesii, în special în ceea ce priveşte standardele de calitate în agricultură şi reglementarea produselor modificate genetic. În aceste circumstanţe, restricţii privind schimburile cu Rusia vor forţa ţările europene să îşi extindă relaţiile comerciale cu SUA”, susţin sursele citate de publicaţia rusă.
Dar Rusia nu vrea doar să dezbine, ci şi să cucerească. Să obţină simpatie şi aprobare. Moscova nu este novice în acest sens. După prima criză a gazului, când a ieşit cu o imagine şifonată, în 2009, când situaţia s-a repetat, Moscova era pregătită: Gazprom a angajat serviciile unei firme de PR de la Bruxelles care să gestioneze comunicare.
Ei bine, acum, în plină ofensivă cu proiectul South Stream, care elimină Ucraina de pe traseul gazului rusesc spre Europa, Rusia plăteşte publicarea unui supliment pro-South Stream în unul din marile ziare italiene.
Potrivit Reuters, La Repubblica a avut joi un supliment de opt pagini, făcut de RBTH (Russia Beyond The Headlines), un serviciu de informaţii deţinut de guvernul rus. În acest supliment, o pagină întreagă este dedicată gazoductului rusesc, sub titlul: South Stream, proiectul care continuă.
În articol se arată că „noi ţări şi-au confirmat participarea la proiectul care vrea să schimbe peisajul furnizării de gaz în Europa”. În ciuda opoziţiei Comisiei Europene şi a invaziei Crimeei, statele occidentale şi-au continuat planurile de colaborare cu Rusia: Austria a semnat documentul de înfiinţare a concernului la Viena, chiar cu o zi înainte de reununeaG7, din care occidenalii eliminaseră Rusia, în prezenţa lui Vladimir Putin.
O legătură explicată chiar şi de Banca Mondială
Un raport al Băncii Modiale publicat în luna iunie evalua impactul crizei din Ucraina şi deciziile de a impune sancţiuni Rusiei asupra ţărilor europene şi din Asia Centrală. Raportul analizează mai multe aspecte economice:legăturile comerciale, financiare, remitenţele şi legătura energetică. Dacă prima vizează mai degrabă ţările baltice şi pe cele din Asia Centrală, când vorbim despre legăturile financiare şi energetice, atunci vorbim despre relaţia cu UE.
Banca Mondială arată că, în comparaţie cu băncile americane, cele europene sunt expuse pe Rusia. Cele mai expuse sunt băncile din Italia, Franţa şi Germania, în timp ce expunerea totală a instituţiilor bancare europene este de 32 de miliarde de dolari, adică 1,1%.
(Citiţi mai multe în: Expunerea pe Rusia a sistemului bancar european: De ce ezită UE în aplicarea de sancțiuni Moscovei)
Rusia furnizează 30% din gazul natural consumat în Europa. Dependenţa statelor membre vairază de la 20% cât are Italia, la peste 100%cum e cazul Letoniei. „Având în vedere că economia Rusiei se bazează preponderent pe veniturile din vânzarea de gaz Europei (9%din PIB, un sfert din veniturile guvernului şi aproape două treimi din veniturile de la export), dependenţa reciprocă a pieţelor energetice va limita escaladarea tensiunilor între UE şi Rusia”, evaluau experţii Băncii Mondiale.
Încurcatele legături ale economiei americane cu cea rusă
Nici economia americană nu este însă imună sancţionării Rusiei. Oamenii de afaceri americani au scris şi în primăvară, dar şi săptămâna trecută Congresului pentru a atrage atenţia asupra efectelor pe care sancţiuni asupra sectoarelor economice ruse le-ar putea avea şi asupra business-ului american. Mai mult, chair preşedintele Obama a ţinut să dea asigurări oamenilor de afaceri americani înainte de impunerea sancţiunilor.
Economia Rusiei şi afacerile americane sunt atât legate încât sunt greu de separat, însă odată deznodate oricare dintre fire, unul dintre capete duce la cercul de apropiaţi ai preşedintelui rus Vladimir Putin, se arată într-o analiză publicată de Bloomberg în luna iunie, care conchidecă aceste legături fac inutile sancţiunile aplicate de SUA Moscovei.
Întreaga analiză se bazează pe urmărirea legăturilor unei mici companii de televiziune americane care derulează afaceri şi în Rusia. Este vorba despre CTC Media, listată pe Nasdaq, care are o capitalizare de piaţă de doar 1,7 miliarde de dolari.
SUA au aplicat şase serii de sancţiuni ca reacţie la ocuparea Crimeei de către Rusia şi a cerut Moscovei să retragă sprijinul dat militanţilor pro-ruşi din Ucraina. Sancţiuni au fost gândite astfel încât efectele negative pe care le-ar avea asupra companiilor din SUA să fie minime, ceea ce lasă loc pentru lacune mari. Aşa că bani americani continuă să ajungă în mod legal la companii sau la persoane sancţionate.
CTC plăteşte zeci de milioane de dolari către Video International, cea mai mare companie de publicitate televizată din Rusia, deţinută parţial de banca Rossiya din St. Petersburg. În martie, Washingtonul a sancţionat instituţia bancară şi pe cel mai mare acţionar al său, Yury Kovalciuk, pe care l-a descris ca fiind “bancherul personal” al lui Putin.
CTC a subliniat dificultatea de a pune în aplicare sancţiunile. Totul se învârte în jurul băncii Rossiya, banca rusă de pe lista neagră, care deţine pachete minoritare atât în CTC cât şi la unul dintre furnizorii de publicitate ai CTC, Video International.
Prin această bancă Kovalciuk a acumulat acţiuni în mai multe companii mass-media, inclusiv ziarul Izvestia şi CTC. De asemenea, el deţine o parte din Video International, care colaborează cu CTC de peste 15 ani.
Sancţiunile interzic firmelor americane să colaboreze cu companiile deţinute majoritar de către entităţi sancţionate, iar Video International nu se încadrează în această categorie, potrivit CTC.
Peste jumătate din acţiunile Video International sunt deţinute de companii obscure din Cipru.
Pînă acum, imapactul sancţiunilor a fost diminuat pentru că SUA şi UE au sancţionat preponderent persoane, nu companii. De-abia săptămâna trecută, odată cu sancţionarea Rosneft, gigantului petrolier rus, ele devin mai dure.
Vladimir Putin a căutat alternative – contractul cu China şi banca BRICS
În toată această perioadă, Vladimir Putin nu a stat degeaba. El a căutat alternative care să contracareze eventualul blocaj instituit de SUA şi Europa. Sunt optiuni care vor da roade în timp şi care, probabil, nu vor putea înlocui niciodată legăturile economice cu Europa şi SUA, însă Vladimir Putin a vrut să transmită nişte mesaje clare: nu îmi pasă de sancţiuni, eu îmi contrstruiesc alternativele şi nu voi fi niciodată prins cu spatele la zid.
Asta a fost poate valabil până la tragedia aeriană din Ucraina, care va schimba jocul. Însă nici aceste alternative nu sunt de neglijat. A semnat un contract pe 30 de ani, în valoare de 400 de miliarde de dolari privind livrări de gaz Chinei, iar Rusia – ca membră a BRICS – este membru fondator al New Development Bank (banca BRICS), o instituţie bancară cu un capital final de 100 miliarde de dolari, care să finanţeze diverse proiecte de infrastructură, este o creaţie a Braziliei, Rusiei, Indiei, Chinei şi Africii de Sud.
