Opoziția a depus miercuri o moțiune de cenzură împotriva coaliției PSD-ALDE, dar numai PSD va decide dacă această moțiune va trece sau nu;
adică dacă vrea să fie la guvernare în perioada măsurilor drastice pe care le impune alinierea celor 4 deficite cu facturile aferente anexate. (Lumea le zice ”deficite gemene” – dar să fim serioși: sunt toate 4, vii și coapte, și toate 4 au ieșit la produs.)
Dacă PSD va decide că moțiunea nu trebuie să treacă (și probabil că a decis, deja, căci căderea guvernului poate însemna disoluția partidului lipsit de lideri cu personalitate) – opoziția ar trebui să fie obligată la măsurile de siguranță pentru economie și societate, dacă nu prin presiune, măcar prin negociere cu guvernanții care conștientizează situația:
readucerea actului de guvernare sub un control rațional.
Iată, așadar, 9 măsuri pe care PNL, USR-PLUS, Pro România, UDMR și minoritățile ar trebui să le rezolve DEÎNDATĂ, astfel încât României să nu-i rămână de rezolvat decât mlaștina dezechilibrelor care vor intra la scadență în această toamnă.
Iată-le – cu mențiunea că opoziția se comportă față de aceste lucruri atât de vizibile și de periculoase încă sub influența sticlelor de șampanie din seara de 26 mai :
1, Reinstaurarea Legii răspunderii ministeriale, abolită printre stufoasele rânduri ale OUG 114.
Fără asta nu se poate, pentru că asta a permis falsificarea cifrelor – faptă penală gravă – ale căror adevăruri le vedem acum:
Guvernul Dăncilă-Teodorovici (da, ăsta e guvernul, nu Dragnea-Vâlcov) a mutat cheltuieli din 2018 în 2019 pentru a salva deficitele pe cash si pe ESA, ele s-au adunat la deficitul din 2019 (de aia avem după câteva luni un halucinant 1,1%), au spulberat pragul și așa zburător al contului curent, au aruncat în aer inflația și dobânzile la care ne împrumutăm.
(Eu, unul, dacă aș fi în locul lui Klaus Iohannis, aș convoca CSAT pentru faptul că România a ajuns, în plină și halucinantă creștere economică, să se împrumute la un cost dublu față de cel la slab și mai vulnerabil stat din UE. Sub aspectul subminării finanțelor naționale, Nicolae Ceaușescu a fost împușcat pentru mai puțin).
Toate astea s-au petrecut pentru echipa Dăncilă & comp au abolit Legea responsabilității ministeriale.
2, Dezintegrarea instituției ARTIFICIALE specifică DICTATURILOR a așa-numitei Comisii Naționale de Prognoză (CNSP), care l-ar face pe Erdogan invidios.
Nu vorbesc în metafore:
Așa numita Comisie de Prognoză s-a trezit cu gestiunea, administrarea și controlul discreționar al tuturor proiectelor de mare anvergură ale României, luate de la ministerele de linie (autostrăzile, informatizarea, digitalizarile etc, etc – în valoare de zeci de miliarde!
Și s-a mai trezit cu ceva Comisia de Prognoză:
cu atribuțiile de-a face listele negre cu contribuabilii care trebuie ”călcați” de ANAF (de citit aici halucinantul detaliu – specific unei dictaturi );
și cu gestiunea privaților din proiectele PPP;
și cu administrarea participațiilor companiilor strategice la Fondul de investiții suveran.
Opoziția trebuie să conteste însăși constituționalitatea creării unui superminister mai puternic decât însuși guvernul – făcut de cuplul Dragnea-Vâlcov în tentativa acestora de-a negocia relații externe favorabile unei legislații care să-i scape de închisoare. Iar totul rămâne acum la mâna și gestiunea unui crocodil bătrân – fără ideologie, fără caracter, fără Dumnezeu, recuperat din tranșeele lui Nicilae Ceaușesi – și, mai nou, fără stăpâni.
