Miercuri, 9 decembrie, transparența Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) a trecut, potrivit angajamentelor din programul cu Banca Mondială, la ”nivelul următor” :
Pe contul său de facebook, ANAF acuză publicația cursdeguvernare.ro (cu ricoșeu spre președintele Consiliului Fiscal – Ionuț Dumitru) de ”dezinformare”. (Linkul la postarea ANAF pe facebook – AICI)
E vorba despre articolul scris (cu două luni în urmă!) de cursdeguvernare.ro de ritmul penibil în care merge proiectul de restructurare (91 de milioane de dolari) susținut (și monitorizat) de Banca Mondială.
Scriam atunci că ANAF a reușit să cheltuiască din banii proiectului de restructurare doar 5% – în condițiile în care evaluarea Băncii Mondiale spunea că la această oră trebuiau să fie la un nivel de 20%. (Articolul poate fi citit AICI_LINK).
Nu vrem să ne pierdem timpul, în acest text, cu dezmințiri stufoase la acuzația de ”dezinformare” : vom face acest lucru publicând, mai jos, o singură imagine, care va arăta că ANAF minte sau ascunde adevărul.
Dar cu această ocazie vreau să vorbim de marile probleme ale ANAF : probleme pe care le știe toată lumea dar pe care (unii din teamă, alții din interese) nimeni nu le aduce pe agenda publică.
Să plecăm, pentru început, de la 2 adevăruri pe cât de stridente, pe atât de evitate, ca si cum am avea cu toții daltonism :
1). La această oră, în economia reală (și cu precădere în zona IMM-urilor) acționează o toxină fiscală : vulnerabilizarea permanentă a contribuabilului. Mixul de legi neclare, norme metodologice ambigui, ordine emise de ANAF despre cum trebuie interpretată legea – suprapuse peste necesitățile conjuncturale de-a crește rata de colectare la buget (ei, da, conjuncturale) – îi țin cu sabia deasupra capului pe mai toți cei care operează în economia la vedere. Cum ? Vorbim mai jos.
2). La această oră, maniera în care ANAF interpretează selectiv și uneori conjunctural legile fiscale înseamnă imixtiune efectivă în anumite piețe sectoriale. Că o face din incompetență sau exces de zel – e treaba altora să afle. Problema apare atunci când o face cu rea credință. Și despre asta vom vorbi mai jos.
Să explicăm cele 2 adevăruri – la șirul de Probleme de mai jos.
Dar înainte de asta să clarificăm acuzația de ”dezinformare” pe care ne-o aduce ANAF. Imaginea de mai jos e decupată din evaluarea din luna august pe care a făcut-o Banca Mondială modului în care ANAF implementează proiectul susținut de BM. Poate că la ”Overall Implementation Progress – Moderately Unsatisfactory” engleza ANAF nu se potrivește cu engleza noastră, dar nici cu cea a Băncii Mondiale ? De ce scrie așa – poate fi citit în articolul ”care dezinformează”, publicat în luna octombrie (AICI).
Niște probleme în Olimp
1, Nu e posibil ca într-o instituție de stat, de talia ANAF, modul de aplicare a unei legi fiscale vechi de ani de zile să fie schimbat, peste noapte, în mod arbitrar, de un simplu ordin al șefului instituției.
Exemplul la care mă refer în principal este modul cum au fost tratate meseriile liberale : au fost verificate 2-3 ani într-o anume interpretare a legii, iar peste noaste s-a schimbat interpretatea : cu consecințe inclusiv pe anii de dinainte. Acest lucru s-a făcut în buza scăderii CAS la angajator – adică a pierderii de către stat a unor resurse bugetare. Cum completăm aceste venituri ? ”Dăm un ordin” prin care explicăm cum se aplică legea.
Evident, nu contează cine moare, cine mai rămâne în picioare, cât cheltuiesc apoi firmele pe avocați și pe maniera de-a dovedi că legea e de partea lor.
2, De ce am ales acest exemplu : Nu e posibil ca prin maniera de interpretare al legii, o instituție de talia și cu misiunea ANAF să intervină în piață.
