Competitivitatea României (3). Contrast puternic între căile de transport – mult sub standardele UE – și infrastructura electronică, de top mondial

cursdeguvernare.ro derulează, în 10 episoade, proiectul editorial despre competitivitatea României. Asemenea proiectului despre ”Cum ieșim din lumea a doua”, vom explica în ce constă competitivitatea unei țări și care sunt problemele specifice pe care România le are pe fiecare din cei 12 piloni după care se socotește, la nivel mondial, acest indicator. (REDACȚIA)

Calitatea infrastructurii este factorul de competitivitate la care ne-am situat încă de la aderare și stăm cel mai rău prin comparație cu statele membre UE. Ne situăm în apropierea limitei de două deviații standard față de medie ( indicatorul care măsoară cel mai adecvat din punct de vedere statistic cât de eterogene sunt statele membre UE).

(Citește și:”Competitivitatea României (1) . Cei 12 piloni ai competitivității și poziția în top”)

Ceilalți factori la care avem probleme similare de dezvoltare sunt productivitatea muncii pe persoană angajată și intensitatea energetică ( consumul de energie în kilograme echivalent petrol pentru obținerea unui euro de valoare adăugată brută). Ceea ce confirmă legătura care există între acești factori și influența nefastă a calității infrastructurii asupra rezultatelor economice.

Deși lungimea rețelelor de transport feroviar ne plasează pe locul 10 la nivel european, densitatea infrastructurii pe kilometru pătrat ne trimite spre coada clasamentului. Foste colege de bloc estic precum precum Cehia, Ungaria sau Polonia stau mult mai bine la acest capitol, în timp ce calitatea transportului feroviar este net inferioară statelor cu densități mai apropiate, precum Franța sau Italia.

Situația se repetă în ceea ce privește infrastructura rutieră.

În Romania exista 83,4 km de drumuri la o sută de kmp, în timp ce în Germania densitatea este de 180,5 km drumuri/100kmp, iar în Ungaria de 171,5 km drumuri/100kmp. Cu densități superioare, cuprinse între 127,9 km drumuri/100kmp și 164 km drumuri/100kmp mai figuează Austria, Marea Britanie, Polonia, Spania, Franța și Italia.

La capitolul căi navigabile, Romania ne claseaza pe locul 12 in Europa, cu 1.731 km, la mare distanță de Franța, unde există de circa cinci ori mai mulți kilometri de canale navigabile sau Germania, unde se poate naviga pe o distanță de peste patru ori mai mare. La acest capitol stau mai bine și Olanda (6.215 km navigabili), Polonia (3.997 km navigabili) sau Italia (2.400 km navigabili).

(Citește și: ”Competitivitatea României (2) / Cadrul instituțional: Taxarea și regimul insolvențelor penalizează afacerile ”)

Am prezentat sumar câteva cifre statistice pentru a ne putea forma o idee despre cum ne percep investitorii străini nivelul de dezvoltare al infrastructurii. De care depinde viteza de transport a materialelor și utilajelor sau capacitatea de transport în timp util a produselor finite ce ar putea fi realizate în obiectivele de investiții avute în vedere.

Dincolo de dimensiune, principala problemă apare la calitatea infrastructurii. De exemplu, viteza medie pe calea ferată la trenurile de călători a scăzut de la 86 de km pe oră în 1998 la 46 de kilometri/oră în prezent iar la trenurile de marfă viteza medie a ajuns la doar 23 de kilometri/oră. Este consecința lipsei cronice de investiții în refacerea și întreținerea liniilor deja existente. Nu mai puțin de 8.000 de kilometri de linie ferată, adică trei sferturi din total, necesită reparații capitale.

Rețeaua de șosele însumează 84.185 km, dar mai puțin de o treime ( 27.665 km ) reprezintă drumuri modernizate iar peste două cincimi (34.132 km) drumuri pietruite și de pământ. Cât despre starea tehnică, 46,5% din drumurile modernizate și 52% din cele cu îmbrăcăminți rutiere ușoare aveau durata de serviciu depășită.

Dar ceea ce contează masiv pentru competitivitatea reală sunt drumurile naționale, care însumează doar o cincime din totalul rețelei de șosele (16.887 km). Dintre acestea, doar 37% sunt drumuri europene (6.263 km) și numai 550 km autostrăzi. La acestea se adaugă 255 km de drum cu trei benzi de circulație și 1.552 km de drum cu patru benzi, adică foarte puțin față de necesitățile reale.

Iar ritmul în care se construiesc autostrăzi rămâne foarte scăzut, din lipsa finanțării și a probelemelor apărute la derularea contractelor încheiate în ultimii ani. Cert este că în 2013 ar trebui realizați în plus doar 150 km de autostradă din cei 342 km aflați în execuție.

Prin contrast, infrastructura electronică – de top mondial

Prin contrast, devoltarea rețelelor de date pe baza celor mai recente tehnologii disponibile ne plasează în topul mondial. Potrivit Net Index, un oraș din Romania, Timișoara, deține recordul mondial pentru cea mai mare viteza a Internetului. Alte orașe, precum Constanța ( locul 14), Cluj-Napoca ( locul 16), București (locul 18) și Brașov (locul 29) conturează imaginea unui domeniu în puternică ascensiune.

Practic, specialiștii români, deja recunoscuți în domeniul soft, și firmele de IT care activează la noi au la dispoziție și suportul infrastructurii pentru un domeniu în care să fim competitivi pe plan mondial. Ce-i drept, la nivel național, România apare doar pe locul opt în lume la viteza de conexiune (urmare a mediei naționale afectate de legături ceva mai puțin rapide pe tot teritoriul, nu doar în orașele mari).

Chiar și așa, depășim țări precum Coreea de Sud sau Suedia, în timp ce podiumul mondial este ocupat de țări relativ mici, precum Hong-Kong, cu 48,61 Mbps, Lituania, cu 28,18 Mbps și Taiwan cu 37,78 Mbps.

Media țărilor membre ale UE la viteza de Internet este de 18,81 Mbps, adica aproape de două ori mai mică decât în țara noastră.

Una peste alta, media între infrastructura terestră și cea electronică ne așează într-o poziție ușor sub medie dar bizară la nivel de competitivitate. Valoarea adăugată brută semnificativă adăugată în sectorul serviciilor informatice este esențială pentru dezvoltarea țării. Dar ea nu poate ține loc și nici nu poate constitui o scuză pentru creșterea eforturilor de aducere a drumurilor la nivelul european, cel puțin pe coridoarele strategice care să ne conecteze cu axele nord-sud și est-vest ale continentului.