Un monstru cum e cel în care s-a transformat CNSP nu are ce căuta într-o democrație și sub o Constituție cum e cea a României – iar pentru asta ar trebui să lupte însuși PSD:
dacă în vreun ministru – care are în subordine, prin Constituție, un minister de linie – mai are în el atâta orgoliu și bun simț și responsabilitate cât un lipitor de afișe, ar trebui să ridice în Cex-ul PSD această problemă.
(Și nu, nu vrem să auzim că asta a făcut-o cuplul Dragnea-Vâlcov: de semnat au semnat Viorica Dăncilă și ministrul Teodorovici – alături de alți cărători de geantă din partid).
3, Așa numitul Fond Suveran de Investiții (FSDI) e o entitate construită în DEFAVOAREA României – după modelul anilor 90 în care decidenții se transformau în capitaliști autohtoni peste noapte, după tranzacții gen FSDI:
această entitate – cu largi pârghii de dirijare a activelor României către susținătorii externi ai cuplului Dragnea-Vâlcov – nu are nicio justificare, câtă vreme România pierde dublu din ratarea fondurilor europene față de cât ar câștiga cât de mult (prin absurd !) din adunarea economiei strategice a României sub comanda externă a activelor.
(Citiți și: ””Cum își petrece România ora ei astrală”)
Dacă cineva vrea să știe ce urmează cu FSDI, să meargă la închisoare și să-l ceară – cum mult respect – la vorbitor, pe Sorin Ovidiu Vântu. Cu respect: SOV știa ce face: ăștia NU.
Și e vorba de companiile strategice ale României.
4, Readucerea ordinii după unda de șoc a OUG 114, prin analiză rând cu rând (dacă chiar ai experți, Opoziție) a OUG care s-a propagat în zecile de legi afectate.
Chiar și după ce unii ”s-au scos” (v. băncile), altele au fost salvate de conștiința ”populară” (v. fondurile de pensii pilon II), există 2 domenii strategice care au rămas în coadă de pește și nu știu – din punct de vedere al economiei, investițiilor și industriilor în care operează – ce le rezervă viitorul.
E vorba de energie și de comunicații – adică de 2 lucruri care ne țin pe hartă.
Vreți investiții, valoare adăugată, monetizare a poziției strategice și performanță? Bine: atunci luați pielea de pe ei, dar ei vor să știe asta cu 6 luni înainte, potrivit Legii pe care nu o mai respectă niciun guvernant român.
(Asta îmi povestea un neamț acum câteva săptămâni: ”Vrei să-mi dublezi impozitele? Perfect, multumesc, ai tot dreptul. Dar nu ai dreptul, pentru că e ilegal, să mă iei prin surprindere. Anunță-mă din timp!).
În rest, trebuie să ai mult tupeu și multă iresponsabilitate la nivelul vag cetățenesc, să fii relaxat ca ministrul Teodorovici după ce a tunat și a fulgerat cu spume (revedeți filmuletele și uitati-vă la gura ministrului) împotriva lacomilor din economie, și să dai vina pe ”dictator” (L. Dragnea) și pe cățelul lui (D. Vâlcov):
tu ai ieșit, tu ai zbierat, tu ai tunat, tu ai înjurat și insultat, tu ai semnat.
5, Deblocarea legislației care ține România în subdezvoltare – etapa pe autostrăzi.
Am mai spus-o: dacă Dragnea-Tăriceanu ar fi cheltuit toată energia și expertiza legislativă pentru optimizarea legislației care să dezvolte infrastructura și să ”ungă” mecanismul de-a atrage bani europeni, acum aveam pornite și autostrada Pitești-Sibiu, și Tg. Mureș-Iași.
Nu are Opoziția experții care să croiască o legislație eficace? Dacă nu are, să se uite la unguri sau la polonezi. Sau, dacă ăia sunt prea avansați – să se uite la bulgari.