O referire în acest sens la cum statul în general (nu doar ANAF) influențează sectoare întregi atunci când e vorba de tratamentul aplicat meseriilor liberale o face chiar Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței (punctul său de vedere poate fi citit AICI).
3, Tot despre implicarea în piață, de această dată într-o maniera mult mai gravă : Nu e posibil ca slujbașii unei instituții de talia ANAF să facă verificări, controale sau popriri la unele companii pentru a le favoriza pe altele. Ba chiar la comanda unor companii concurente – și aici vorbim deopotrivă de companii cu capital autohton sau străin (da, multe din companiile străine s-au ”românizat” de-a binelea când e vorba de a se adapta la economia de piață estică).
Diferența în piață dintre companiile românești sau străine când e vorba de abuzuri e uneori mare : pentru firmele autohtone nu se sesizează nicio ambasadă și nicio organizație cu relații ”afară” cum li se întămplă abuzaților cu capital extern : ăștia sunt gâtuiți în tăcere.
4, Nu e posibil ca tu, ANAF, în loc să te preocupe evaziunea, contrabanda, infracțiunea din real, să fii preocupat mai degrabă să creezi o piață pentru prieteni în detrimentul contribuabililor de la care aștepți conformare voluntară.
Un exemplu : proiectul de Ordin al ANAF care ar urma să oblige companiile cu cifre de afaceri mai mari de 50.000 de euro pe an să-și depună anual dosare de prețuri de transfer. Interesant e că dintr-o atare afacere statul, fiscul, bugetul – nu câștigă nimic. Cel afectat e controbuabilul, care pierde sume care-i pot depăși de câteva ori marja de profit. Singurii câștigători sunt companiile de consultanță care ar urma să întocmească acele dosare. (Situație foarte asemănătoare cu cea din timpul guvernării Boc – când se pregătea obligativitatea ștampilei supervizorului fiscal …). (Detalii pot fi citite AICI.)
5, Nu e posibil ca Direcția Antifraudă să fie organizată în centre regionale desenate de geografia politică și Nu de riscul de evaziune.
Exemple? Infracțiunile cu produse petroliere de la Ploiești sunt verificate din centrul regional de la Alexandria – Teleorman (ca să aibă Dl.Liviu Dragnea încă un picior în Fisc). Sau Centrul de la Craiova (buricul economic al Olteniei) să fie dus la Tg. Jiul fostului premier Victor Ponta. Sau Contrabanda de la Timișoara să fie verificată de la Hunedoara-Deva.
Cazul hilar este centrul de la Galați: pentru că zona era aglomerată de doi super-baroni (Mazăre la Constanța și Oprișan la Vrancea), s-a găsit calea de mijloc a Galațiului: e drept, a câștigat Oprișan – șeful direcției a fost pus un vrâncean cu navetă.. (Detalii – AICI)
6, Nu e posibil ca, în loc să veghezi la creșterea ratei de colectare și să combați evaziunea acolo unde ea duduie, să încerci să scoți ANAF de sub ministerul de Finanțe, sub pretextul independenței acestei instituții, pentru a o pune la dispoziția a tot felul de ”independenți”. (Bulgaria e singura țară care a făcut așa ceva – dar acolo s-ar putea să plesnească adevărul de sub creșterea spectaculoasă a ratei de colectare). Cum au procedat alte țări – poate fi citit AICI.
7, Nu e posibil ca rata de colectare (discutabilă și ea, de vreme ce crește sau scade în funcție de cum e manipulată baza de raportare) să aibă în spate tot mai multe procese cu contribuabilii, procese care, odată pierdute, statul (că doar nu va răspunde cineva personal, nu?) va trebui să plătească și să bugeteze pentru asta.
Dar nu e nimeni din ANAF preocupat de procesele pierdute și nici de companiile nenorocite : important e să emiți ordine, din pix, sau să interpretezi legea pentru o colectare rapidă – când banii se dau înapoi nu află nimeni, sumele alea nu sunt de dat pe Facebook.
