La obiect

Optimizare fiscală mondială: Luxemburg și Olanda se află pe traseele a 7 trilioane de dolari de false investiții străine directe – studiu FMI

Falsele investiții străine directe (ISD) din lume se ridică la circa 15 trilioane de dolari, iar dintre acestea aproape jumătate doar trec, de fapt, prin… Mai mult

11.09.2019

Evenimentul

Comisia von der Leyen vs. Comisia Juncker: Schimbare de echilibru în Europa

Președintele-ales al Comisiei Europene a anunțat marți noua structură a executivului european. României i-a fost atribuit, prin viitorul comisar Rovana Plumb, portofoliul de la Transporturi.… Mai mult

10.09.2019

La obiect

Noua strategie de îndatorare: MFP vrea mai mulți lei de la bănci, BNR se teme de gradul lor mare de expunere pe datoria guvernamentală

Ministerul Finanțelor (MFP) pare să nu fi ținut seama de gradul mare de expunere a băncilor la deținerile de titluri de stat, atunci când și-a… Mai mult

10.09.2019

Chestiunea

Record istoric la deficitul comercial, în iulie 2019. Am trecut pe deficit lunar și la mașini și echipamente de transport

Deficitul comercial pe luna iulie 2019 a urcat brusc la nivelul record istoric de 1.755,5 milioane euro, cu 38% mai mult decât în aceeaşi lună… Mai mult

09.09.2019

Cronicile

Sindicatele încotro?

de Cristian Pîrvulescu 13.1.2011

Mișcarea sindicală a fost o componentă esențială a sistemelor democratice din secolul al XX-lea. Ar fi greu, dacă nu chiar imposibil, de explicat democratizarea societăților occidentale – europeană, dar și nord americană – de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea fără a lua în calcul impactul mișcării sindicale. și invers, reculul lent al democrației din ultimele decenii, vizibil prin creșterea exponențială a inegalităților sociale și economice, dar și a extremismului politic, a fost dublată de scăderea treptată a influenței sindicale. Programul neoliberal, pus în practică în anii ’80 ai secolului trecut de Ronald Reagan și Margaret Thatcher a vizat direct distrugerea influenței sindicatelor, privite ca principala barieră în cale dezvoltării pieței libere. Ori, cam același pare a fi și programul președintelui Băsescu și al guvernului instalat de acesta după alegerile prezidențiale din 2009. Însă, departe de a elibera „piața”, încercarea de demantelare a mișcării sindicale complică situația socială și adâncește criza de încredere în democrație. Iar depresiunea economică actuală, produsă chiar de politicile neoliberale și antietatiste devenite dogme odată cu căderea comunismului, nu poate fi depășită, în orice caz nu democratic, fără un compromis social cât mai larg cu putință.

Dezvoltarea mișcării sindicale ca o contrapondere a capitalismului sălbatec apărut odată cu prima revoluție industrială a fost un element central al democratizării societăților occidentale. Parlamentarismul clasic al secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea nu era, și nu își propunea, să fie democratic. Fiind rezultatul instituțional al compromisului social și politic între „vechea” elită aristocratică și „noua” elită burgheză parlamentarismul clasic urmărea să asigure regulile accesului la resurse doar pentru aceste două categorii. Și tocmai datorită votului său censitar și a reprezentării politice doar a elitelor economice parlamentarismul clasic nu era popular. Abia votul universal și participarea politică a unor categorii din ce în ce mai numeroase în politică a modificat natura parlamentarismului, Dar, imaginea parlamentului nu a mai putut fi îmbunătățită în mod semnificativ. Cu toate variațiile încrederii, parlamentele nu au fost nici în cele mai bune momente ale secolului trecut, în perioada de după cel de-al doilea război modal, instituții foarte populare, pe câtă vreme sindicate au fost, dar încetul cu încetul încrederea în ele s-a diminuat. Cu toate acestea, așa cum o dovedesc și sondajele de opinie din România, percepția sindicatelor este mai bună decât a partidelor sau instituțiilor politice. La noi, aproximativ 35% dintre respondenți anchetelor sociologice își manifestă încrederea în sindicate față de doar 10% pentru parlament sau guvern, 18% pentru președinte și sub 10% pentru partide.

În general – cu excepția Poloniei, și aceasta datorită rolului sindicatului Solidaritatea în căderea comunismului – sindicatele est europene s-au adaptat greu postcomunismului. Și, ca și în cazul partidelor din această zonă, principala problemă pare să fi fost de natură ideologică. Modelul sindicalismului englezesc, dezideologizat după anii ’80 în urma pierderii confruntărilor sindicale, împiedicat formarea unor mișcări sindicale puternice. Chiar în Polonia Solidarității, catolicismul a fost un surogat al ideologiilor sindicale și a împiedicat mișcarea sindicală să își urmărească obiectivele. Cu toate că biserica catolică, spre deosibire de cea ortodoxă, are o doctrină socială și își manifestă rezervele față de capitalism destul de răspicat, în absența propriei ideologii sindicalismul s-a blocat. Iar modelul polonez a marcat de asemenea influență și dinamica mișcării sindicale din alte state est europene. Pe de altă parte, modelul Walesa – intrarea liderilor sindicali în politică – a contribuit la rândul său la limitarea influenței sindicale.