Asta poate fi făcută și promovată și comunicată și dezbătută (dacă se pleacă de la buna credință a patriotului autentic) în 2 săptămâni!
6, Vine rectificarea: adică marele moment al corecției cifrelor mincinoase, a împrumuturilor inadimisibil de scumpe și a socotelilor pe bani inexistenți, din Legea inițială a Bugetului:
Aici există 3 scenarii:
-, primul – Opoziția latră la toate televizoarele la care i se permite – își smulge părul, hainele (sanchi!), își calcă pălăriile în picioare că așa nu se mai poate cu comuniștii.
-, al doilea: vine cu o socoteală simplă, de om care-și ajută fratele să se gospodărească după ce s-a înfundat în datorii pentru serile de poker, și scoate în evidență aritmetica și soluțiile ei simple, nu pe sine. Și pune în dezbatere teoria, ecuația și soluția sa.
-, al treilea pare cel mai realist – dat fiind că deja suntem în campania electorală: combinația dintre cele 2.
Dar mai e un scenariu, care-și arată intertitlurile:
Opoziția să se piardă în legislația pro-trotinete, antifumători, pro-homosexuali, antimâncători de semințe etc etc. (nu-i o metaforă: vedeți deja că partidele din Opoziție dezbat sângeros la astea.. – O colecție de gărgăuni – AICI-LINK))
7, Urgent și neapărat: Avocatul Poporului – singurul om care e egal cu tot Parlamentul!
Da: Avocatul Poporului e singurl care are un fel de ”drept de veto” în privința OUG, fiind singurul care poate bloca aceste abuzuri legislative la Curtea Constituțională.
Să vedem mai întâi clipul:
Un om are – el împreună cu femeia lui – o datorie de câte sute de mii de euro la Stat. (câteva sute de mii de euro la stat înseamnă TOATĂ agoniseala de-o viață a 3-4-5 familii de OAMENI MEDII, adică din POPOR).
Poporul are nevoie de un avocat care să-i apere drepturile în caz că Statul își iese din minți – Constituția însăși s-a gândit la asta.
Astfel că Statul pune, în numele Poporului, un avocat pentru Popor care e dator vândut Statului: atât de vândut, încât dacă Statul ridică geana, Avocatul părții Adverse e executat, pierde vila și celelalte binefaceri oferite de calitatea de cetățean de rang unu.
Aici suntem cu Victor Ciorbea.
Și e una din anomaliile care califică România la statutul de țară bananieră din punct de vedere legislativ.
(Deși, la școala pe care o are – ar fi trebuit să dibuie, în Dreptul Roman – ce însemna pe vremea aia poziția de ”Tribun al plebei”, și câți oameni de seamă s-au sacrificat în timpurile nebunilor cezari pentru respectul față de ei înșiși: unii și-au deschis venele atunci când n-au mai putut sluji plebea. Venele lor, nu ale plebei – cum solicită printr-o adresă oficială prin care cere o și mai mare pensie specială cetățeanul Victor Ciorbea și se judecă cu plebea ca să-i smulgă pensia asta.)
(Nu, nu-i o metaforă: un om cu un dram de caracter s-ar sinucide de rușine – dar nu e cazul, iar Opoziția are de rezolvat problema asta urgent. Foarte urgent – și să recupereze si banii pe care Tribunul Plebei îi datorează plebei.
8, OUG a Codului administrativ – instrumentul de reunificare a PSD prin regruparea baronilor în jurul banilor publici ai României:
urmează să fie o Lege atât de importantă, cu implicații atât de profunde până la baza societății (de la Bucureștiul dnei. Firea, la ultima comună pierdută în Bărăgan), încât doar reaua credință și bătaia de joc față de toate palierele societății o pot emana.
OUG-ul pe Codul Administrativ e chiar mai periculos, mai costisitor și mai discreționar decât Legea PNDL – care împarte banii, cu pixul unui singur om (ministrul – fără nici o HG!) către cine știe să dea ”parandărătul”: în ”para” sau în voturi – dar neapărat îndărăt.