Cele scrise mai sus sunt valabile pentru companiile care operează la vedere, cu mâinile pe masă, și care sunt ținute mereu sub spaima că legea pe care o aplică contabilii lor poate fi interpretată peste noapte, sau că pot fi ”călcate” la cererea unor concurenți, sau că modificarea vreunui șefulete regional – crescut în ura față de ”privatizați” și ”expert” în strategia de afaceri a unei firme private iese la vânat. Pentru că asta e mentalitatea care operează în piață, și de la o astfel de mentalitate se așteaptă ”creșterea gradului de conformare voluntară”.
Să mai spunem că nimeni nu vorbește, de frică – pentru că dacă ar îngăima ceva ar fi vizitat imediat de ANAF – care lasă evaziunea baltă și se repede să-și regleze conturile cu cei care vorbesc?
De lucru pentru ANAF ar fi … :
a-, Da, evaziunea subminează economia. Da, există zeci de mii de firme care nu depun ani la rând bilanțuri. Există zeci de mii de firme ascunse sub contracte de consultanță care nu se fac niciodată, sute de mii de contracte fictive, milioane de facturi false. Dar atunci când e necesară creșterea gradului de colectare, peste ăia trebuie mers – nu la companiile ale căror sedii le-au memorat până și Loganurile din parcul ANAF.
b-, Da, jumătate din piața de cereale e la negru. Trei sferturi din piața de alcool e la negru. Jumătate din piața de legume-fructe e la negru. La țigări contrabanda crește din nou – probabil pentru că intrăm în an electoral. Du-te și ia de acolo, în loc să te judeci cu cei care-și plătesc taxele și rezistă în haosul ăsta.
Menirea ta e tocmai să cureți piața de ăia, nu să interpretezi legea astfel încât să smulgi bani tot de la cei afectați de strâmbarea pieței.
Sigur că e complicat, pentru că la nivelul ăsta de piață (miliarde de euro evaziune) evazioniștii au uneori protecția instituțiilor statului (oare nu și a unora din ANAF ?) – dar miza pentru bugetul României acolo e.
c-, Da, un bun procent din magazinele și chioșcurile și cârciumile și cafenelele patriei fac evaziune și sunt tot atâtea găuri pentru buget.
Dar ține-i sub presiune constantă – nu-i verifica numai atunci când își pierd spatele din admninistrație sau chiar politică. Și, mai ales, fă asta cu buna credință a unei instituții de talia și cu misiunea ANAF : nu închizi un magazin sau o cofetărie pentru că o casieră a dat restul greșit si are sold de casă greșit cu 5 euro (exemplele sunt absolut reale).
(Chiar, de ce nu continuă acest gen de controale – s-au umplut iarăși, după campania din primăvara trecută, chioșcurile cu tot felul de otrăvuri de contrabandă – sau campania din primăvara trecută avea alt scop decât combaterea evaziunii?)
Bineînțeles că nu putem trece cu vederea îmbunătățirea vizibilă și a colectării și nici rărirea unor mafii locale – îndeosebi în sectorul cu producerea si comerțul cu produse alimentare. Dar Nu despre asta vorbim noi azi :
Căci aceste performanțe sunt simple improvizații atâta vreme cât ANAF nu-și poate schimba filosofia față de vaca de muls :
1, Ajut-o, că alta nu ai – și n-o mulge noaptea, ca un hoț.
2, Bucură-te când are lapte și n-o dușmăni pentru asta : mai lasă ceva și pentru vițel – că România nu se închide după mandatul tău.
3, Pleacă de la premisa că nu ești singrul care trage de țâțele ei: Fii tu sigur că ziua, pe imaș, o mai mulg și alții – administrația de sus până jos, sanepidul, pompierul etc, etc.
Nu e vizibil că numai cu frica (frica celor cinstiți, să ne înțelegem) nu face nimeni niciodată nimic ? Cunosc zeci de afaceri legale terminate, și niciunul dintre antreprenori nu și-a pus șfacul de gât. Dimpotrivă – uite că trăiesc binișor, chiar și după ce au dispărut de pe radarul tău. Ai idee unde s-au dus ?
***
PS: Ca să ne întoarcem de unde am pornit:
Mediul de afaceri așteaptă de la ANAF o traducere corectă a evaluării Băncii Mondiale privind proiectul (”Overall Implementation Progress – Moderately Unsatisfactory”) și niște explicații detaliate.
Urmărește-ne pe Google News
