La obiect

Inflația a intrat conjunctural în coridorul țintă: 3,49%. Ce și cum s-a scumpit

Cu 3,49%, indicele anual al preţurilor de consum pentru populaţie a reintrat la limită în coridorul țintă de 2,5% plus/minus 1%, după ce prețurile au… Mai mult

13.10.2019

Chestiunea

Ce rămâne după guvernele Dragnea-Tăriceanu: scurt bilanț al facturilor care urmează a fi decontate

Politicile publice ale ultimilor trei ani, de stimulare a creșterii economice prin consumul pe datorie au avut un preț. Au fost majorate veniturile populației (creșterea… Mai mult

10.10.2019

Evenimentul

Demiterea guvernului Dăncilă: Urgențele în suspensie și ce urmează pentru România

  Guvernul Vioricăi Dăncilă a fost demis, moțiunea de cenzură inițiată de Opoziție fiind adoptată joi de Parlament, cu 238 voturi pentru (cu 5 mai… Mai mult

10.10.2019

La obiect

August 2019 – Exporturile, la cel mai scăzut nivel din acest an. Se cronicizează deficitul lunar la mașini și echipamente

  Deficitul comercial pe luna august 2019 a fost de 1.365,4 milioane euro, cu 2,5% mai puțin decât în aceeaşi lună a anului trecut și… Mai mult

10.10.2019

Cronicile

”Oaia neagră”. Cum o fi arătând un Wikileaks european

de Cristian Grosu 22.12.2010

Da, de la 1 ianuarie 2007, România nu mai poate fi dată afară din Uniunea Europeană. Odată intraţi, cine ce ne mai putea face altceva decât să ne treacă prin filtrul unor monitorizări soldate cu mustrări, recomandări şi indicaţii inoperante? Şi cât de mult au contat pentru evoluţia statului românesc de după revoluţie aceste forme de presiune externă! Uitaţi-vă în legi şi în organizarea societăţii: statul nostru de drept, atâta cât, cel puţin din punct de vedere formal, este astăzi, nu-i altceva decât produsul condiţionărilor şi presiunilor externe din anii 1998-2006. Iar din punct de vedere politic, criza i-a dat României europene o şansă: cine, din Europa, mai avea vreme să reacţioneze la formalismul și superficialitatea cu care ne-am ţinut drept stat comunitar? Mai ales că şi Uniunea e un superstat superbirocratic.

Dar uite că, la nivel de state, problema se pune serios mai ales într-un conglomerat de națiuni unde interesul fiecăruia primează – ne-am fi așteptat la altceva? – în fața interesului comun. Mutarea Franţei şi Germaniei pare un fel de aşteptare la cotitură: “băieţi, doar v-am spus că în 2007 integrarea voastră nu s-a produs efectiv, ci abia a început”. În definitiv, ce altă formă de presiune mai aveau?

Amânarea intrării în Schengen pare acum o certitudine, când doi coloşi – care, atunci când vorbesc toată lumea tace şi devine atentă – reacţionezază oficial, nu prea mai e loc de negociat – înseamnă că negocierile s-au sfârşit demult. Iar aici Băsescu are dreptate: potrivit Tratatului, n-au a face corupţia şi Justiţia cu capacitatea tehnică a României de-a asigura frontiera şi de-a gestiona baza de date Schengen. Dar la întrebarea lui: „De ce ne discriminaţi?” i se poate răspunde simplu, tot cu o întrebare: „De ce nu vreţi să fiţi europeni?”. Hârtiile, legile, procedurile şi toate celelalte formalităţi care ne fardează statutul nu fac nici cât o ceapă degerată în faţa realităţilor din teren – şi nu izolarea lui Băsescu (reală) pe scena europeană e cauza acestor amânări. Am văzut pe Wikileaks cum îşi face evaluările şi cum pune problema diplomaţia americană.

Haideţi să ne închipuim şi un Wikileaks care arată cum îşi face evaluările şi ce comunică diplomaţia europeană despre România. Legea ANI, hărtănită, odată ce nu mai există nici o presiune din exterior – recomandările şi luările de poziţie sunt mereu luate peste picior: dar joaca ţine aici, la un electorat ignorant, nu la cei care decid printr-o ridicare de sprânceană; cazurile Năstase şi Ritzi (ba da, sunt identice) – cum pot oare doi parlamentari, care se consideră nevinovaţi, să-şi mobilizeze partidele pentru a scăpa de posibilitatea de a li se dovedi nevinovăţia? Dacă Angelei Merkel i se spunea “Teflon”, cum s-ar putea vorbi despre omenetul de la Bucureşti? „Bombonel a dat-o cotită şi de data asta cu Tribunalul, dacă ar şti biata doamnă Tamara s-ar răsuci în mormânt”. „Angy, vezi că buzata aia mică e fata marinarului, a mobilizat tac-su tot partidul să ne-o trimită aici”. „La alegeri, şoşonarii au fost aduşi la vot cu autobuzele”. „Prostănacul s-a dus la Moscova, pe ascuns, în prag de alegeri şi nimeni nu ştie cu cine şi ce a vorbit acolo”. “În vezi pe bloduţu ăla mic care ţopăie lângă prostănac? E şeful dreptei liberale şi peste câteva ceasuri o să afle că marinarul iar i-a ciuruit”. “Parlamentul României, xx noiembrie 2010: au venit la serviciu numai ziariştii şi noi, spionii. Şi au nevoie de 3-4 legi fundamentale, au nevoie de buget şi de ceva bani în el. Şi dracii ăia nu pot fi trimişi acasă nici dacă schimbi Codul Muncii”. Şi tot aşa. Şi noi le facem pe toate astea într-un sistem complicat în care chiar există concurenţă pentru influenţă, statut, interese deseori divergente.