9, Politica externă – scoasă de pe șina constituțională de cuplul Dragnea – Tăriceanu – Meleșcanu.
La televizor se vede doar staniolul bomboanelor :
”trebuie să ne reapropiem și să refacem relațiile cu Bruxelles-ul”, sau ”să fim rezervați și în acord cu pozișia UE la mutarea ambasadei din Israel”.
Până la acest staniol, România are de-și rezolvat o problemaă mult mai basic și mai brutală: reîndepărtarea față de Rusia, pe care politrucii nostri au avantajat-o și au încercat s-o folosească drept marotă la dosarele lor penale:
nu știu cine-și mai amintește de declarația lui C.P. Tăriceanu din prim-ministeriatul său, că ne retragem din Afganistan (anunț făcut la televizor – care a încins telefoanele și în NATO, și în UE, și pe relația SUA-Romania, ba chiar și pe relația Germania-România). Vorbim de război și de maniera de-a-ți anunța la televizor aliatul că îl lași cu curu-n baltă (of – eterna problemă a seriozității alianțelor cu ”românii”…), sau,
spre adânca mea tristețe și surprindere – declarația dnei Renate Weber, într-un interviu din campania electorală, care lăsa să se înțeleagă, cu subiect și predicat, că Rusia e o victimă a politicii externe românești:
unii au ca deziderat comisioanele moștenite de la – Dumnezeu să-l ierte – Dinu Patriciu, alții vor mai puțin – o pensie și mai îndestulată (dacă poate exista așa ceva) ca europarlamentar ”recidivist”:
și, colac peste pupăză, strategii români aflați pe tot felul de state de plată ale lui Vladimir Plahotniuc – de se crucesc 3 mari puteri (SUA, UE și Rusia ! – lipsește doar China, dar nu putem băga mâna în foc) de cât contează în poziția oficială a României un plic mai gros, un cont mai ascuns sau – haha, că există și asta, dacă vă amintiți filmulețul cu ambasadorul nostru la Chișinău, dat ca exemplu pentru toți ceilalți ”prieteni” – un ”futai” la post, care face toți banii de mai sus… :
o poziție de politică externă nu doar ”istorică”, ci și istorică – așa cum sunt toate prostiile făcute de români ei între ei.
***
Poate că o moțiune de cenzură împotriva PSD-ALDE nu va trece: nu o vrea nimeni, și doar un incident major poate turbura această vară astrală pe care nimeni n-o vrea turburată.
Există, însă, câteva puncte concrete în care Opoziția, împreună cu UDMR și minoritățile, le pot, totusi, smulge de la lăcomia cu care PSD-ALDE se agață de la ultimii bani împrumutați – prin presiune și chiar negociere: sunt punctele de mai sus – văzute ca stringențe de rezolvat înainte de vacanțele făcute departe de România (că aicea ”pute”) firește:
Think again! Că n-o să plătească toate astea nici Dăncilă, nici Orlando, nici Tăriceanu, nici Meleșcanu. Să nu cumva să ne trezim cu o problemă de cash-flow.
Pentru toate celelalte, serioase, rămase, e nevoie de un program de guvernare – nu o improvizație de vară:
Mai ales că din 01.12.2020 va urma o fereastră de oportunitate istorică pentru cei care vor să reformeze România. (Un LINK_AICI).
4 răspunsuri
1.Opozitia si-a cam facut treaba, indrumind electoratul sa spuna la urne, ca „asa nu se mai poate”!
Este rindul specialistilor in economie, a publicatiilor economice sa identifice si avanseze in prima faza solutii economice si legislative de avarie, pentru situatia limita in care se gaseste economic si financiar Romania post-dragnea.
Propunerea de revenire sau modificare a ordonantelor antieconomice si antidemocratice, etc. din ultimii ani prin negociere cu Puterea (pentru aducerea actului de guvernare sub un control rational) va fi in mare parte refuzata, ca amenintare la controlul economiei in favoarea baronilor stingii.
