Textul de mai jos este un scurt rezumat al unei analize apărute în nr. 97 al CRONICILOR Curs de Guvernare, la secțiunea ”Diagnoze”.
Ce sunt CRONICILE – un LINK informativ AICI.
Nr. 97 (al patrulea) din CRONICI – cu un hint la sumar – un LINK AICI – și mod de achiziție.
(CRONICILE – un ghid de navigare prin istoria vremii tale)
(Redacția)
***
Din cele 10 grafice care configureaza raportul cost/calitate a muncii, alegem azi, din revista CRONICILE, doar 4 imagini, pe care le vom explica. Toate cele 10 grafice configurează, însă și altceva: sistemul de cauza care ne-a adus în poziția de azi:
În România ultimilor ani se poate observa o evoluție divergentă între calitatea și cantitatea forței de muncă disponibile și costurile salariale, inflamate de majorările consistente și succesive ale salariului minim și de creșterile consistente din sectorul bugetar.
România a înregistrat în primul trimestru din 2019 cea mai mare creștere a costului muncii dintre toate statele membre UE, potrivit datelor publicate de Eurostat. Cu o majorare situată la nivelul de 16,3%, în creștere față de același trimestru al anului precedent (+12,6%) și concentrată pe sectorul non-business, țara noastră a devansat Bulgaria (+12,9%).
Majorarea costului muncii din România a fost de aproape șapte ori mai mare față de Zona Euro (care a consemnat doar +2,4%), la care ne-am propus să aderăm în 2024, și de peste șase ori mai mare în raport cu media UE 28 (+2,6%).
De reținut, nivelul de alarmă al creșterii costului muncii specificat în cerințele tabloului de bord macroeconomic la nivel european este de 12%.
România apare ca singura țară membră care l-a depășit sistematic pe parcursul ultimilor trei ani, motiv pentru care a pierdut deja încadrarea în acest criteriu de stabilitate.
(……………………………….)
Discrepanță severă între creșterile salariale business/non-business
De notat și faptul că țara noastră a înregistrat și o diferență maximă la nivel european în ce priveşte evoluţia salarizării între sectorul de business și cel non-business. Or, nu putem face abstracție de evoluțiile consemnate în țările din regiune, evoluții care arată politici publice mult diferite de ale noastre.
Chiar dacă și alte state au mers pe varianta de majorare suplimentară în sectorul non-business, nici vorbă de diferențele înregistrate la noi. Bulgaria are mai puțin de o treime ca diferență de ritm între sectoare față de noi, Cehia și Polonia se mulțumesc cu valori de șase ori mai mici, iar Ungaria a venit cu o abordare pe dos față de noi, cu o stagnare în zona non-business.
Tot mai jos: și calitatea, și cantitatea forței de muncă
Cea mai simplă raportare pentru a vedea corelația dintre muncă și remunerarea ei o constituie urmărirea evoluției productivității muncii din ultimii ani, mai precis, a celei care poate fi măsurată pe baze sustenabile, productivitatea muncii industriale. Situația din 2015 încoace se regăsește în tabelul alăturat.
Se poate observa cum ritmul de creștere a productivității muncii s-a diminuat semnificativ după rezultatul bun consemnat în 2017, ceea ce înseamnă că ritmurile de circa 14% pe an de creștere salarială din economie păstrate din 2016 încoace nu sunt susținute de rezultatele din principalul sector de activitate, care dă tonul în întreaga economie.
Indicatorul de educația continuă din România (procentaj din populație cu vârsta cuprinsă între 25 și 64 de ani care urmează o formă de învățare) a coborât în anul 2018 la doar 0,9%, valoare ridicol de redusă, cam de 12 ori mai mică în raport cu media UE (11,5%) și foarte departe de Cehia 8,5%, Ungaria 6,0%, Polonia 5,7% sau Bulgaria 2,5%.
(Citiți și: ”Analiză Daniel David / Munca la români: de la mit la abordarea psihoculturală”)
Mai mult, după ce că am fost în permanență la coada Europei, noi am înregistrat și o traiectorie descendentă din 2013 (când am atins valoarea de 2%) încoace, în pofida oportunităților de programe de formare și perfecționare profesională apărute odată cu intrarea în UE, inclusiv cu posibilitatea de a accesa fonduri europene dedicate.
(……………………………………..)
Munca în PIB-ul potențial: cum se va deconta peste 3 ani ce se întâmplă astăzi
Toate aceste elemente referitoare la forța de muncă își găsesc rezultanta sintetică în proiecția oficială a contribuției factorilor la creșterea PIB potențial.
În traducere, peste trei ani, cantitatea și calitatea forței de muncă, departe de a mai constitui un factor important de creștere sustenabilă, vor afecta PIB potențial în sensul scăderii acestuia.
Pentru o creștere economică robustă, ar trebui să păstrăm la un nivel foarte ridicat productivitatea totală a factorilor de producție (undeva la o contribuție de 70% din total!) și să compensăm efectul slab al forței de muncă printr-o influență prezumată a fi în creștere continuă a fluxurilor de capital. Oare se va putea merge pe această dispunere a factorilor de producție sau ar trebui să luăm aminte la o vorbă ceva mai veche: „Omul este cel mai prețios capital”?
(………………………………………….) :
Analiza integrală, cu ceilalți indicatori, cu grafice, tabele și relevanță în economia și bunăstarea României pot fi citite în revista CRONICILE Curs de Guvernare, nr. 97:
Ce sunt CRONICILE – un LINK informativ AICI.
Nr. 97 (al patrulea) din CRONICI – cu un hint la sumar – un LINK AICI – și mod de achiziție.
(CRONICILE – un ghid de navigare prin istoria vremii tale)