Dacă peste aceste poveşti suprapunem stringenţele pe care criza le ridică în calea ţărilor europene, când există probleme prea mari ca cineva să aibă timp de hârjoana inconştientă de la Bucureşti, amânarea intrării în Schengen pare o consecinţă logică a confictului dintre nişte politici interne. Merkel a vorbit la Bucureşti de arieratele din economie şi a cerut banii pentru firmele nemţeşti. Franţa a semnat săptămânile trecute un tratat de cooperare energetică cu Rusia, iar două zile mai târziu vorbea de necesitatea tranşării problemei frontierelor dintre România şi Republica Moldova. Amânarea intrării în Schengen nu va împuţina ţiganii de pe străzile Parisului, la Roma vin sărbătorile iar numărul portofelelor furate prin metrouri va înregistra creşterea de sezon, de la Londra asigurările sociale vor lua calea Ţăndăreiului pentru încă un etaj la vilă. Şi dacă lucrurile au stat, stau şi vor sta oricum aşa, de ce să le mai şi oficializeze cineva?

Asta e percepţia, iar părinţii statelor din UE sunt şi ei politicieni: în următorii doi ani şi Franţa şi Germania vor avea alegeri, iar la urne se va prezenta un public radicalizat de criză, căruia politicienii nu-şi pot permite, ca la Bucureşti, să le mărească pe ultima sută de metri salariile cu 50%, și-apoi să nu le plîtescă, plătind procesele pierdute cu bani împrumutați de la FMI. Dar ceva au plănuit ei să le zică alegătorilor, nu?

Consecinţele amânării, sunt, deci simbolice. Cu totul real va fi însă statutul politic pe care România îl primeşte, oficial, prin această amânare. Un fel de oaie neagră a „familiei europene”, un cartier rău famat în care există legile care funţionează şi dincolo de el, dar pe care e bine să-l ţii minte, ca să-l ocoleşti. Ar trebui să urmeze ani lungi de muncă şi coerenţă a politicii interne pentru a scăpa de acest statut, şi o diplomaţie care să ne sprijine interesele printre cele ale altor state. Dar la Bucureşti politica a devenit sinonimă cu lipsa de răspundere, iar dimplomaţia noastră statică e lipsită de o strategie pe problemele care lărgesc tot mai mult prăpastia dintre noi şi Europa firească. Pentru că Europa aia  înseamnă Schengen.

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 22.12.2010

Lăsați un comentariu


Europa

Parlamentul European a aprobat, la solicitarea europarlamentarilor PNL, alocarea a 50 mil. euro pentru fermierii afectați de pesta porcină

Razvan Diaconu

Plenul Parlamentului European a votat miercuri propria poziție asupra Bugetului Uniunii Europene pentru anul 2020, buget care cuprinde și 50 de milioane de euro pentru… Mai mult

Stiri

Marii beneficiari ai OUG 114 pe Energie fuzionează. Consiliul Concurenţei analizează tranzacția

Adrian N Ionescu

Consiliul Concurenţei analizează tranzacţia prin care AIK Energy LTD preia compania Valahia Gaz SRL, două dintre firmele beneficiare de creșterea a importurilor de gaze ca… Mai mult

Stiri

Proiect / Salariul minim brut pentru angajații cu studii superioare crește la 2620 lei

Vladimir Ionescu

Ministerul Muncii a publicat proiectul de Hotărâre de Guvern prin care salariul minim garantat pe economie crește anul viitor cu 100 de lei, până la… Mai mult

Stiri

Victor Ponta anunță că Pro România nu votează guvernul PNL

Razvan Diaconu

Președintele Pro România, Victor Ponta, a declarat miercuri, după discuțiile cu premierul-desemnat, Ludovic Orban, că parlamentarii Pro România nu vor vota Guvernul PNL. „Nu cred… Mai mult

Europa

McKinsey: Doar 45% din băncile lumii ar supraviețui în recesiune, și asta doar după investiții în digitalizare și inovare

Adrian N Ionescu

Doar 45% din băncile lumii au afaceri suficient de mari și capacitatea de a mobiliza resurse pentru a-și dezvolta afacerile, ca să facă față cu… Mai mult

Stiri

Turcia și Rusia s-au înțeles că controleze în comun zona de securitate din nordul Siriei

Iulian Soare

Turcia și Rusia au încheiat marți un acord care prevede controlul comun asupra zonei din nordul Siriei, aflată la granița cu Turcia, zonă din care… Mai mult

Stiri

Credit Suisse: Numărul chinezilor care figurează printre cei 10% cei mai bogați, l-a depășit pe cel al americanilor

Iulian Soare

Între primii 10% cei mai mari bogaţi ai lumii figurau, la jumătatea acestui an, 100 de milioane de chinezi și 99 de milioane de americani,… Mai mult