2.In ce priveste etapa urmatoare, a „problemelor serioase” intr-un „program de guvernare” reluat si reincalzit cu ce anume?, deoarece nici un partid din Opozitie nu are un „proiect de tara”, care sa articuleze si realizeze in mod logic si coerent 53 de strategii economice si bugetare nationale, prioritatile din infrastructura rutiera si de Cale Ferata, din educatie si invatamint, din cercetare-dezvoltare, din domeniul sanitar si mai nou aparuta, urgenta digitalizarii comunicarii din si dintre institutii, etc.Ce va rezolva un program de guvernare, care dupa uzantele birocratice cunoscute va incuraja, va sustine, va finanta, etc. masuri generale, teoretice in fiecare din domeniile economice si bugetare, fara finalitate in dezvoltare si creiere masiva de noi locuri de munca si impozite.
2.In haosul administrativ si guvernamental actul putem totusi incerca putina ordine analitica…
a.Guvernul stingii a creat un motor de dezvoltare economica locala, prin eliminarea limitei salariilor la primarii, transferind insa catre acestea obligatia sustinerii cresterilor salariale.Nu stim daca initiatorul a avut intelegerea creierii acestui motor de dezvoltare, ori a facut-o din intentia de a scapa Centrul de sustinerea majorarii salariale la primarii, pentru a o putea sustine la nivelul administratiei centrale.Cert este, ca mai devreme sau mai tirziu, neavind rezerve de crestere a impozitelor, primariile vor intelege si actiona (asa cum o fac deja unele) ca dezvoltarea economica, industriala si agricola locala sa aduca impozite in plus, pentru sustinerea cresterilor salariale.
b.Primariile sint insa lipsite de tehnicile si instrumentarul economic care asigura si sustine aparitia si dezvoltarea afacerilor la nivel local.Acestea exista, sint OPERATIONALE (ca parte a „proiectului de tara”) fiind utilizabile cu succes si in plan local.
c.Pericolul taierilor de salarii si drepturi sociale, ca urmare a cresterii haotice si peste capacitatea de sustenabilitate financiara a tarii (daca indatorarea devine excesiv de costisitoare sau imposibila), ar putea genera nu doar conflicte sociale, cit mai ales colapsul opozitiei ajunsa la putere daca motiune ar trece ori un accident politic ar produce „debarcarea” stingii inainte de alegerile la termen.
De aceea, inainte de astfel de situatii, discutia de la un program de guvernare la un „program de dezvoltare economica-industriala rapida” devine deja oportuna.
d.Romania traieste de pe urma unor cresteri economice consumeriste si datorie externa, cu toate ca eminentul economist Liviu Voinea avertiza in 2010 in lucrarea „Reindustrializarea Romaniei – Politici si Strategii, ca acest lucru nu trebuie repetat dupa criza din 2009!Concluzia lucrarii sale este ca Romania nu se poate reindustrializa in lipsa unui „nou model economic”.La fel, elita intelighentiei liberale, constata la dezbaterea organizata in august 2009 de Valeriu Soica, (privind „esecul liberalismului si capitalismului in Romania”), ca nu putem iesi din subdezvoltare si capitalismul nefunctional romanesc, deoarece
preluarea modelului si institutiilor europene a esuat.
La un deceniu de la aceste concluzii pesimiste si blocante economic, este oportuna o dezbatere privind stadiul cercetarii economice fundamentale in domeniul dezvoltarii, a solutiilor si proiectelor operationale – capabile sa poata scoate tara din starea economica esuata.
Cita vreme nici un partid politic (vechi sau nou) nu au decit proiecte politice fara „proiecte economice” de dezvoltare, aceasta publicatie poate sa incerce sa le scoata la iveala, daca exista si sint aplicabile si fezabile ” ca solutii programatice partiale” sau „proiecte de tara” unitare si cuprinzatoare.