În acest context general sindicatele din România nu aveau cum să se impună ca parteneri puternici ai guvernelor sau patronatelor. Nu doar că sindicatele românești au fost surprinse de criză, dar nici la trei ani de la declanșarea acesteia nu par să poată reacționa. Blocajul lor ideologic, la care se adaugă diviziunea mișcării sindicale și neînțelegerile dintre liderii celor cinci mari centrale sindicale românești – CNSLR-Frăția, cartel Alfa, BNS, CSDR și Meridian – dar și serioasele probleme de organizare la nivelul teritorial, a împiedicat formularea unei alterative sindicale credibile. Iar rolul de facilitatori ai privatizării multor întreprinderi românești din a doua parte a ultimului deceniu al secolului trecut și până spre mijlocul primului deceniu al acestui secol – pe baza căruia au și negociat un Cod al Muncii favorabil angajaților – a făcut în multe cazuri să fie adusă în discuție apariția „sindicatele galbene”, care apără mai mult interesele patronilor decât ale angajaților.

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 13.1.2011

5 comentarii

  1. TANO
    13.1.2011, 6:49 pm

    domnule, sindicatele se distrung singure datorita conducerii mafioate din frunte.sindicatele se distrung deoarece danseaza la cheremul opozitiei actuale si a personaje de gen vantu, voiculescu sau patriciu. nu va considerati victime, cand va sinucideti singure

  2. Sorin Dumitrascu
    15.1.2011, 10:58 am

    Contracurent: In apararea sindicalismului
    Publicat în 15 ianuarie 2011 de Sorin Dumitrascu
    Daca nu pro, macar anti-contra

    Vasile Dancu scrie despre umbra sindicatelor…, Cristian Pirvulescu se intreaba incotro sindicatele…, Cristian Patrasconiu scrie despre sindicate si pseudolideri, iar Dollores Benezic despre cum se sting sindicatele. Toti analisti si jurnalisti de marca. Ai zice ca, fara discutie, asistam la o apocalipsa sindicala.

    George Butunoiu considera ca Read more… http://fsanp.ro/index.php/2011/01/contracurent-in-apararea-sindicalismului/

  3. Contracurent: In apararea sindicalismului | sindicat | penitenciar | FSANP
    15.1.2011, 11:08 am

    […] Dancu scrie despre umbra sindicatelor…, Cristian Pirvulescu se intreaba incotro sindicatele…, Cristian Patrasconiu scrie despre sindicate si pseudolideri, iar Dollores Benezic despre cum se […]

  4. Nicolae Fenesan
    15.1.2011, 2:19 pm

    Domnul Pirvulescu nu cred ca are nici o calitate de a face aprecieri la adresa sindicatelor! Pe langa faptul ca a uzurpat inca de la inceputuri dialogul social prin asa zisul rol de reprezentant al societatii civile, prin toate aparitiile in presa, in acest moment, “analistul” bate campii si face propaganda in interesul, am inteles bine, din presa, in favoarea unui partid politic.
    Ca sindicatele sunt in criza este evident.
    Poate ca inertia de dupa 1989 cand, daca scuturai prunii cadeau directorii, azi suntem in pragul unui faliment sindical daca se goleste de continut toata legislatia muncii, si sindicatele vor fi puse la colt!
    Sau poate, dimpotriva, vremea buna este urmata de furtuni si vijelii…

  5. Sorin Dumitrascu
    15.1.2011, 2:48 pm

    Nu cunosc activitatea domnului Parvulescu si pozitita domniei sale mi s-a parut cea mai echilibratata. Ceilalti analisti insa mi s-au parut mult mai in afara problemei.

Lăsați un comentariu


Digital

România și Polonia au semnat un Memorandum de înțelegere în domeniul digital

Vladimir Ionescu

În marja consultărilor interguvernamentale România – Republica Polonă care au avut loc miercuri, la București, ministrul Comunicațiilor, Alexandru Petrescu, a avut o întâlnire bilaterală cu… Mai mult

Stiri

Și președintele și premierul sunt covinși fiecare că CCR le-a făcut dreptate

Razvan Diaconu

Președintele Klaus Iohannis și premierul Viorica Dăncilă interpretează în mod diferit decizia de miercuri a CCR, cei doi considerând însă că verdictul Curții le este… Mai mult

Stiri

Bolt investește 10 milioane de euro, până în 2025, în proiectul Green Plan

Vladimir Ionescu

Bolt, cea mai mare platformă europeană de transport la cerere, anunță că va transforma cursele efectuate prin intermediul aplicației sale în Europa în călătorii neutre… Mai mult

Europa

OUG 114: Prețul gazelor pe piața românească a ajuns la dublul celui de la Viena

Adrian N Ionescu

Tendința scumpirii gazelor pe piața din România, rămasă liberă după restricțiile OUG 114 / 2018, au dus prețul mediu ponderat al tranzacțiilor de la Bursa… Mai mult

Stiri

Decizie CCR: Președintele nu poate refuza revocările și trebuie să numească interimarii, premierul trebuie să ceară Parlamentului votul pentru noua structură a guvernului

Vladimir Ionescu

UPDATE: CCR a transmis comunicatul referitor la situația ocnflictuală existentă între cele două Palate. Motivarea, cu detaliile complete, urmează să apară ulterior. Prezentăm integral comunicatul… Mai mult

Europa

Parlamentul European cere clarificări sau chiar schimbări la portofoliile ”controversate” din noua Comisie

Razvan Diaconu

Lideri ai grupurilor politice reprezentate în Parlamentul European cer președintelui-ales al Comisiei Europene să clarifice, dacă nu să schimbe, atribuțiile și titulaturile unor portofolii atribuite… Mai mult

Europa

Bruxelles / Fondul pentru ajustarea la globalizare, adaptat pentru un Brexit fără acord

Iulian Soare

Atribuțiile Fondului european de ajustare la globalizare (EFG) au fost extinse de UE pentru a cuprinde și ajutarea eventualilor șomeri ce vor rezulta dintr-o ieșire… Mai mult