Pe data de 31 ianuarie 2012, cursdeguvernare.ro publica o analiză de natură să lămurească de ce toți cei implicați în odiseea reîntregirii salariilor au dreptate. Și cei care au spus că nu au fost prevăzuți bani în buget, și cei care au spus că există suficient spațiu fiscal, și cei care au spus că nu se poate să aibă dreptate și unii și alții.
De fapt, premise erau, deși bugetul nu a prevăzut explicit fondurile, încasările au crescut, în pofida recesiunii tehnice pe care o traversăm, dar amplitudinea majorărilor solicitate, complicată și cu revendicarea pensionarilor de a recupera acel ”manque a gagner” refuzat de Curtea Constituțională, complică situația.
Așadar, ”legea 291/2011, apărută în M.O. 900/19 decembrie 2011 stabileşte, în baza legii responsabilităţii fiscale nr.69/2010, plafoane obligatorii pentru cheltuielile de personal ale bugetului general consolidat, exprimat ca procentaj din PIB, la 7,2% în anul 2012 şi la 7,1% în anul 2013.
Dacă privim evoluţia cheltuielilor în perioada 2008 – 2011, observăm că guvernul Boc a traversat vârful de cheltuieli de personal, atât raportat la PIB cât şi în valoare absolută din 2009, după care a forţat reducerea salariilor şi diminuarea personalului, până a ajuns să depăşească planul în 2011.
Matematica elementară arată că o majorare a cheltuielilor salariale de 0,2% din PIB, la un punct de plecare de 7% din PIB ar putea echivala din start cu o creştere salarială de 3%, dacă toate celelalte elemente de calcul rămân neschimbate. Adică 5% dacă se socotesc banii începând din luna mai ( cu şase luni înainte de alegeri) şi nu se ţine cont de ce ar urma în 2013.
Condiţia esenţială a majorărilor salariale, ce ar putea duce prin impozitare şi la majorarea fondului pentru plata pensiilor, este păstrarea încasărilor bugetare cel puţin la nivelul din 2011 şi acoperirea plăţilor restante aferente anului trecut.
Aceste consideraţii explică jocul complicat care se desfăşoară în negocierile cu FMI, care vede clar necesitatea unei stimulări moderate a cererii interne, absolut necesară pentru a prelua din scăderea celei externe, şi poziţia oscilantă a primului-minstru, îngrădit de legea responsabilităţii fiscale…”
Cum stăm în luna mai 2012
La aceste considerații făcute în urmă cu trei luni, se adaugă situația execuției bugetare la finele primului trimestru din acest an, în care veniturile totale au crescut de la 7,2% din PIB la 7,5% din PIB estimat pentru anul în curs (+4,1 miliarde lei în termeni nominali) iar cheltuielile s-au diminuat de la 8,1% din PIB la 8% din PIB ( cu o creștere ceva mai mare de un miliarde de lei în termeni nominali).
Procentajul cheltuielilor cu personalul s-a păstrat la 1,6% din PIB pe primul trimestru, dar ponderea în totalul cheltuielilor a coborât sub pragul de 20% din total, de la 20,3% la 19,6%, ceea ce indică un spațiu suplimentar pentru majorarea salariilor din sectorul bugetar.
Prin urmare, majorarea salariilor se poate face, chiar cu ceva mai mult de 5% (cât se estima atunci, în luna ianuarie), dar reîntregirea lor, care ar presupune o majorare de 16% nu prea merge fără acceptul FMI de a majora deficitul bugetar. Pur și simplu, sumele din bufferul de 5 miliarde lei ale trezoreriei publice nu sunt și nici nu pot fi destinate pentru majorări salariale.
Reamintim, pe sume brute ( din motive de deduceri, pe sume nete este o altă treabă), diminuarea de 25% a fost urmată de o creștere de 15%, echivalentă cu 11,25% din cele 100% inițiale. Motiv pentru care ar mai trebui un plus de 16% față de actualul salariu brut pentru reîntregirea salariului brut din 2008.
Problema reală este, însă, nu dacă se poate face un efort temporar de creștere a salariilor în 2012, ci dacă se poate susține acest efort în 2013, după ce vor fi trecut alegerile. Fără inflație mai mare și fără o depreciere a leului, ci doar din creșterea productivității muncii și, implicit a PIB.
Asta în condițiile în care reducerea deficitului bugetar va trebui făcută în continuare, de la 3% în acest an (când ne-am luat angajamentul de a ieși din procedura de deficit excesiv) la 2,5% în 2013 și 2,2% în 2014, potrivit Strategiei guvernamentale aprobate și comunicată instituțiilor internaționale.
Atenție, sunt ani în care va trebui să acomodăm și sumele mari plătite în contul datoriilor deja contractate pentru securizarea financiară din perioada de criză. Coincidență interesantă, creșterea de 0,6% a ponderii dobânzilor plătite în cheltuielile totale a coincis aproape, în primul trimestru din 2012 cu cea a diminuării ponderii în total a cheltuielilor de personal.
Prin urmare, de putut se poate iar bani s-ar găsi, fiind la vedere chiar în încasările deja făcute. Dar o fi bine oare să se acorde beneficii certe la o scară de mărime de o sustenabilitate deocamdată incertă în viitor ? Am mai făcut acest experiment acum patru ani, cu consecințele cunoscute.