Ceeace propun este dificil de realizat, fiindca institutiile si antreprenoriatul din Romania n-au revendicat realizarea unui proiect de tara, esuind in aceasta directie nu doar presedentia ci si institutele nationale de cercetare economica.
In situatia de fata nu vad altceva de facut, deoarece dupa haosul si lipsa de articulare organica pe problematica economica si a dezvoltarii dintre institutiile de cercetare, cele centrale si guvernul Romaniei nu se vede la aceste nivele nici o „luminita la capatul tunelului” decaderii economice si indatorarii nationale.
De aceea totul trebuie luat de la zero, apoi din aproape in aproape, pina cind se va putea spune tarii ca aici s-a depasit faza de jurnalism de politici publice – prin jurnalism de viziune, solutii si chiar un proiect national…
Dacă printre ei erau unii necompromiși, inteligenți și cu dorință de a face bine poporului român, guvernul era de mult la „baie”. Dar nu sunt de nici unii și nici alții.
Stimate,
Romeo,
Aveti dreptate, dar cei din viitoarele guverne daca nu au un proiect de tara operational care sa prezinte pas cu pas ce-i de facut in economie si in zona bugetara, ce stiu face maine altceva alti politicienii, decit sa continue cu aiurelile economice, fiscale, financiare, legislative ca pina acum?
Lucrarile „economice aplicate” si economistii (vezi Reindustrializarea Romaniei – Politici si Strategii, L. Voinea, 2010) au concluzionat in 2010 ca reindustrializarea este imposibila din lipsa unui nou model de dezvoltare, pe care trebuiau sa-l construiasca tot ei.
Lucrarile ideologice ale „intelighentiei liberale” au concluzionat si ele doar esecul capitalismului si liberalismului in Romania, motivind ca institutiile preluarte de la UE nu au asigurat un cetatean responsabil si activ politic, iar economic am esuat din vina acelorasi institutii care nu au adus cu ele si dezvoltare.(Dezbaterea organizata de fostul presedinte liberal Valeriu Stoica in August 2009, la lansarea lucrarii „Reîntregirea Dreptei”).Dupa aceasta constatare, guvernele liberale n-au facut nimic pentru a functionaliza institutiile!
In 2017 Presedentia a promis un PROIECT DE TARA, mobilizind in echipa ei sute de specialisti in economie.Dupa 2 ani promisiunea s-a dezumflat, asa ca proiectul ei nu exista…
In concluzie, atit guvernele cit si intelighentia economica oficiala si cea liberala, in loc sa construiasca un proiect de tara pentru reconstructia industriala, au concluzionat imposibilitatea iesirii tarii din stagnarea economica si industriala!
2.La o Conferinta organizata de Cursdeguvernare in 2018, senatorul Varujan Vozganian constata ca „intre cercetarea economica, intre scoala academica si universitara economica (A.S.E.) exista o prapastie de COMUNICARE STIINTIFICA, incit clasa politica este straina de economia tarii!
Cum putea sa avanseze economic si industrial o tara integrata in UE de peste 10 ani, cind in aceasta perioada, nimeni din specialistii in economie sau liberalii n-au creat o viziune pro-activa de dezvoltare, un motor de dezvoltare sau un proiect OPERATIONAL care odata cuprins in programul de guvenare, sa dea o directie si instrumentele de lucru pentru dezvoltarea industriala si agricola?Ce sa faca Romania cu cele „53 de strategii economice si bugetare, daca ele nu au tehnicile si instrumentarul de implementare pe care il are numai un „proiect de tara” operational?
Asa ca guvernele postdecembriste au invatat si facut ce s-a putut mai profitabil pentru politicieni: sa promita pentru a prelua guvernarea, sa fure banul public, sa promoveze in functii prietenii, rudele si supusii politici, cu rezultatele de azi in economie si agricultura tarii!
„readucerea actului de guvernare sub un control rațional.”
Ceva îmi spune că dl. autor se află supus (mult) rațiunii…