Aderarea Ucrainei la UE va pune o presiune imensă asupra politicii de coeziune a blocului comunitar, adică asupra fondurilor care circulă de la regiunile mai bogate către cele mai sărace. Potrivit unei note interne a Consiliului UE din toamna anului trecut, integrarea Ucrainei ar putea însemna un flux de fonduri UE către această țară de aproximativ 186 de miliarde de euro și de 136 de miliarde euro, conform think tank-ului Brugel, în șapte ani.
Ucraina ar fi principalul beneficiar al subvențiilor agricole, primind 96,5 miliarde de euro în șapte ani, conform documentului Consiliului UE.
Liderii UE au decis impunerea unor restricții pentru importurile din Ucraina și, întrebați de ce au cedat, au dat vina pe teama că protestele fermierilor ar putea alimenta noi partide populiste, cum ar fi BBB din Olanda, scrie Politico, citând surse care au cerut să le fie păstrat anonimatul.
Oficialii europeni au redus aproape total discuțiile despre extindere. „Să fim sinceri: nimeni nu vrea să vorbească despre acest lucru [extinderea] înainte de alegerile europene”, a declarat un oficial UE.
Viitoarea extindere ar însemna că toate țările actuale ale UE „vor trebui să plătească mai mult și să primească mai puțin”, se arată în documentul citat de Politico.
Brugel – 136 de mld. euro în 7 ani
Conform unei analize publicate săptămâna trecută de think tank-ul Bruegel, costul aderării Ucrainei va fi cuprins între 110 și 136 de miliarde de euro, echivalentul a 0,1 – 0,13% din bugetul UE, în scenariul de bază calculat.
Estimarea nu include costurile uriașe ale reconstrucției Ucrainei, estimate la cel puțin 450 de miliarde de euro în următorul deceniu, și luând în calcul toate teritoriile de est, în varianta că ele vor fi recâștigate de Kiev.
Acest cost nu ar schimba aproape deloc statutul de beneficiar/plătitor net al membrilor actuali, precizează autorii studiului.
Mai mulți beneficiari neți (Ungaria, Bulgaria, Letonia, Lituania, Grecia, România, Polonia, Cehia, Slovenia și Malta) s-au confruntat deja cu o reducere considerabilă a plăților nete în perioada 2021-2022 în comparație cu perioada CFM 2014-2020. Pentru aceste țări, reducerile suplimentare ale plăților nete ar fi mici în comparație cu reducerea operată deja.
Cei mai mulți plătitori net ar trebui să contribuie cu aproximativ 0,1 % mai mult din PIB-ul lor la bugetul UE, în scenariul de bază.
La ce fonduri ar avea dreptul Ucraina, în calculele Bruegel:
- 85 de miliarde de euro de la Politica Agricolă Comună (PAC), pachetul masiv de subvenții pentru agricultori al blocului. Întrucât programul este derulat în funcție de hectare (terenuri cultivate), Ucraina, cu puternicul său sector agricol, ar deveni cel mai mare beneficiar. Ucraina va deveni cel mai mare beneficiar al PAC.
- 32 de miliarde de euro din cadrul politicii de coeziune, care finanțează proiecte de dezvoltare. Alocarea fondurilor de coeziune este plafonată la 2,3% din PIB-ul unui stat membru. Fără acest plafon, Ucraina ar avea dreptul la aproximativ 190 de miliarde de euro, adică de șase ori mai mult.
- 7 miliarde de euro din alte programe.
Marile avantaje – potențialul energetic și resursele Ucrainei
Beneficii în domeniul energiei
Ucraina are un potențial substanțial ca producător de gaze naturale, energie regenerabilă și energie nucleară și ar putea exporta în UE volume mari de energie electrică cu emisii reduse de dioxid de carbon, hidrogen albastru și verde, gaze naturale și produse cu consum intensiv de energie, cum ar fi oțelul „verde”, mai arată analiza Brugel.
Ucraina va fi, de asemenea, o piață importantă pentru tehnologia energetică, întrucât rețelele și instalațiile distruse și/sau învechite de mult timp trebuie să fie recondiționate sau înlocuite.
Prin urmare, există un potențial uriaș de investiții pentru reducerea consumului de energie în Ucraina, menținând sau îmbunătățind în același timp serviciile energetice.
Instalațiile ucrainene permit mărirea capacităților de stocare a gazelor din UE pentru iarnă. Ucraina poate oferi clienților din UE o treime din capacitatea sa națională de stocare (până la 10 miliarde de metri cubi), ceea ce reprezintă un plus de 10% din capacitățile UE, arată o analiză a European Policy Center.
Reducerea dependențelor strategice
În această nouă perioadă a istoriei economice a Europei, extinderea ar putea deveni un avantaj semnificativ pentru încercarea UE de a reduce dependențele strategice, mai arată studiul EPC.
Populația cu un nivel de educație ridicat, baza industrială puternică și resursele naturale vaste ale țării ar putea facilita reducerea dependenței UE în industrii strategice, cum ar fi cele alimentare, energetice, metalurgice și de materii prime, precum și în sectoarele de apărare și IT.
După cum subliniază în strategia sa de securitate economică, Comisia intenționează să-și protejeze și să își promoveze mai bine industria și extracția de materii prime.
Cu toate acestea, întrucât depozitele de materii prime ale UE sunt mai limitate, iar lanțurile sale strategice de aprovizionare sunt mai dispersate decât cele ale SUA și ale Chinei, UE trebuie să se bazeze, de asemenea, pe parteneriate industriale și pentru materii prime în cadrul strategiei sale de securitate economică.
(Citește și: Dezmeticirea Europei: Consiliul aprobă Regulamentul pentru materiile prime critice – dezgroparea resurselor proprii reduce dependența de China. Producătorii și cum stă România)
Din aceste motive, Ucraina, în calitate de vecin pro-european, este în mod natural bine poziționată pentru a fi un partener important pentru UE în vederea creării unor lanțuri de aprovizionare mai reziliente.
Ucraina este un producător important al unei game largi de materii prime esențiale, cum ar fi titanul și grafitul, și dorește să înceapă să își exploateze bogatele zăcăminte de cupru și litiu, care ar putea fi integrate în lanțurile valorice ale bateriilor din UE, de exemplu.
****