În plus, nu ar trebui să uităm că statul nu dă nimic ci redistribuie. Adică se iau de la cei care contribuie direct la creșterea economică semnificativă (dacă va fi așa cum sperăm) și se dau către cei care nu contribuie direct, deși utilitatea muncii lor nu poate fi contestată.
Urmărește-ne pe Google News
9 răspunsuri
Are un singur minus analiza. Merge pe PIB estimat in toamna anului trecut. Datele de acum arata mai de graba o rasucire a tendintei. Nu stim nimic concret pana in 15 mai, ba chiar mai relevant ar fi ce vom afla in 15 august, dar daca recesiunea se dovedeste mai serioasa atunci s-a dus naibii totul iar la anul trebuie taiate din nou salariile bugetarilor sau marit deficitul spre 5%.
Observatia este corecta. Evident, la 31 ianuarie nu se cunostea valoarea PIB pentru 2011. Daca se reface calculul cu valoarea semnificativ mai mare a PIB decat cea estimata, se obtine o valoare de 6,7% in PIB cheltuieli salariale, ceea ce ar indica nu 5%, ci 12% spatiu de majorare a salariilor. Insuficient, dar mult mai bine, ramane problema din 2013.
Ca sa nu contrazicem legenda: si dvoastra aveti dreptate, dle Marin Pana.
Dar ce nu spuneti dvoastra?
(NU cumva ca e sarac vocabularul pentru o formulare clara?)
Poate o analiza mai fina ar fi daca am compara ponderea cheltuielilor salariale in procente din bugetul de stat consolidat fara datoriile anuale facute . PIB poate creste si din pix dar si bugetul de stat consolidat poate creste prin adaugarea la partea de venituri a noilor datorii contractate anual . Si atunci procentele care reprezinta cheltuielile salariale sint diferite . 🙂
In 2008 , scazind deficitul (noi datori) din bugetul consolidat , salarile reprezentau 32,62% din cheltuieli .
In 2009 folosind aceiasi metoda de calcul , salarile reprezentau 30 %.
In 2010 , salarile bugetarilor reprezentau 25% din cheltuieli.
In 2011 , conforma aceleasi metode de calcul , salarile au reprezentat 21,20 % .
Deci , usor de reprezentat evolutia procentului de cheltuieli pentru salarii in PIB . Mai dureros de prezentat aceiasi evolutie eliminind deficitul . Adica fara datoriile noi contractate de stat anual .
Daca se foloseste aceiasi formula de calcul si la cheltuielile cu asistenta sociala , rezultatele devin preocupante . Adunind cheltuielile cu salarile impreuna cu cele pentru asistenta sociala ,rezultatele sint dezastroase .
In 2009 (fara noi datorii, respectiv eliminind deficitul ) acestea au reprezentat 71% din cheltuielile statului .
In 2010 , cifra a coborit la 65 % .
In 2011 a coborit din nou pina la 58,65% din cheltuielile statului .
Ce nu se spune e ca incasarile in 2010 si 2011 au crescut prin majorari de TVA , accise , CAS, CASS la pensionari si astfel statul a incasat mai multi bani . Nu mai vorbin de forfetarul din 2009 .
Deci , calculele trebuie bazate pe efectul acestor majorari , reintegrari , restituiri de bani asupra bugetului consolidat dar fara componenta numita deficit . E prea usor si lejer de prezentat efectele doar privind la PIB care in 2012 va fi de 609,600 miliarde lei . Adica cu 31 miliarde lei mai mare ca in 2010 si cu 94,5 miliarde lei mai mare ca PIB 2008 . Teoretic si privind doar la evolutia PIB in lei , am fi campioni mondiali de dezvoltare . 🙂 pacat ca la buget nu prea intra nimic suplimentar in afara noilor datorii . Care la rindul lor au reprezentat 279 % in 2011 din valoare adatoriei publice cu doar 4 ani inainte . 🙁
Rectificare
In 2012 PIB va fi cu 31 miliarde lei mai mare ca in 2011 nu 2010 .
Lasand la o parte analizele pertinente facute de autori, cred ca o decizie viabila ar fi amanarea reintregirii salariilor bugetarilor si doar respectarea Hotararii cu privire la pensionari. Sper ca decizia pe care o va lua guvernul sa se fundamenteze si pe un ,,bun simt economic”. Este limpede ca in situatia actuala – doua trimestre cu regres economic- o decizie favorabila restituirii este periculoasa, si va fi interpretata doar ca o demagocie cu tenta populista. Sa nu uitam ca ne-am luat angajamentul de a reduce deficit bugetar la 2,5% în 2013 și ca, incepand chiar din acest an, va trebui să restituim sume mari în contul datoriilor deja contractate. De altfel impactul s-ar putea sa fie numai in valoare nominala, in mod sigur va creste inflatia.
Nu cred ca ar fi o decizie inteleapata. Politic ar fi o gafa, iar bugetar se vede ca nu e mare lucru. Ar fi insa un semn bun pentru stimularea consumului. Acesta consider eu ca a tras PIB-ul in jos, mai precis lipsa acestuia.
Stiu ca adevarul creeaza emotii neagtive, dar corect ar fi fost sa se refaca doar salariile taiate ale bugeatrilor si nu sa se ofere beneficii retroactive in plus pensionarilor, ale caror pensii NU au fost taiate.